Nik Halik, un altfel de miliardar-Georgiana Fefea

Universul copilariei fiecarui om este populat de curiozitati, descoperiri, amintiri, dar mai ales de povesti citite pe nerasuflate. Unii oamenii, in schimb, au adus povestile pentru copii pe taramul real. Nik Halik face parte din aceasta categorie, a celor carora nu le este frica sa isi traiasca visele de teama ca ele s-ar putea sfarsi la un moment dat. Despre acest personaj australian se poate spune intr-adevar ca traieste intr-un an cat altii in zece.

O carte de vizita nu ar putea cuprinde toate domeniile in care Nik Halik a activat: chitarist, trainer, strateg, antreprenor, astronaut, scafandru, alpinist si scriitor, sunt doar cateva dintre activitatile cuprinse in doar 39 de ani de existenta. Acesta este, de altfel, unul dintre cei mai tineri multimilionari care, la doar 20 de ani, acumulase o avere impresionanta, in urma investiilor imobiliare si bursiere. Este fondatorul a doua companii financiare, Money Masters Global si Financial Freedom Institute, in cadrul carora peste 200 000 de persoane au fost instruite in privinta strategiilor financiare. Averea dobandita i-a permis tanarului australian sa isi satisfaca setea de aventura, astfel incat acesta nu s-a dat inapoi de la nici o calatorie menita sa il poarte catre alte civilizatii sau catre alte timpuri. Excencitratile sale au luat-o inaintea faimei de bun strateg financiar, insa asta nu a facu decat sa ii aduca si mai multi admiratori. Nik Halik este unul dintre primii exploratori care s-au incumetat sa se scufunde aproape 10 kilometri pentru a ajunge la Titanic, a escaladat cei mai inalti munti de pe Terra si este primul civil certificat ca astronaut din Australia, fiind pe cale sa devina primul explorator spatial privat. In prezent, acesta se pregateste intens in Rusia, la Centrul Spatial de Pregatire al Cosmonutilor Yuri Gagarin, pentru a efectua primul sau zbor in spatiu.

Nevoia de adrenalina, de cunoastere si de acumulare a unor noi experiente l-au purtat pe tanarul milionar australian in cele mai dificile expeditii. Nimic nu pare a fi imposibil pentru Nik Halik: s-a scufundat pana la Titanic cu ajutorul unui submarin, devenind unul dintre putinii oameni care au avut onoarea sa se afle cu putin deasupra uriasului scufundat; si-a petrecut o noapte singur in piramida de la Giza, in cautarea unor raspunsuri despre viata, trecere prin lume sau despre eventualitatea unei vieti urmatoare; a trait in mijlocul unui grup de beduini tuaregi; a participat la o expeditie in Antarctica; s-a angajat in urmarirea unor tornade, aproape un sport national in Statele Unite; a escaladat patru dintre cei mai inalti munti ai lumii, printre care si Aconcagua, si a anuntat deja expeditia pe varful Everest, acoperisul lumii, ca fiind unul dintre obiectivele sale viitoare. Pana atunci, se pregateste sa vada acoperisul lumii din …spatiu. In prezent, Nik urmeaza un program de pregatire, dupa ce a avut ocazia sa efectueze un prim zbor de testare pana la marginea spatiului.

Intre aceste pregatiri care ii mentin adrenalina la nivel ridicat, Nik isi face timp si pentru pamantenii care doresc sa “guste” reteta succesului. Prin urmare, acesta nu a renuntat la activitatea sa de trainer, aflandu-se recent in Romania, cu ocazia unor seminarii in care a impartasit participantilor romani secretele succesului personal si financiar, formula optima de investitii la bursa si le-a aratat cum poti castiga in afaceri prin intermediul internetului.

Cu ocazia prezentei sale in Romania, Nik Halik a acordat un interviu pentru www.descopera.ro, in care s-a prezentat publicului romanesc atat din punctul de vedere al unui om, al unui instructor, dar mai ales, din punctul de vedere al aventurierului.

Descopera: In ce fel v-au modificat experientele avute conceptiile fata de viata?
Nik Halik: Am inceput sa-mi schitez scenariul vietii incepand cu varsta de 8 ani si pur si simplu am actionat conform lui. Mi-am definit motivele de la o varsta frageda si tot ele au fost invatatorii care m-au indemnat sa le urmez spre a-mi implini scopurile si ambitiile.

Descopera: Cum a evoluat omul Nik Halik in urma experientelor traite?
Nik Halik: Am avut parte de mentori inca de la inceputul tineretii, iar amprenta cea mai clara asupra mea si-a lasat-o Bob Proctor, un conferentiar de top, autor si intreprinzator care mi-a insuflat credinta conform careia fiecare dintre noi ne nastem bogati. Nascut in nordul Canadei (Ontario), Bob insista pe ideea gandirii pozitive si pe automotivare. El ma intreba de fiecare data despre ceea ce imi doream si el era cel care imi arata modalitatile prin care puteam obtine acel lucru. Pana sa-l intalnesc pe Bob Proctor ma gandeam la cuvantul "bogat/bogatie" doar din punct de vedere banesc, dar mai tarziu mi-am dezvoltat capacitatea de a vedea dincolo de sfera superficiala a cuvintelor lui. Mi-a amintit ca toti ne nastem cu oportunitati si abundenta de potential egale si ca prosperitatea este dreptul nostru natural care vine cu o paleta de culori cu ajutorul carora ne trasam drumul in viata. Unii din noi aleg doar alb si negru, in timp ce altii opteaza pentru un set cu milioane de nuante. Bob a avut abilitatea de a aduce cele mai complexe concepte de viata la forma lor cea mai simpla. Mentorii pot ajuta la crearea unei vieti prospere, la relatii multumitoare si la dezvoltarea unei constiinte spirituale.

Descopera: Care a fost cea mai intensa experienta pe care ai trait-o vreodata?
Nik Halik: Ma incanta ideea de aventura si mereu voi continua sa-mi fortez limitele. Aventura ma face sa ma simt mai puternic si niciodata nu voi ezita sau renunta la asta. Sunt un aventurier mereu in cautare de senzatii noi si printre numeroasele expeditii la care am luat parte se numara si cea in care am ajuns pe prova Titanicului, dupa ce ne-am scufundat 5 mile (9.26 kilometri) sub apa. De asemenea, am reusit sa escaladez cele mai inalte piscuri din lume si sunt unul dintre putinii exploratori care a avut privilegiul sa observe curbura pamantului de la limita atmosferei cu spatiul. Detin titlul de primul astronaut civil autorizat din Australia si sunt pe cale sa devin primul australian si explorator spatial privat care va fi lansat pe orbita si care va locui in singurul avanpost de pe orbita, Statia Spatiala Internationala. In aceasta afacere am investit aproape 30 milioane de dolari.

Descopera: Care este cea mai arzatoare dorinta a lui Nik Halik?
Nik Halik: A avea ocazia de a ma numara printre cei 450 de oameni care au reusit sa mearga pe orbita si sa faca inconjurul Pamantului la fiecare 90 de minute, sa observ suprafata planetei si sa plutesc imponderabil mai bine de 10 zile, toate aceste lucruri imi vor da ocazia sa apreciez adevarata maretie a Universului si fragilitatea Pamantului. Pentru mine, un miliardar, cea mai incitanta imagine ar fi aceea de a vedea cerul captiv intre intunecimea spatiului si linia orizontului luminand planeta.

Descopera: Ce mecanism interior iti activeaza aceasta sete de aventura, dorinta de a face intr-un an cati altii in zece, de a trai intr-o viata cati altii intr-o suta?
Nik Halik: Succesul reprezinta un angajament fata de mozaicul diferitelor calatorii si experiente, pentru ca in viata suntem cantariti doar prin prisma contributiilor facute. Pentru a avea un "profit" si din punct de vedere emotional, trebuie sa adaugam cate un strop de valoare in viata oamenilor care ne inconjoara. Eu merg pe premisa ca trebuie sa "luminez" si sa transform in bine viata a cat mai multi oameni. Caut sa profit de fiecare oportunitate care se iveste si asta prin mijloace proprii, dar cel mai important este faptul ca la un moment dat inima inceteaza sa mai bata si atunci, care vor fi lucrurile pe care le vom lasa in urma noastra? Trebuie sa traim fiecare zi ca si cand ar fi ultima.

