"Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine - Gabriel Jose Garcia Marquez"
Cuplurile in care diferenta de varsta este vizibila produc comentarii, insa de multe ori iubitii se completeaza reciproc si se inteleg foarte bine
Ne atrag atentia pe strada, uneori ne miram, alteori comentam rautacios atunci cand ii vedem. Cateodata chiar ii invidiem, pentru linistea ce pare sa domneasca in cuplu. Este vorba despre acele cupluri in care diferenta de varsta este vizibila, despre care carcotasii spun ca sunt cladite doar pe baza intereselor materiale.
Cuplurile atipice ofera experiente din care cei care le analizeaza pe toate fetele din motive variate, pot respinge sau pot accepta si invata, sau pot sa nu inteleaga nimic. A blama unu cuplu doar pentru iese din tiparele facute de oameni pentru oameni, ar insemna aplicarea zicalei:cine nu e cu noi e impotriva noastra.
Unii m-ar corecta si ar spune ca prima regula in dragoste este ca nu exista reguli. Sau poate era vorba de politica... dar sa revenim la subiect. Nimeni nu condamna relatiile de iubire dintre persoane cu varste indepartate, dar te face sa te intrebi: oare ce sta la baza relatiei lor?
Da, poate exista iubire in situatia data. Da, cred ca o astfel de relatie este unica si savuroasa. Nu exista retete in iubire. Daca iubiţii reusesc sa treaca peste tabu-uri au toate sansele sa fie fericiti impreuna.
Ce ne incomodeaza de fapt intr-o astfel de relatie?
Gura lumii, nu? Care cum se traduce? Etica, morala... integritate. Mama, tata, vecinii? Cat de mult timp poate dainui o astfel de iubire?
Ne pasa uneori cam mult de gura lumii. Fiecare trebuie sa isi traiasca propriul destin si sa invete lectiile singur. Deseori le spun celor care se jeneaza de vecini, rude, etc" traieste vecina cu tine? Cand plangi zile intregi vine sa te ajute sa treci momentul? Fericirea ta este guvernată de ceea ce zic ceilalţi? etc" Oamenii care nu au ce face ii judeca pe altii. Dar, bârfa şi calomnia a devenit, de mult, un sport naţional.
"Gura lumii n-o astupa nimic, doar pamantul"...
Intru-un fel eu zic ca e pacat ca tinem atât de conveniente, sau de "moda", sau de: "oare ce o sa zica lumea?".
Culmea este ca majoritatea se tem de gura lumii. Se feresc de familie, de vecini, de colegi etc. Alergăm unii după alţii cu calendarul în buzunar şi dacă nu se încadrează în limitele convenienţei sociale, atunci … e mai simplu să fugim. Conteaza f. mult vârsta reala a partenerului ca spirit. Tinereţea este o stare de spirit. Dar tinereţea spiritului înseamnă şi curaj, nu doar acel curaj din spatele monitorului când te joci în spaţiu virtual, sau acela de a fi comod şi cu riduri pe suflet. Realizarile in viata depind si de o "loterie" in final, de norocul fiecaruia, etc. Însă, dacă ajungem să credem că norocul depinde doar de cele materiale şi nu ne ascultăm sufletul, cândva sufletul va şterge toate calendarele şi va dărui toţi banii, doar pentru un strop de iubire, dar … iubirea este un dar, mare dar, care ne este oferit de divin.
Ne este teama sa ne implicam, sa simtim ... să devenim vulnerabili … Dar ne îmbolnăvim, relativ rapid de tot felul de boli, iar apoi îmbătrânim repede. Cel care toata viata şi-a ferit sufletul de dragoste si de ce nu de teama de a fi respins neinteles ...il va feri la nesfarsit ...indiferent cat va dori sa se simta iubit(a) şi va ramane asemeni Luceafarului lui Eminescu, nemuritor si rece.
Iubirea, relaţia nu depinde de diferenta de varsta, ci de cat de multe lucruri au cei doi in comun si de modul cum evolueaza amandoi in timp. Virsta nu este un criteriu semnificativ. Nu se masoara in grade, cum nici dragostea nu se masoara in procente. As putea spune ca viata nu are limite, nu are ani, ci doar modalitati particulare de abordare.
Iubirea se naste cu un surâs, creşte cu un sarut si continua, dezvoltindu-se cu intelepciune, rabdare si frumusete sufleteasca. Însă, cine se aşteaptă ca drumul iubirii să fie doar surâs şi platitudine, e ca şi acela care aleargă în deşert după fata morgana, iar la un moment dat trece pe lângă oază, orbit fiind doar de fata morgana.
Probleme apar cand sunt diferente mari de educatie si de viziune asupra vietii, nu cand este diferenta de varsta. Cel mai important lucru in viata este: cat traim sa "iubim activ". Este o celebra expresie folosita de Constantin Noica: " Atata vreme cat "iubim activ", ramanem tineri pana la adanci batraneti", indiferent de diferenta de varsta dintre iubiţi.
Faptul asta ne "recicleaza" hormonii si ne mentine tineri la trup, la psihic si la minte.
Sunt convinsa ca atita timp cit un cuplu stie sa-si traiasca viata frumos nu conteaza deloc diferenta de virsta.
Iubirea nu cunoaşte limite de vârstă..., iubirea nu are oglindă ca să ne privim chipurile în ea...să ne vedem ridurile sau părul grizonat...iubirea trăieşte prin suflet, iar sufletul se simte, se iubeşte...nu se poate vedea decât prin însăşi iubirea!
Atunci când iubim ne îndrăgostim în primul rând de sufletul persoanei de lângă noi, de modul în care ne priveşte, în care ne zâmbeşte, de felul în care ne vorbeşte, de modul în care ne face să ne simţim cel/cea mai important/ă...
Ne îndrăgostim de sclipirea din ochii acelei fiinţe iubite, de râsetul care ne umple viaţa şi sufletul de bucurie..., ne îndrăgostim de tot ce înseamnă acea persoană.
Într-o relaţie înainte de toate între cei doi trebuie să fie compatibile sufletul, caracterul, educaţia, modul de a trata viaţa şi pe cei care fac parte din viaţă...şi nicidecum vârsta trupurilor.
Din dragoste poţi accepta orice înseamnă celălalt..., orice îl face fericit pe celălalt şi asta te face fericit pe tine însăţi, dar să nu fii cu cineva din cauza diferenţei de vârstă, a bârfelor societăţii, a unor clişee ieftine...este egoism, este teamă, este laşitate. Şi atunci ce facem de teamă..."stăm aşa...într-un picior până ne doare glezna" (N. Stănescu) ?
Aşteptăm pe cineva mai tânăr care să ni se potrivească şi pe care să-l iubim?
De ce? Sau am ajuns de dragul altora să creăm o iubire selectivă?...Dacă facem asta înseamnă că nu iubim..., iar dacă nu ne simţim pregătiţi pentru o astfel de relaţie mai bine renunţăm la ea.
Acolo unde nu e dragoste, nu e nevoie de declaraţii de dragoste. De fapt...nu e voie, nu e corect să le facem!!!
Cred că toţi cei care au astfel de mentalităţi ar fi de preferat să privească spre occident...unde inhibiţiile de acest gen sunt pe cale de dispariţie şi înainte de toate să devină conştienţi de efemeritatea vieţii...să nu se gândească mereu că într-o astfel de relaţie "trebuie", sau "sigur este vorba despre un anume interes" ci ...este de fapt vorba despre faptul că cineva a găsit un om cu care se poate înţelege şi...făcând abstracţie de vârstă şi de gura lumii...a realizat că aceea fiinţă este tot ceea ce îşi dorea...este persoana care l-a făcut ceea ce a vrut să fie, să se simtă cum a sperat mereu să se simtă...
Deci...să nu gândim mereu negativist la diferenţele de vârstă...Nu este uşoară o astfel de relaţie, dar nu este nici o problemă...depinde din ce punct de vedere este privită şi depinde foarte mult de caracterul şi de sentimentele celor doi.
Diferenţa de vârstă nu exprimă tinereţea unui suflet aflat într-un trup dintr-un timp trecut şi nici ridarea sufletului dintr-un trup tânăr!!!
Ea nu face altceva decât să aducă împreună două persoane născute în anii diferiţi, dar cu suflete pline de iubire şi compatibilitate...
Atunci când este dragoste adevărată... iubirea nu ţine cont de "anul de fabricaţie"!!!
Atunci când iubim cu adevărat... şi putem spune că ne-am găsit sufletul pereche...iubim fără să ne intereseze NIMIC.
De ce nu se spune niciodată..."mi-am găsit trupul pereche"? şi se spune mi-am găsit "sufletul pereche"?
Pentru că înainte de toate iubim fiinţa de lângă noi pentru suflet..., iar sufletul nu are vârstă!!!
Dacă vom vrea să fim fericiţi...ar trebui să căutăm un suflet cu care să îşi împartă restul vieţii şi nu un trup...
Sau am ajuns de dragul altora să creăm o iubire selectivă?...Dacă facem asta înseamnă că nu iubim..., iar dacă nu ne simţim pregătiţi pentru o astfel de relaţie mai bine renunţăm la ea. E mai bine să purtăm calendarul în buzunar şi să obsevăm cât de ridat ne este sufletul şi cât de bătrâni suntem, dar nu şi înţelepţi. Iubirea este un dar pe care nu-l poţi programa din calendarul din buzunar, pentru că Viaţa are doar eternitatea în faţa ei.
IUBIREA NU ARE VARSTA!! Iubirea n-are varsta, doar slabiciunea si prostia au!
Nebunia uneori si curajul intotdeauna separa cuvantul "om" de cel de "umanitate"...poti fi asemeni tuturor, sau esti unic si poti realiza extraordinarul! Nu fiti cu turma, luati-va in dinti taria de caracter si sangele rece in vene sa CREDETI in visele cele mai sortite esecului!
Frumusetea vietii sta in lupta pentru frumos...iar cei care incep aceasta lupta sunt nu neaparat eroii lui Ispirescu sau alt povestitor...sunt cei mai marunti oameni care isi fac din viata legenda!
joi, 28 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu