vineri, 13 august 2010

Culori




CULORI

Culorile luminii se pierd în magia clipei.
Culorile timpului se pierd în magia eternitãţii.
Culorile inimii se pierd în negura vremii şi sunt dincolo de ea.
Culorile vieţii se schimbã mereu.

Magia pictorului este tocmai de a face din miracolul vieţii
Un tablou cât mai aproape de natura realã a luminii,
De a şti sã aducã luminã acolo unde este prea multã umbrã,
Şi de a învãlui în mister locurile prea evidente.

Dar arta magicianului transformã clipa în prezent etern
Şi face ca din viaţã sã nu disparã niciodatã lumina iubirii.


Despre mine...unii au platfus, sau matreata sau chiar acnee…eu am imaginatie…
imi pare rau ca nu mai am ochelarii de vise montane....am avut odata o pereche de ochelari, cu rama din baga, erau de prin anii '20, cu lentile super inchise la culoare, speciali pentru stat la soare pe zapada, ii adusese bunicul meu de la chamonix, avea o fotografie cu ei, intins la soare...de cite ori mi puneam ma trezeam exact in locul din fotografie....dar i-am pierdut… patru anotimpuri intr-o singura zi...si soarele se invirte nebun pe cer, undeva dincolo de nori, patru idei intr-un singur gind, si gindul e ascuns adinc undeva in mintea mea, patru cuvinte intr-o propozitie, pe care nu o pot rosti, am buzele inclestate de pe urma ultimului sarut, patru cifre definind o singura masura, patru puncte intr-un colt, perfect rotund si unidimensional, patru priviri necunoscute aruncate intr-o singura directie, nu stiu unde, nu stiu cind, patru atingeri pe un singur trup, infrigurat si fara de liniste, patru...ce numar obesdant numarat o singura data... cei din jur?...putin ma intereseaza, sunt egoist si indiferent, am renuntat la lucruri pe care altii nu indraznesc sa le viseze doar pentru ca nu corespundeau nevoii mele de libertate sau pur si simplu din lene, accept sa fiu urât asa cum nu-mi doresc sa fiu iubit, nimic si nimeni nu ma deranjeaza, ma simt bine cu cei pe care ii accept dar ma simt cel putin la fel de bine cu mine insumi...nu am stabilite target-uri si nu depind de deadline-uri, nimeni nu ma controleaza si nimic nu ma poate stapini...sunt liber…si imi e bine...indiferenta fata de dogme, lucruri inutile, principii marete si declamatii inflamate, nu ucide ...dimpotriva inalta...inca nu te-ai saturat de pustiul din cei de alaturi, nu te-au plictisit parerile celor din jur?...pe mine da…apropos de visare si ghinion, despre realitate, noroc si elefantei port-bonheur, marele meu ghinion cind este vorba de elefanti este ca intotdeauna o sa vad ca sarpele boa l-a inghitit, si intotdeauna o sa se gaseasca cite cineva sa-mi rida in nas, spunindu-mi ca este, evident, o palarie...

duminică, 8 august 2010

Monsenior Vladimir Ghika


in volumul Gânduri pentru fiecare zi, de Mons. Ghika



Din grădina gândurilor scrise de Prinţul Monsenior Vladimir Ghika, care a trăit şi a murit ca un sfânt şi martir al credinţei în Dumnezeu, al dragostei faţă de aproapele şi al Bisericii Catolice (25.12.1873 - 17.05.1954) am cules un buchet de gânduri cu un balsam divin pentru cei care l-au cunoscut direct sau indirect, din mărturia celor care i-au fost aproape şi din roadele apostolatului său, cât şi pentru cei care nu-l cunosc în nici un fel şi vor avea ocazia de a-l cunoaşte.

Doamne, binecuvântează-mă cu mâna şi din inima săracilor tăi!
Doamne, susţine-mă în privirea săracilor tăi!
Doamne, primeşte-mă într-o zi în compania săracilor tăi!

Cel care se despoaie pentru ceilalţi, se îmbracă cu Cristos.


Nimic nu ni-L apropie mai mult pe Dumnezeu decât aproapele.


Să nu uiţi niciodată că cele mai frumoase zile nu sunt niciodată frumoase pentru toţi!


Când fratele tău te obideşte pe nedrept, ar trebui să suferi mai mult pentru el decât pentru tine.


Ieşi în întâmpinarea celui ce te evită,
Dăruieşte celui care nu-ţi cere,
Iubeşte-l pe cel care te respinge.


A consola este putinţa noastră de a da celuilalt ceva care să fie mai adevărat decât durerea sa. A consola înseamnă să-l faci pe deznădăjduit să trăiască în speranţă. A consola înseamnă a permite celui ce suferă să vadă în noi iubirea lui Dumnezeu pentru el.



Universul devine mai sărac prin uitarea rugăciunii.
Să ne trăim rugăciunea şi să ne rugăm viaţa.


Simţim adesea nevoia să ne rugăm chiar în picioare fiind şi să gândim în genunchi.


Setea rădăcinilor este mai mare decât setea frunzelor.


Nu trebuie să ne mirăm, nici să ne plângem de nerecunoştinţa semenilor. Recunoştinţa este mai rară decât binefacerea şi mai presus de ea.


Când cineva ne dovedeşte recunoştinţa el ne dăruieşte mai mult decât i-am dat.


Cel ce nu ştie să respecte, nu va învăţa nici să se sacrifice.


Începi să devii om doar atunci când ai învăţat să-ţi comanzi tu însuţi ca şi cum ai fi altul şi când, mai bine chiar decât altul, ai învăţat să asculţi tu însuţi de tine.


Printre cei ce se declară creştini, sunt prea mulţi care în loc să-L servească pe Dumnezeu, vor mai curând să se servească de El.


Mâinile celor care trudesc văd mai bine decât ochii celor care dorm.


Direcţia Îndurării Divine în Eternitate se cheamă viitor.


Cel care iubeşte mai mult este cel care iubeşte mai bine, iar cel care iubeşte mai bine este, într-un fel şi de fapt, cel care iubeşte mai mult.


Biruinţele sufletului lasă în urma lor cuvintele vieţii care vor dăinui.


Singurătatea e bună şi sfântă doar după ce a fost eliberată de Eu.


O ispită a descurajării: "La ce mai pot fi bun?"
Răspunsul: "În orice caz, pentru a fi mai bun".


Poate cel mai bun mijloc de a ne cunoaşte e să ne privim ascultând.


A te dispreţui e bine, a te uita e şi mai bine.


Înaintarea spirituală are loc atunci când facem din dragoste ceea ce am fi făcut din datorie.


Oricare ar fi întâlnirea providenţială care aşează o trebuinţă în calea noastră, ea este o vizită a lui Dumnezeu care ne apare.

Calea spre cer e strâmtă, dar e mult mai uşor să nu te abaţi din drum mergând pe o cărare decât pe o câmpie.

Când mergem spre lumină, umbra ne urmează; când ne îndepărtăm de ea, umbra ne precede.


Pentru a fi perfecte, rugăciunile tale trebuie să devină adevărate fapte, iar faptele tale - adevărate rugăciuni.


Inimile curate care îl vor vedea pe Dumnezeu sunt singurele care deja în această lume văd cu adevărat lucrurile acestei lumi.

Adevărul este ceva care se cere eliberat şi care eliberează.

Timpul se roagă şi eternitatea laudă.


Cea mai potrivită cale de a-i sărbători pe sfinţi este aceea de a le semăna lor. De ce n-am încerca să trăim ca ei, fie şi numai o zi, de ziua lor?


Pentru cei ce nu le-au văzut curgând pe obraji, lacrimile pot părea doar nişte picături de apă.

Cel ce nu se mortifică, nu va şti să moară.

Moartea este şi ea o datorie pe care trebuie s-o îndeplinim.

Rănile morţii permit chiar celor mai răi să verse nişte lacrimi bune.


Mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru ceea ce îţi dă.
Mulţumeşte-i pentru ceea ce ţi-ar putea lua, dar nu o face. Mulţumeşte-i pentru toate câte îţi rezervă.

În această lume, orice moarte cheamă şi întemeiază cel puţin o viaţă. Ea nici nu există decât pentru aceasta.


Moartea trebuie să fie cel mai de seamă act din viaţa noastră.


Viaţa e frumoasă prin ceea ce este, mai frumoasă încă prin ceea ce ascunde şi mult mai frumoasă încă prin ceea ce dobândeşte.

Ne trebuie oare întreaga viaţă pentru a ne descoperi inima?


Umbra morţii e singura lumină a iadului.

A-L alege pe Dumnezeu şi a alege ceea ce vine de la Dumnezeu e unica problemă a vieţii.

De obicei, omul începe prin a nu face ceea ce trebuie şi sfârşeşte prin a face ceea ce nu trebuie.


Fuga de păcat aduce mai puţin a fugă şi mai mult a zbor.

Păcatul înseamnă a nu-L mai pune pe Dumnezeu la locul său.

A păcătui înseamnă a prefera celor propuse de Dumnezeu ceea ce noi singuri ne propunem.


Nimic nu este mai onorabil decât să fii deţinut pentru cauza lui Isus Cristos. Închisoarea aceasta era sfântă, iar noi nici nu bănuiam.


Închisoarea nu este altceva decât locul unde sufletul este, în fine, liber să aleagă.


Nu există închisoare pentru lumea care-L iubeşte pe Dumnezeu.


Păcatul este singurul rău care se vindecă prin lacrimi.


Singurul lucru de care niciodată nu ne vom căi este acela de a ne fi căit.


Demonul seamănă mult cu Dumnezeu prin pretenţii, dar în nici un fel prin intenţii.


Adu-ţi aminte că în calitatea sa de Înger şi de Arhanghel, spiritul răului nu cunoaşte somnul.


Cerul este singurul loc unde mereu este loc.


Dacă Dumnezeu este Cel care este, noi suntem cei care vom fi.


Fericiţi cei care au fost dezamăgiţi de lucrurile din această lume, deoarece ei nu vor fi dezamăgiţi nicidecum de cele din cer

Numim un mort acel trăitor a cărui stare de trăire nu se mai teme de nici o schimbare.


În timpul vieţii, adu-ţi aminte că trebuie să mori; şi în ceasul morţii, că trebuie să trăieşti.

Ziua morţii este ziua la care noi ne gândim cel mai puţin în timpul vieţii şi la care ceilalţi se vor gândi cel mai puţin, când nu vom mai fi.

luni, 2 august 2010

Viata unei femei '' inteligente, provocatoare ''mereu alta'' ''



Umorul este un panaceu universal ....

Viata unei femei '' inteligente, provocatoare ''mereu alta'' ''
Precizare de inceput: viata ei graviteaza in jurul lui – Barbatul. Sa nu credeti ca ar ceda oricarui barbat. Ea il asteapta si invata pentru el - the one and only.

Adolescenta sau despre victima fericita a fardului, sindromului menstrual si cumparaturilor.
Ce cunoaste?
Mai intai il observa, daca bea, ce anume bea, cum se imbraca. Apoi, invata cum sa-l seduca, cum sa-l cucereasca, cum sa-l faca al ei (proprietate personala garantata de lege).

In aceasta perioada mai invata despre ce si cum sa dicute. Atentie! Nu poate discuta despre orice. De evitat trecutul erotic, isteric si conversatiile despre sensul lucrurilor.

Asteptari: iubire, un concediu de neuitat, Casatoria (cu capital letter, din cauza idealizarii si traditiilor, ziua nuntii).

Relatiile cu ceilalti: efemere (nu se cultiva relatiile intre femei; cealalta e un potential rival).

Maturitatea
Sa nu credeti ca lupta ei s-a terminat.

Ce cunoaste? “Cum sa-l pastreze, cum sa reinvie flacara iubirii…” Ca bonus invata sa ingrijeasca copilul, casa si gradina.

Asteptari: sa nu fie parasita, mai putin interes in ceea ce priveste sexul.

Relatiile cu ceilalti: inexistente (copil, casa, sot, servici si nu mai e timp de altceva)

Ce este esential? Cum sa slabeasca fara efort, sa stie sa gateasca, sa faca cumparaturi.

Sfarsitul vietii
Daca a reusit sa-l pastreze, interesul s-a stins, cuvintele de iubire suprasolicita si sexul extenueaza psihic.

Se trece direct la pensie si sfaturi despre menopauza (astepta cu interes sfaturi despre cum sa-si organizeze funeraliile).

Si au trait fericiti pana la adanci batranete, daca nu mai traiesc si astazi. Ea, in “turnul de fildes al inefabilului feminin”, mai nou s-a inventat termenul de femeia dilema (nu iti pot da o definitie, nu am inteles ce inseamna); el, aleargand din turn in turn spre disperarea ei.

dansul inimii






Dansul spiritual, extatic este o formă de meditaţie activă, o rugăciune, sau o stare de transă benefică, în care ritmul şi muzica sunt folosite pentru a transpune mintea într-o stare de conştiinţă neobişnuită, asociată în mod obişnuit cu o stare de relaxare profundă, meditativă şi foarte creativă. De asemenea, este o modalitate de a călători între lumi şi o modalitate de a pătrunde în realităţi transcedentale doar intuite, de a aduce lumea zeilor aproape, aşa cum reuşesc să o facă şamanii sau iniţiaţii. Este, de asemenea, o expresie contemporană a practicilor străvechi în care Spiritul sau forţa energiei vieţii este invitat să se întrupeze, coboare, în corpul fiinţei care dansează şi să o vindece. Dansul extatic, spiritual, este o modalitate de a ne aminti de înţelepciunea spiritului şi a trupului, redevenind conştienţi de aspectele oculte ale fiinţei noastre.
Cei care practică acest dans vor intra în stări benefice de transă care-i vor conduce la experimentarea puterii vindecătoare a ritmului. Ritmul produce anumite rezultate fundamentale datorită rezonanţei. Legea rezonanţei se regăseşte în capacitatea unui anumit sistem de a vibra la aceeaşi frecvenţă de vibraţie cu o sursă universală care nu este proprie sistemului. Când suntem înconjuraţi de un ritm al muzicii puternic, sistemul rezonator al corpului, inclusiv creierul, începe să vibreze ca răspuns. Ritmul este esenţial în alternarea ritmurilor cerebrale, antrenând ritmurile cerebrale beta ce reprezintă ciclul activităţilor noastre zilnice şi a gândirii cognitive, în ritmuri alfa eventual în transa stării theta. Prin dans putem intra în ceea ce vechile tradiţii spirituale numesc - locul dintre lumi.