Nici o ordine in Universul acesta. Aseara veneam acasa si m-am ratacit printre anotimpuri.
Cand in sfarsit m-am vazut la usa mea, in strada au inceput sa se prabuseasca crengile. Auziti ygomotul de dupa geamuri? Orasul intreg e invadat de frunze si crengi.
In tinda sufletului s-a furisat un dor vagabond si nu-mi ajunge vointa ca sa-l dau afara. Nici vreme nu-mi ajunge, pentru a intelege ce se intimpla.
A venit timpul insomniilor…
Sinele mi-a fugit descult sa-l caute. Pe El.
Acum stau si ma framant.
Dar daca mi-l prinde ploaia asa despuiat?!
A mai fost bolnav odata de frigurile iernii.
Cat necaz am avut cu el atunci…
Va rog mult – daca imi intalniti Sinele hoinarind prin oras, imprumutati-i o umbrela.
Si incercati sa-l convingeti sa revina acasa.
De fapt, e imposibil.
Nici voi nu puteti opri iarna
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu