miercuri, 14 aprilie 2010

si totusi iubirea

Poate se intampla uneori sa te opresti in mijloc de strada sau oriunde in alta parte cu impresia ca ai revenit dintr-o amorteala ciudata si grea. Sa te simti ca un copil trezit din somn. Privesti inapoi, privesti inainte pentru ca nu vezi nimic, crezi ca nu mai stii nimic.
Cauti, ca orice om curios si trecator, raspunsuri la intrebari care te rascolesc fara noima, idei ce-ti fulgera prin cap despre viata, moarte, necunoscut si iubire, sensuri vagi pe care de-abia le prinzi din zbor, fara inceput si fara sfarsit, pentru ca ele fac parte din tine.
Te indragostesti intr-o zi si te schimbi.Treci cu usurinta de la o stare la alta, ai vrea sa plangi si sa razi in acelasi timp. Sa plangi pt ca ai devenit la fel ca ceilalti si sa razi pt ca stii ca totusi prin iubirea ta ai ramas unic si special. Te asurzeste tacerea si ai vrea sa strigi cat poti de tare ca iubesti, ai vrea sa zbori gandind ca totul este posibil, sa te inalti si sa cuprinzi in brate cerul, doar ca sa ai ceva in plus de daruit. Ai toata lumea in palma mainii tale. Esti fericit. Si doare. Te apasa pe piept o greutate imensa care parca te sufoca, ti se strecoara in suflet o teama cenusie, ti se face frig, te incolteste apoi o groaza si te macina cu o incetineala insuportabila. Ajungi sa te intrebi speriat cat timp a mai ramas pana ce vei fi din nou singur, pana ce te vei scufunda iarasi, pana ce vei uita ca ai fost fericit. Ti-e teama ca intr-o zi ochii pt care ai ajuns sa traiesti, sa respiri, sa crezi, nu vor mai fi deschisi pt tine. Ti-e teama ca te vei trezi singur intr-o lume pustie, seaca si fara sens, ca vei descoperi ca cel care te-a inrobit a plecat, ca ai pierdut o parte din tine, iar acum esti NIMIC. In clipa aceea, tacerea suna a clopot si nu stii daca bate pt tine sau pt altul. Apoi, din nou, in sufletul tau se face lumina. Dragostea ta e o raza de soare, e murmur de izvoare. Dragostea ta a semanat fragi dulci pe marginea drumului, dragostea ta a adunat in manunchi flori, licar de stele, soapte de vant si suflet de toamna, lacrimi si zambet si aerul si pamantul si focul si apa. Imi spun: \"biet muritor, ai viata efemera si iubesti ca sa poti sa pasesti singur si cu capul ridicat pe un drum necunoscut, nestiind ca este cineva alaturi de tine. Nu stii daca este adevarat ce se intampla sau daca se intampla, oare tu esti real? \"Sunt momente cand simti ca faci cat 2, ca esti tu cel nou atat de implinit, atat de perfect, alteori simti ca nu esti decat fum si ceata, ca te-ai evaporat in orice clipa. Si nu te doare gandul ca poti sa dispari, ci doar ca vei ramane singur si invechit. In minte, in inima, in ochi si in maini, in toata fiinta ta navalesc atat de multe sentimente si de ganduri, unele pe care nici nu poti sa le pastrezi pt ca fug prea repede. Sunt atat de diferite: comice, frumoase, ciudate, tacute, vesele, ireprosabile ca o ninsoare in care fiecare fulg e altfel, ca o ninsoare in care nu poti sa o pastrezi pt tine. Inima nu-ti da voie, cand stii ca cineva poate sa te asculte si sa te inteleaga. Iti deschizi sufletul cu usurinta si oferi ninsoarea ca un copil care, simtandu-se darnic, intinde inapoi bomboana primita cu un suras nevinovat si naiv. O dai cu toata credinta ta, ca sa ninga si asupra lui, doar ca sa nu te bucuri singur, caci ce-ar fi bucuria ta atunci? Parca vezi lumea cu alti ochi si nu ti se mai pare atat de intunecata, iar viata ta a capatat un sens. Esti calm si nimic nu te poate clinti din linistea ta aparenta. Te simti superior pt ca reusesti sa-ti ascunzi atat de bine zbuciumul sufletului care parca ia foc si te transforma in soare. Crezi ca toata fiinta ta e absoluta, crezi ca in orice si in oricine, nimic nu te mai poate atinge, ca tu esti cel nou, cel complet. Te-ai cautat atata timp si iata ca acum te-ai gasit in ochii care te privesc si stii ca locul tau e acolo unde trebuie. Iubesti si pt tine asta inseamna sa traiesti, sa razi, sa plangi, sa zbori, sa alergi, sa gandesti, sa respiri, sa te intorci sa fii copil, sa mergi inainte, sa fii un pic adult sau sa ramai in aceeasi clipa in care tii lumea cu tot cerul in podul palmei si le oferi zambind atat de fericit.Te simti puternic si ai curajul de a merge mai departe, pt ca nu mai esti incomplet si neajutorat. Esti TU: intreg si unic si perfect. Iubirea ta e un zbor frumos, usoara ca un fulg, delicata ca o floare, torentiala ca o furtuna, fierbinte ca soarele, luminoasa ca dimineata, pretutindeni ca un Dumnezeu si atunci stii ca ai descoperit esenta vietii....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu