curaj

Îndrăzneşte şi ridică ochii către eternitate – acolo te priveşte de mult o stea care aşteaptă să o vezi ...poate fi Steaua ta norocoasă, pe a cărei rază vei urca către cer...Doar ai suficient curaj, îndrăzneşte!


Sunt om şi privirea mea se îndreptă mereu către pământ. Mereu între ieri şi mâine uit să trăiesc chiar azi, aici şi acum. Îmi ridic, din când în când privirea către cer şi strig, dar cum nu cred că mă aude cineva, cobor privirea şi-mi continui treaba, căci am multă, atât de multă încăt nu am timp să mă gândesc la mine şi la problemele mele.
Din când în când neputinţa îmi zguduie fiinţa. Aş vrea să mă ridic, dar parcă nu am putere. Teama îmi seacă voinţa, mă face neputincios, plin de ură şi resentimente faţă de toţi dcei din jur care parcă păşesc ca nişte învigători. Ei zâmbesc plini de succes şi prosperitate, iar eu mi-am pierdut curajul de a visa.
O furie plină de neputinţă îmi întunecă orizontul. Izbesc, mă lupt ...dar văd că mă lovesc pe mine că sunt plin de răni. Păşesc în gol, mă poticnesc, mă doare, mă prăbuşesc, mă ridic şi ridic privirea spre cer plin de obidă şi furie. E ca şi cum lanţuri nevăzute îmi înconjură fiinţa.
Sunt teama, sunt neputinţa care se adoră pe sine, simt lanţurile neputinţei cum îmi înfăşoară gleznele, dar vreau să mă ridic, vreau să zbor, să privesc la stele şi să înţeleg că ele îmi răspund.
Lipsit de speranţă ridic ochii spre cer şi văd o stea care pare a străluci mai mult decât toate celalte, mă uit plin de uimire şi simt că strălucirea ei mă orbeşte. Închid ochii şi când îi deschid nu mai văd steaua, ea a devenit o stea printre celelalte. Dar ... plin de uimire simt că lanţurile de la picioarele mele au dispărut.
Miracol! Simt cum din pieptul meu s-a aprins o lumină şi mă uit cu uimire la mâini. MI-AU CRESCUT ARIPI!!!!! Simt că privirea mea priveşte către cer şi că trăiesc aici şi acum.
Simt că toată teama şi neputinţa mea au dispărut şi că .... IUBESC.
Iubesc şi simt că toată neputinţa me a dispărut. Mi-a zâmbit steaua mea norocoasă şi mi-a trimis cea mai de preţ comoară a sufletului IUBIREA, care salvează din bucuria de a salva, dă aripi celor care cer şi NU CERE NICIODATĂ NIMIC, doar aşteaptă tăcută să o descoperim pe cerul inimii noastre.