sâmbătă, 8 septembrie 2012
Dragi femei care cititi, va dedic cu drag urmatoarele randuri. Va urez sa nu mai petreceti nicio secunda departe de feminitatea sacra din strafundurile sufletului vostru si de ceea ce sunteti cu adevarat!
“Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!
Alege-l pe acela al carui suflet il cheama pe al tau si care te vede cu adevarat, care este suficient de curajos incat sa simta frica.
Primeste-i mana si ghideaza-l cu blandete catre sangele inimii tale, acolo unde-ti poate simti caldura, unde se poate odihni, unde isi poate arde poverile sale grele, in focul inimii tale.
Priveste in ochii lui profunzi si simte ce zace acolo, latent, treaz, timid sau in asteptare!
Priveste in ochii lui si percepe-i pe tatii si bunicii din spatele lui, cu toate razboaiele lor, luptand intr-un timp indepartat, intr-un loc indepartat!
Priveste, fara a judeca, la durerile si lupta lor, la chinul si vinovatia lor, si lasa-le sa plece! Simte-i povara de veacuri si aminteste-ti ca ceea ce cauta el isi afla refugiul in tine! Lasa-l sa se topeasca in privirea ta si realizeaza ca nu e nevoie sa-i oglindesti furia, pentru ca tu ai un pantec, o poarta dulce si profunda prin care speli si transformi ranile vechi.
Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!
Stai in fata lui, in deplina maiestate a feminitatii tale, in respiratia vulnerabilitatii, in joaca inocentei copilaresti, in profunzimea mortii, inflorind, oferind si permitandu-i puterii sale de barbat sa paseasca inspre tine…, inotand amandoi, in pantecul pamantului, in cunoasterea tacuta. Iar atunci cand el se va retrage, pentru ca o va face, fugind in pestera lui, aduna-ti stramoasele in jurul tau, inconjurandu-te de intelepciunea lor. Asculta-le soaptele blande, calmandu-ti inima inspaimantata de copila, indemnandu-te sa stai nemiscata si sa astepti rabdatoare intoarcerea lui, cantand langa usa un cantec de amintire, o proorocire in plus.
Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!
Nu ii lingusi copilul interior cu viclenie si siretlicuri, cu seductie si jonglerii,
numai pentru a-l momi intr-un joc al distrugerii, intr-un loc de haos si ura, mai teribil decat orice razboi dus de fratii sai!
Asta nu inseamna feminitate, inseamna razbunare!
Este otrava ratacitelor carari, ale abuzurilor de secole, ale violurilor lumii, si nu confera putere femeilor, ci o reduce in acelasi mod in care femeia ii reduce puterea barbatului castrandu-l! Si ne ucide pe toti!
Si indiferent daca mama sa l-a tinut in brate sau nu, arata-i acum adevaratul principiu matern! Tine-l in brate si ghideaza-l cu gratia si profunzimea ta care mocneste din miezul pamantului!
Nu il pedespi pentru ranile sale si pentru partile lui pe care le consideri ca nu indeplinesc nevoile sau criteriile tale, ci plangi pentru ele rauri gingase!
Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!
Iubeste-l suficient incat sa fii goala si libera sa-ti deschizi corpul si sufletul inspre ciclul nasterii si al mortii, multumindu-i pentru aceasta oportunitate.
Atunci cand dansati impreuna prin vanturile tulburi si padurile linistite, fii indeajuns de curajoasa pentru a fi fragila si lasa-l sa bea din petalele gingase ale fiintei tale! Arata-i ca te poate tine in brate si te poate proteja.
Cazi in bratele lui si ai incredere ca te poate prinde chiar daca ai fost scapata de o mie de ori inainte. Invata-l cum sa se abandoneze, abandonandu-te pe tine, si cufunda-te in dulcele nimic din inima universului.
Daca vrei sa schimbi lumea, iubeste un barbat, iubeste-l cu adevarat!
Incruajeaza-l, hraneste-l, ingaduie-l, asculta-l, imbratiseaza-l, vindeca-l
si, la randul tau, vei fi hranita si sprijinita, si protejata de brate puternice, ganduri clare si sageti precise, pentru ca el poate, daca il lasi, sa fie tot ceea ce tu visezi!
Daca vrei sa iubesti un barbat, iubeste-te pe tine insati, iubeste-ti tatal,
fratele, fiul, fostul partener; de la primul baiat pe care l-ai sarutat, pana la ultimul dupa care ai oftat!
Multumeste pentru daruri si pentru revelatia intalnirii cu cel care sta in fata ta acum. Gaseste in el samanta a tot ce este nou si solar, o samanta pe care o poti hrani si din care puteti creste o lume noua, impreuna!”
marți, 14 august 2012
Omraam-Aivanhov - Calea - Tacerii
Cap.I ZGOMOT ŞI LINIŞTE
Mergeţi în vizită la prieteni şi, de la intrare, sunteţi asaltaţi de gălăgie: câinii latră, copiii se hârjonesc şi plâng, radioul şi televizorul urlă, părinţii strigă, uşile se trântesc... Cum să nu-ţi îmbolnăveşti mintea trăind într-un zgomot continuu? Pe străzile oraşelor, în uzine, la locul de muncă, nu există decât zgomot, în natură, găsim din ce în ce mai puţină linişte şi chiar cerul a devenit acum mai zgomotos! Ne întrebăm unde să mai mergem, ca să găsim puţină linişte...
De aceea, când veniţi la reuniunile noastre, vă cer să fiţi atenţi, să nu faceţi prea mult zgomot.
Ştiu că acest lucru pare destul de greu de îndeplinit, la început: păstrarea liniştii nu face parte din principalele preocupări ale oamenilor: ei vorbesc, strigă, răstoarnă obiecte... Nici măcar nu-şi închipuie că acest comportament le poate dăuna lor şi celorlalţi. Aşa cum sunt, aşa se şi poartă; ei sînt mândri de ei, iar anturajul trebuie să îi suporte aşa cum sunt. Iată o formă de egoism foarte dăunătoare evoluţiei. Dimpotrivă, trebuie să fim atenţi să nu-i deranjăm pe ceilalţi cu gălăgia noastră, căci astfel devenim conştienţi, dezvoltând numeroase calităţi, delicateţe, bunătate, generozitate, armonie... Şi vom fi primii care vom beneficia de ele! Trebuie să înţelegem bine importanţa legăturii ce există între o atitudine şi evenimentele vieţii.
Eu am mare nevoie de linişte. Numai în linişte reuşesc să mă împlinesc şi să-mi pregătesc munca, îmi este greu să suport zgomotul, îl îndepărtez cât pot. Când aud zgomote, nu mai am decât o dorinţă, aceea de a lăsa totul baltă, plecând cât mai repede posibil. Bineînţeles, aceia care vin aici pentru prima oară, sînt puţin derutaţi de această linişte şi, nefiind obişnuiţi cu ea, se întreabă: "Unde am aterizat? Cred că într-o mănăstire!" De ce o mănăstire? Liniştea nu aparţine mănăstirii, ea aparţine naturii, înţelepţilor, tuturor Iniţiaţilor şi oamenilor chibzuiţi.
Cu cât evoluăm, cu atât avem nevoie de linişte. Să fii zgomotos nu este un semn bun. Mulţi oameni fac tărăboi, numai ca să fie băgaţi în seamă! Ei vorbesc tare, râd, pătrund zgomotoşi într-o sală unde lumea este instalată deja, trântesc uşile, obiectele, numai ca să pară interesanţi. A face zgomot, constituie pentru ei o modalitate de afirmare, de a-şi face simţită prezenţa. Este bine să ştie că butoaiele goale fac cel mai mare zgomot: imediat li se face simţită prezenţa! Da, mulţi oameni se aseamănă cu butoaiele goale: ei merg peste tot făcând o mare gălăgie, fapt ce le demonstrează incapacitatea şi mediocritatea.
Mă uit la oameni şi comportamentul lor îmi descoperă pe loc vocaţia, caracterul, temperamentul şi gradul de evoluţie. Totul stă scris în felul lor de a vorbi şi de a se comporta. Unii vorbesc ca şi cum ar dori să acopere, să ascundă câte ceva, temându-se că liniştea ar putea dezvălui ceea ce ei doreau să camufleze. Imediat ce îi întâlniţi, ei vă povestesc tot felul de istorii, impunându-vă o anumită părere despre ei, despre alţii sau chiar despre mersul lucrurilor. Veţi replica că ei doresc să facă cunoştinţă mai bine cu voi. Da, dar ca să faci cunoştinţă cu cineva, liniştea este adesea mai potrivită decât cuvântul. Da, petrecând împreună câteva momente liniştite, ne putem cunoaşte mai bine, decât într-o vorbărie inutilă.
Zgomotul îl reţine pe om în regiunile inferioare ale psihicului: el îl împiedică să intre în acea lume subtilă unde mişcare devine mai uşoară, viziunea mai clară, gândirea mai creativă. Bineînţeles, zgomotul este expresia vieţii, dar nu a gradelor ei superioare, căci el arată mai degrabă o imperfecţiune în construcţia sau funcţionarea obiectelor şi chiar a fiinţelor. Când o maşină sau aparat începe să dea rateuri, acestea sînt însoţite mereu de zgomote; iar, dacă proiectanţii se ocupă să pună la punct aparate silenţioase, aceasta înseamnă că ei sunt conştienţi că aduc prin aceasta, o adevărată schimbare: liniştea este mereu indice al perfecţiunii.
Durerea în sine este un zgomot ce ne previne că lucrurile încep să se strice, într-un corp sănătos, organele sunt liniştite.
Bineînţeles, ele se exprimă, fiind vii, dar o fac în tăcere. Liniştea este semnul că totul funcţionează cum trebuie în organism. Primul scârţâit poate anunţa venirea bolii.
Tăcerea este limbajul perfecţiunii, în timp ce zgomotul este expresia unei defecţiuni, a unei anomalii sau a unei vieţi ce este încă în dezordine, anarhică şi care trebuie controlată, perfecţionată. De exemplu, copiii sunt zgomotoşi pentru că au energie şi o vitalitate copleşitoare. Dimpotrivă, vârstnicii sunt tăcuţi. Veţi spune: "Bineînţeles, este normal, vârstnicii iubesc liniştea pentru că au puţine forţe, deci zgomotul îi deranjează." Este posibil, dar s-ar mai putea ca ei să fi evoluat, şi spiritul lor să fie acum acela care îi determină să caute liniştea.
Pentru a-şi depăna amintirile, reflectând, revizuind şi concluzionând, ei au nevoie de această linişte, unde se face o lucrare de detaşare, de simplificare, de sinteză. Căutarea liniştii este un proces interior care conduce fiinţele către lumină şi o adevărată înţelegere a lucrurilor. Cu cât omul se maturizează, cu atât mai mult el înţelege că zgomotul este un inconvenient în munca sa, în timp ce liniştea este un factor de inspiraţie; astfel, el o va căuta, oferind inimii sale, sufletului şi spiritului său posibilitatea de a se exprima prin meditaţie, rugăciune, creaţie filosofică sau artistică.
Dar, multora nu le place liniştea, o suportă cu greu; ei sunt asemenea copiilor care nu se simt bine decât în zgomotul mulţimii, ceea ce dovedeşte că ei mai au încă mult de lucru pentru a-şi clădi o adevărată viaţă interioară. Chiar şi liniştea naturii îi tulbură şi când se întâlnesc, se grăbesc să vorbească ca şi cum liniştea i-ar fi deranjat: ei o simt ca pe un gol ce ar trebui umplut prin gesturi şi cuvinte. Este normal, liniştea fizică îi obligă să-şi conştientizeze propriile disonanţe şi dezacorduri interioare, de aceea frica îi copleşeşte: liniştea poate chiar să-i înnebunească. Negăsind nimic în interior, ca să se distreze şi să-şi omoare timpul, ei cad pradă, încet-încet, demonilor interiori.
Liniştea este o expresie a păcii, a armoniei, a perfecţiunii. Acela care începe să iubească liniştea, care înţelege că liniştea îi oferă cele mai bune condiţii pentru activitatea psihică şi spirituală, ajunge, încetul cu încetul, să o împlinească în tot ceea ce face: atunci când mişcă un obiect prin casă, când vorbeşte, când lucrează, în loc să facă o harababură, el devine mai atent, mai delicat, mai simplu; tot ceea ce face pare impregnat de ceva ce coboară dintr-o altă lume, o lume plină de poezie, muzică, dans, inspiraţie.
Deci, învăţaţi să iubiţi şi să realizaţi liniştea, altfel, chiar dacă vă veţi afla acolo în corpul fizic, sufletul şi spiritul vă vor fi mereu în altă parte.
vineri, 29 iunie 2012
Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare
Inainte de a muri, Alexandru cel Mare si- a chemat generalii şi si-a spus ultimele trei dorinte.
1] Sicriul sa fie dus pe umerii celor mai buni medici ai vremii.
2] Comorile dobândite [argint, aur, pietre preţioase], sa fie risipite pe tot drumul pana la mormânt.
3] Mâinile sale să atarne in afara sicriului, sa poata fi vazute de toti.
Unul dintre generalii sai, surprins de aceste dorinţele neobişnuite l-a întrebat pe Alexandru care sunt motivele acestor dorinte.
Alexandru a explicat:
1] Vreau ca medicii cei mai eminenţi ai vremii sa-mi duca sicriul ca in felul acesta sa arate tuturor cat de neputinciosi sunt in fata mortii.
2] Vreau ca pamantul să fie acoperit de comorile mele pentru ca toată lumea sa poata vedea că toate comorile ce le castigam aici pe pamant, aici raman.
3] Vreau ca mâinile mele să atarne în aer goale, pentru a permite oamenilor să vadă că vom pleca cu mâinile goale, asa cum am venit, atunci cand se termina tezaurul cel mai de pret -Timpul.
Timpul este viata noastra. Cel mai bun cadou pe care il poti da cuiva este timpul tău!
joi, 21 iunie 2012
Sirena sau balena
Acum câteva zile, intr-un oras din Franta, pe un afis cu o tanara spectaculoasa la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria:
"În vara aceasta ce vrei sa fii: sirena sau balena?"
Se spune ca o femeie tanara, ale carei caracteristici fizice nu conteaza, a raspuns la întrebarea de publicitate în acesti termeni:
"Draga domnilor:
Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfinii, leii de mare, oamenii curiosi). Acestea au o viata sexuala foarte activa, ramân gravide si au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza.
Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutereira marile, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia , marea Barens sau recifii de corali din Polinezia.
Balenele cânta foarte bine si chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante si, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, aparate si admirate de toata lumea.
Sirenele nu exista. Si daca ar exista, ar sta la coada la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problema serioasa de personalitate: "femeie sau peste?".
Nu au viata sexuala, pentru ca-i omoara pe barbatii care se apropie de ele, si pe langa acest aspect, pe unde si cum ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevarat, dar singure si triste. Oricum, cine ar vrea sa apropie de o tipa care miroase ca un peste?
Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena.
PS: In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa ma delectez cu o inghetata impreuna cu copii mei, cu o cina buna cu un barbat care ma face sa vibrez sau cu o cafea si prajiturele impreuna cu prietenele mele.
Cu timpul câstigam în greutate, pentru ca acumulam multe cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt distribuite in restul corpului. Asa ca nu suntem grase, suntem teribil de culte. De astazi, când o sa ma uit la fundul meu în oglinda, o sa ma gândesc:"Dumnezeule, ce inteligenta sunt ... "
duminică, 10 iunie 2012
Cum au reusit in cariera Jobs, Gates sau Zuckerberg. Ce sfaturi dau miliardarii lumii celor care vor sa se apuce de afaceri
http://www.incont.ro/imm-uri/cum-au-reusit-in-cariera-gates-zuckerberg-sau-jobs-sfaturile-miliardarilor-lumii-pentru-cei-care-vor-sa.html
Ii admiri si ai vrea sa ai acelasi succes si la fel de multi bani ca ei? Urmeaza-le sfaturile! Majoritatea miliardarilor lumii au pornit de jos, unii dintre ei avand chiar povesti desprinse parca din filme sau carti. Pe parcursul carierei, insa, si-au stabilit niste reguli sau si-au insusit un program si un regim de viata, pe care le-au urmat si care i-au ajutat in afaceri.
Cum au reusit in cariera Jobs, Gates sau Zuckerberg. Ce sfaturi dau miliardarii lumii celor care vor sa se apuce de afaceri
Tinerii, in general, sunt cei mai vulnerabili, atunci cand ies de pe bancile scolii, pasesc in lumea reala si nu stiu incotro sa o apuce.
Fiecare ar trebui sa-si croiasca propriul drum in viata cu propriile reguli, dar acest lucru nu se poate face fara a-i asculta pe altii si fara a le urma actiunile, uneori.
Povestile de succes ale oamenilor de succes sunt, de cele mai multe ori, sursa de inspiratie pentru tineri. Publicatia americana Forbes a facut un grupaj cu intamplari si situatii din vietile celor mai influenti oameni ai planetei, care pot deveni pilde pentru cei care se afla la inceput de drum in cariera. Iata mai jos cateva dintre ele:
Steve Jobs: “Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima”
“Cand aveaM 17 ani, am gasit un citat care suna in felul urmator: “Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima, in mod cert, intr-o zi vei cel ales.” M-a impresionat profund, iar de atunci, timp de 33 de ani, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: “ Daca astazi ar fi ultima zi a vietii mele, as mai vrea sa fac ceea ce fac astazi?” Zile la rand raspunsul a fost “ Nu!” si tot timpul am stiut ca trebuia sa schimb ceva.”
Bill Gates: “Aceia care primesc mult trebuie sa dea inapoi la fel mult”
“In ziua in care am fost admis la Harvard, mama mea a fost foarte mandra si tot timpul a tinut sa faca presiuni asupra mea pentru a face mai mult pentru altii. In cadrul unui mini-eveniment organizat inaintea nuntii, ea a citit cu voce tare o scrisoare adresata viitoarei mele sotii, Melinda. Mama mea a fost foarte mult timp bolnava de cancer, dar cu toate acestea, a considerat ca aceea este oportunitatea perfecta pentru a-si face gandurile cunoscute. La finalul scrisorii mama a mentionat: „ Aceia acare primesc mult sunt si cei care trebuie sa dea inapoi la fel mult.”
Michael Dell: “Nu face niciodata pe desteptul”
“Incearca sa nu fii cea mai desteapta persoana dintr-o incapere. Dar, daca totusi esti, iti sugerez sa inviti persoane mai destepte sau sa iti gasesti o alta incapere. In cercurile profesionale se numeste networking, in organizatii, teambuilding, iar in viata se numeste familie, prieteni sau comunitate. Cu totii suntem un dar pentru ceilalti, iar dezvoltarea mea ca lider mi-a aratat in nenumarate randuri ca experientele cele mai profitabile provin din relatiile mele stabilite anterior.”
Michael Bloomberg: “Nu sta retras pentru o perioada indelungata de timp”
“Primul meu loc de munca, in afara celor din timpul studentiei, a fost la o companie pe Wall Street, unde am lucrat 15 ani. A fost o perioada extraordinara, cu multe momente placute si laude primite de la sefii mei. Toata lumea m-a indragit pana in ziua in care m-au concediat. Cu toate acestea, am ramas optimist, deoarece pentru mine fericirea a fost echivalenta cu incercarea de a razbi in ceea ce imi propusem. La scurt timp, fara a sta prea mult pe ganduri, am pus bazele propriei mele companii.”
JK Rowling: “Esecul poate fi fundamental succesului”
“De ce vorbesc despre beneficiile esecului? Pur si simplu pentru ca esecul a insemnat desposedarea de neesential. Am incetat sa mai pretind cine aratam ca sunt si mi-am focalizat intreaga energie pe realizarea lucrurilor care intr-adevar contau pentru mine. Este foarte probabil sa nu fi gasit determinarea necesara de a reusi in domeniulul de care credeam ca apartin. Pot spune ca am fost eliberata, si in mod miraculous inca mai eram in viata, aveam o fiica pe care o adoram. Aveam, de asemenea, si o masina de scris veche alaturi de o idee mare. Astfel, aceasta decadere a constituit fundamantul pe care mi-am refacut viata.“
Mark Zuckerberg: “Este mai usor sa reusesti daca faci ceea ce iti place”
“Cand te duci acasa, iar la cina gasesti cea mai groaznica gustare, poti sa pregatesti altceva, daca doresti. Insa daca ai juca un joc, unul destul de greu, vei face tot posibilul sa castigi. Putem observa ca este mult mai usor sa obtii ceva daca actionezi din placere si faci ceea ce iti place“.
Larry Page: “Abordeaza vise marete. Nu exista concurenta”
“Consider ca este mult mai usor sa progresezi atunci cand ai vise mega-ambitioase. Stiu ca poate suna nebunesc, dar din moment ce nu exista alte persoane suficient de nebune sa actioneze astfel, vei avea mai putina concurenta. Sunt atat de putini oameni de genul acesta, incat cred ca ii stiu pe toti dupa nume. Cei mai buni oameni doresc sa lucreze cu provocari, ceea ce s-a intamplat si cu Google.”
Eric Schmidt: “Nu strica sa ai un plan”
“Chiar nu strica sa ai un plan pentru toate. Mi se pare ca este vorba despre posibilitatea de a-ti face singur norocul. Esti la curent cu realizarile celor mai de succes oameni si stii ca multi au muncit mult pentru a profita, fara a-si da seama, de pe urma oportunitatilor ivite. Nu poti planifica inovatiile si nici inventiile. Tot ce poti face este sa incerci din rasputeri sa fii la locul potrivit in momentul potrivit si atat. Spre exemplu, stimulatorul cardiac a fost inventat acum 70 de ani fara a fi aplicat vreodata unei persoane. Mai tarziu, inventatorul a decis sa-l testeze pe un prieten blonav, iar cele 25 de stimulatoare s-au dovedit a fi salvatoarele vietii acestuia. “
Eli Broad: “Nu poti avea succes daca esti timid”
“Nimeni nu facut niciodata un milion de dolari fiind precaut, timid sau responsabil. La 22 de ani, recent casatorit, mi-a venit nebuneasca idee sa renunt la cariera mea si sa incep o afacere construind case. Nu aveam nici cea mai mica idee despre ce presupunea asta. Uneori, cele mai nebunesti idei aduc si cel mai mare profit.”
Ted Turner: “Lucreaza intens si promoveaza-te”
"Cand am fost intrebat: „Care este secretul succesului?” am raspuns simplu „Trezirea de dimineata, munca intensa si publicitatea.”
Jerry Yang: “Nu lasa stirile sa te doboare”
“Pot sa va promit ca cele mai mari lucruri se realizeaza in vremuri grele, precum sunt cele din zilele noastre. Yahoo! si-a inceput activitatea intr-o recesiune economica la inceputul anilor '90. Alte mari companii, alte idei marete, produse si chiar miscari sociale au venit ca urmare a unor decizii care voiau sa faca totul intr-un mod nou.”
joi, 31 mai 2012
Cel mai mare secret al succesului
”Acesta este cel mai mare secret al succesului dintre cele ce se pot spune in cuvinte. Un brat viguros poate sparge un scut si chiar sa ia viata cuiva, insa doar nevazuta putere a iubirii poate deschide inimile oamenilor…; si pana cand nu voi stapani aceasta arta, nu voi fi mai mult decat un iubitor de maruntisuri.
Voi face din iubire cea mai puternica arma si nici unul dintre cei pe care ii voi provoca nu se va putea apara de forta ei. Argumentele mele i-ar putea contrazice, vorbele mele i-ar putea face banuitori, chipul meu i-ar putea face sa ma suspecteze, totusi iubirea mea va topi toate inimile ca un soare ale carui raze dezgheata pamantul inghetat. Si cum voi face aceasta? De acum inainte, voi privi toate lucrurile cu iubire si ma voi naste din nou.
Voi iubi soarele, pentru ca imi incalzeste corpul; voi iubi ploaia pentru ca imi curata spiritul; voi iubi lumina, pentru ca imi arata calea; voi iubi si intunericul, pentru ca imi arata stelele.
Voi spune bun-venit fericirii, pentru ca ma face marinimos si voi indura tristetea, pentru ca-mi deschide sufletul. Voi aprecia recompensele, daca ele mi se cuvin; voi spune bun venit si piedicilor, pentru ca ele sunt cele care ma intaresc.
Imi voi lauda dusmanii si ei imi vor deveni prieteni; imi voi incuraja prietenii si ei imi vor deveni frati; voi cauta intotdeauna motive sa binecuvantez; niciodata nu-mi voi gasi scuze sa barfesc. Cand voi fi tentat sa critic, imi voi musca limba; cand voi merge la rugaciune, imi voi inalta vocea din toate puterile.
Voi iubi toti oamenii, pentru ca fiecare are calitati care merita admirate, chiar daca uneori ele sunt ascunse. Cu iubire, voi sfarama zidul de suspiciune si ura pe care l-au construit in jurul inimii lor si in loc voi construi poduri, astfel ca iubirea mea sa intre in sufletul lor. Voi iubi pe cei cu vointa puternica, pentru ca ei ma pot inspira.
Ii voi iubi pe cei care esueaza, pentru ca ei ma pot invata. Voi iubi regii, pentru maretia lor, ii voi iubi pe cei umili, pentru ca sunt divini. Ii voi iubi pe cei bogati, pentru singuratatea lor; ii voi iubi pe cei saraci, pentru simplitatea lor.
Ii voi iubi pe cei tineri pentru increderea pe care o au; ii voi iubi pe cei batrani, pentru intelepciunea pe care o daruiesc.
Ii voi iubi pe cei frumosi, pentru armonia lor. Ii voi iubi pe cei urati, pentru sufletul lor insetat de pace. Voi intampina reactiile celorlalti cu iubire. Tot asa cum iubirea este arma care deschide sufletele oamenilor, ea este si scutul care respinge sagetile urii si sulitele furiei.
Rautatea si descurajarea se vor izbi de noul meu scut si vor deveni mai blande decat ploaia de primavara. Scutul ma va proteja in mijlocul lumii si ma va sprijini cand voi fi singur. Si cum ii voi intampina pe cei care ma vor infrunta? Intr-un singur fel: in liniste, rostind in sinele meu “Te iubesc”.
Astfel spuse, in liniste, aceste cuvinte vor straluci in ochii mei, sprancenele se vor descreti, zambetul imi va reveni pe buze si vocea mea va deveni mai profunda; iar inima lor se va deschide. Si cine va fi acela care nu va primi ceea ce ofer eu cand inima lui imi va simti dragostea? Si ma voi iubi si pe mine insami.
Atunci voi veghea orice intra in trupul, mintea si sufletul meu. Niciodata nu voi fi prea ingaduitor cu dorintele trupului, ci mai degraba voi avea grija de el prin moderatie.
Nu-i voi ingadui mintii mele sa fie atrasa in slabiciune sau in deznadejde, ci mai degraba o voi inalta catre cunoastere si intelepciune.
Nu voi permite vreodata sufletului meu sa se complaca in multumiri desarte, ci mai degraba il voi hrani cu meditatie si rugaciune.
Nu voi permite inimii mele sa devina mica si amara, ci o voi deschide tuturor, iar ea va creste si va cuprinde intreg Pamantul. De acum inainte voi iubi intreaga creatie.
Din aceasta clipa voi arunca din mine orice ura, pentru ca nu am timp de ura, ci doar de iubire. Iubirea intensa cheama iubire.
Nu este atat de important sa fii iubit, cat sa iubesti – cu toata iubirea si cu toata fiinta ta.
Astazi incep o viata noua! Fiindca fiecare zi e o noua viata pentru mine.
Si imi fagaduiesc cu sfintenie ca nimic nu va intarzia cresterea noii mele vieti. Astazi incep o noua viata a iubirii. Voi merge cu fruntea sus printre oameni.
Si stiu ca, atunci cand vreau cu adevarat ceva, intreg Universul conspira la realizarea visului meu.”
”Cel mai vestit vanzator din lume” – Og Mandino
marți, 29 mai 2012
NEVOIŢI SĂ RĂMÎNĂ PE TERRA, IN TIBET, DE 12000 ANI
O alta enigmă deocamdată, dar şi cea mai ciudată, o reprezintă triburile Dropa şi Ham din Tibet.
Ei trăiesc în Munţii Baian Kara Ula.
Au fost descoperiţi în 1935, dar abia în 1950 prima expediţie arheologică şi antropologică din China a ajuns la faţa locului şi a început să-i studieze. Aceasta, din cauza nenumăratelor conflicte care bîntuiau Tibetul.
Rezultatele cercetărilor sînt tulburătoare.
Membrii triburilor Dropa şi Ham formează o comunitate de circa 3.000 de persoane, a căror statură nu depăşeşte 1,20 m. Sînt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi cu capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cm mediei rasei Homo Sapiens.
Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sînge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală. Dar un alt fapt i-a intrigat pe membrii expediţiei chineze: au descoperit mai multe dovezi care susţineau originea extraterestră a acestei minuscule populaţii.
La cîţiva km. de aşezările lor, cercetătorii chinezi au descoperit cîteva grote uriaşe.
Conform tradiţiei, ele erau considerate sacre şi nimeni nu intrase în ele de mii de ani.
Trecînd la explorarea lor, arheologii chinezi au trecut din surpriză în surpriză.
La început au descoperit sute de schelete humanoide care nu depăşeau 1 m înălţime, avînd cutii craniene uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cmc.
Prin cercetarea lor prin metoda Carbon14, vîrsta acestora a fost estimată la circa 12.000 de ani.
Pe pereţii grotelor s-au descoperit desene perfect conservate.
Acestea reprezentau fiinţe umanoide cu capul protejat de căşti sferice şi precizau, cu o exactitate uimitoare, poziţia Soarelui, a Lunii şi a cîtorva zeci de stele din perioada de acum 10.000 de ani.
O frescă reprezenta o escadrilă de mici nave aeriene, apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri.
Însă, surpriza cea mai mare au avut-o doi cercetători, care au descoperit, în cea mai mare grotă, un disc ciudat, asemănător unui disc LP al zilelor noastre.
Continuînd săpăturile, după doua luni, a fost descoperit un număr de 716 discuri de granit, splendid executate şi finisate, cu grosimea de 2 cm.
Surpriza surprizelor acum vine.
Fiind duse la Beijing, analiza chimică şi spectrometrică a arătat că discurile, sub aparenţa granitică, ascund un bogat conţinut de metale, între care 40% cobalt şi 8% aluminiu, şi erau realizate cu mai bine de 12.000 de ani înainte!
Pe ambele părţi, toate discurile aveau gravate foarte fin semnele unei scrieri total necunoscute.
Scrierea pornea în spirale de la un orificiu central, pînă la o margine. După o muncă îndîrjită de peste 20 de ani, împreună cu 4 lingvişti şi o echipă de fizicieni, profesorul chinez Tsum-Um-Nui a reuşit performanţa de a traduce textele de pe toate cele 716 discuri.
Aceştia au mai descoperit că fiecare disc are o frecvenţă proprie de vibraţie, ceea ce i-a determinat să concluzioneze că ele au fost supuse unor tensiuni foarte înalte.
Cînd au citit traducerea integrală, profesorului Tsum-Um-Nui şi echipei sale nu le venea să-şi creadă ochilor.
Încă 3 ani au muncit la reverificarea traducerii.
Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea traducerii, însă profesorul a trecut peste această interdicţie şi a publicat lucrarea "Inscripţii spiraloidale", relatînd sosirea de nave spaţiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. În încheierea lucrării, se subliniază că strămoşii actualelor triburi Dropa şi Ham erau reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care au fost nevoiţi să rămînă pe Terra, decăzînd de-a lungul timpurilor, nu numai ca nivel de civilizaţie, dar şi fiziologic.
Despre aceste incredibile descoperiri s-a vorbit prea puţin. Ceva informaţii au fost publicate în revistele "Science et vie","Nature" şi "Science Digest".
Publicul din România poate afla detalii lecturînd cartea "Deocamdată enigme", scrisă de Dan Apostol.
Dar iată cîteva fragmente din textele respective.
O parte din ele se referă la populaţia Ham, care, în momentul aterizării în Munţii Tibet, şi-au accidentat grav navele şi nu au mai putut să le repare sau să construiască altele: "Pe Stînca Roşie din Defileul Şerpilor, navele noastre nu au putut ateriza şi s-au lovit de stîncile din jur, distrugîndu-şi rebordurile". Iar despre cei din tribul Dropa stă scris: "Dropa au coborît din nori în navele lor aeriene. Şi de 10 ori, pînă la răsăritul Soarelui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Pînă cînd, în sfîrşit, au înţeles semnalele care spuneau că, de data aceasta, Dropa veniseră cu intenţii paşnice şi chemau să-i ajute, căci navele lor se stricaseră".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




