Se zice ca la un om inzestrat , inteligenta se desavarseste prin experientele inimii ...Sa cred ca pana acum ai trait cu maxima intensitate dar ai avut de intampinat multe ...?
In ultimul timp, lumea e plina de minciuna si de ura , fiecare nu se iubeste decat pe sine, toate legaturile injghebate de o fericire trecatoare sunt nesigure. Ce a legat o toana, tot o toana dezleaga.
Rau este ca in zilele noastre relatiile dintre un barbat si o femeie se "construieste" pe sex si nu tine seama de sentimente , de iubire ....
Oamenii se lasa amagiti de o relatie fizica, care oricum se uzeaza repede...si in plus se lasa dirijati de propriile lor judecati bazate pe interes... cred ca toti avem o voce launtrica care sopteste si care ar trebui ascultata... de cele mai multe ori calcule meschine o estompeaza pina devine muta. Iubirea exista, dar de cele mai multe ori trecem pe linga ea sau nu avem rabdare sa o gasim si atunci... atunci de fapt suntem raniti de ceea ce-am crezut a fi iubire ...si mai apoi ca sa iubesti trebuie neaparat sa fii sentimental... altminteri... ratiunea nu iubeste, ea calculeaza, cauta avantaje, nu daruieste, ci dimpotriva, aduce in prim plan egoismul... ori iubirea e daruire, ... cine oare poate sa-si infringa in totalitate egoismul spre a se desavirsi in iubire? ...cine are rabdare sa se bucure de fericirea din ochii omului de alaturi? Fericirea este un lucru minunat; cu cât o urmaresti mai mult pentru celalalt, cu atât o ai mai mult pentru tine.
Unul bate în clapele pianului si face zgomot, altul le mângâie si face muzica. Nimanui nu i-ar trece prin cap sa spuna ca pianul este de vina. Cam la fel stau lucrurile si cu viata. Poti trai în haos sau în armonie.
Studiaza, ca sa stii sa cânti la pianul vietii si vei raspândi în jur melodii fermecatoare. Daca te vei multumi sa cânti fals, totul va fi urât în jur. Viata nu este nici ea de vina. Atitudinea noastra fata de lumea înconjuratoare depinde de ceea ce suntem noi însine. Un egoist va fi întotdeauna suspicios cu ceilalti. Un om generos va avea încredere în cei din jur. Daca suntem sinceri si cinstiti nu ne vom grabi sa-i banuim de necinste pe altii. Într-un anumit sens, când privim la cei din jur este ca si cum am privi într-o oglinda în care ne vedem propria reflexie sau mai bine spus, când ne dam parerea despre ceilalti îi vedem întotdeauna prin ochelarii propriei noastre personalitati.
Nu putem fi mai curati decât gândurile noastre, mai presus decât idealurile noastre si mai mari decât visurile noastre!
miercuri, 14 aprilie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si uite asa apare oglinda ca simbol si in postul tau :-))
RăspundețiȘtergereNarcis Virgiliu
Frumos, sensibil, profund, f.vulnerabila. Mult noroc, cornel
RăspundețiȘtergere