Descopera: Care ar fi ultimul lucru pe care l-ai face daca ai sti ca vei muri peste o saptamana in urma unei boli necrutatoare?
Nik Halik: As face exact aceleasi lucruri pe care le fac in fiecare zi, mai exact, explorandu-mi potentialul pentru a-mi atinge cele mai marete scopuri.

Descopera: De ce anume te temi?
Nik Halik: Nu am temeri. Teama reprezinta un sistem de limitare a credintei in fortele proprii, sistem care duce la incapacitatea individului de a obtine ceea ce-si doreste. Limitarea potentialului nu este o optiune, iar frica este absenta in mine. Teama exista in mintea anumitor indivizi care ii dau voie sa le minimizeze cel mai mare potential.

Descopera: Are Nik Halik tot ceea ce isi doreste?
Nik Halik: As fi cea mai fericita persoana de pe Pamant in momentul in care as reusi sa pasesc pe Luna.

Descopera: Fiecare dintre noi este solutia propriei vieti. Care este motto-ul tau? Ce se va spune despre tine?
Nik Halik: Incercati sa va orientati spre cauza, pentru ca misiunea voastra in viata este mult mai importanta decat voi insiva.

Descopera: Care este mesajul pe care l-ai transmite omenirii?
Nik Halik: Vreau sa incepeti sa va puneti intrebari. Cand eram copii nu incetam din a ne pune intrebari, tocmai din cauza faptului ca nimic nu ne era clar. Odata cu maturitatea, oamenii inceteaza sa isi mai puna intrebari in favoarea declaratiilor.

http://www.descopera.ro/sporturi/3194551-nik-halik-un-altfel-de-miliardar

Prometeu and TED

Ceauşescu şi francmasoneria - andrei_comanescu.aim

Adresa acestui articol original AIM este http://aim.pro.tc/?a=articles&p=28

Unul din cele mai interesante şi mai puţin cunoscute comentarii, legate de suprimarea rapidă şi atât de controversată a lui Ceauşescu, în decembrie 1989, a fost facută de Marele Maestru al Lojei "PROPAGANDA DUE" (P.2). Pentru cititorii şi analiştii mai puţin avizaţi, semnalăm ca P.2 este o lojă francmasonică nespecifică, lansată în 1966.

Atunci generalul Giordano Gamberini (Marele Maestru al Marelui Orient din Italia) îi încredinţează lui Licio Gelli sarcina de a strânge într-o unică organizaţie elita politică şi economică din Italia. Trebuie spus că Licio Gelli, fost susţinător şi înalt demnitar al regimului Musollini, emigrase la sfârşitul războiului în Argentina după ce reuşise să delapideze, printr-un hold-up organizat de serviciile secrete ale Republicii de la Salo, Banca Naţională a Iugoslaviei de 60 tone lingouri de aur şi 20 de tone monede antice din aur, încarcate în 53 de camioane, cuprinzând 1300 cutii de tezaur expediate apoi prin Cattaro, un mic port muntenegrean la Adriatica.

Devenit prieten apropiat al preşedintelui argentinian Juan Peron, Gelli este semnalat ca recrutat de KGB în Argentina, prin şantaj, în schimbul ascunderii trecutului său fascist. Revenit prin 1955 în Italia, Gelli face avere în domeniul textilelor şi stabileşte relaţii înalte în Italia, unde politicieni, editori, bancheri, înalte feţe bisericeşti îi vor deveni colaboratori apropiaţi.

Momentul cheie al carierei lui Gelli este legat de capturarea "arhivei SIFAR", adică a celor 157.000 de dosare compromiţătoare privind lumea politică, financiară şi militară a Italiei - dosare alcătuite de poliţia secretă (SIFAR) - şi care potrivit unei decizii a Parlamentului italian ar fi trebuit să fie distruse. Prin generalul De Lorenzo, apoi prin generalul Alavena (şeful serviciilor secrete militare), copiile dosarelor compromiţătoare au intrat însă în posesia lui Gelli şi prin el, a KGB-ului, permiţându-i lui Gelli să influenţeze decisiv viaţa politică italiană timp de vreo 15 ani, până când Gelli va fi eliminat de pe scena politică.

Formulată de Gelli, sprijinit discret de KGB, PROPAGANDA DUE (P.2) va grupa numai în Italia 49 de bancheri, 83 mari industriaşi, câţiva generali (inclusiv şefii serviciilor secrete italiene), 60 de mari politicieni, mulţi dintre capii mass-mediei italiene. Conexiunile externe, puse în evidenţă după descoperirea registrelor lojii, de către poliţie, la locuinţa Graziellei Corrocher, secretara lui Calvi, bancherul lui Gelli, scot în relief legături din cele mai înalte a lui P.2 , atât în Occident cât şi în ţările comuniste.

Printre membrii externi ai lui P.2 s-au numărat Juan Peron şi Lopez Rega, mâna dreaptă a Isabelei Peron ("modelul" care a insprirat-o politic pe Elena Ceauşescu ) o întreagă cohortă de conducători din Brazilia, Uruguay, Bolivia, Paraguay. Politicieni francezi, ca Charles Pasqua, au fost prieteni intimi ai lui Gelli.

Nu pe ultimul loc s-au situat şi câţiva conducători comunişti. Astfel, potrivit lui Pierre Carpit, liderul român Nicolae Ceauşescu a fost iniţiat încă din 1966, devenind apoi unul dintre pionii cei mai importanţi ai operaţiunilor lui P.2 pe plan internaţional, fapt confirmat apoi şi de Yves Stavrides.

Potrivit unor studii recente, Gelli - susţinut de KGB - urmărise prin înfiinţarea lui P.2 câteva ţeluri globale : 1) dezbinarea Occidentului şi dezmembrarea NATO; 2) penetrarea de către KGB a structurilor francmasonice clasice, în scop de manipulare politică 3) orchestrarea acţiunilor teroriste internationale, P.2 fiind considerată astăzi, de analişti competenţi, drept cea mai spectaculoasă acţiune subversivă din întreg secolul XX, iniţiata de KGB.

Ceauşescu, în acest context, nu a fost decat un vector, un pion, dar unul pe care tocmai P.2 prin filierele sale, l-a acreditat ca mare personalitate politică şi ca mediator, în multe chestiuni internaţionale. Marele secret al lui Ceauşecu este de fapt aparteneţa sa secretă la P.2 şi implicarea în comploturile de anvergură ale acesteia.

În acest scop, defecţiunea Pacepa, din 1978, are o semnificaţie specială, marcînd declinul treptat al liderului român, în paralel cu Gelli, căruia lojile americane i-au retras sprijinul, dupa ce s-a descoperit că lucra dublu , alături de KGB. În acest context, iată ce declara Marele Maestru al Lojii P.2 (şi sucesor al lui Gelli, eliminat printr-un proces celebru de pe scena politică internaţională), referitor la dedesubturile "procesului Ceauşescu", imediat după execuţia de la Târgovişte: "Nu cred că poporul român şi-a răsturnat conducătorul. Cred că a fost o lovitură de stat, deoarece românii nu erau suficient de pregătiţi. Chiar judecătorii care l-au condamnat pe Ceauşescu la moarte nu erau pregătiţi. Ei n-au fost în stare să-i pună în faţă PROBLEMELE NECESARE.

Întrebare : Ce fel de probleme ?
Răspuns : Ştiu eu care! Sunt multe dar eu nu vi le dezvălui. Este secret."
Acestea fiind spuse, la cinci ani de la momentul Târgovişte, să încercăm - zicem noi cu ceva şanse de succes - să schiţăm măcar câteva dintre marile secrete pe care Ceauşescu le-a dus cu el în mormânt şi care explică procedura ultrarapidă în care a fost eliminat, evitându-se astfel un proces public, de tip clasic, cu declaraţii stânjenitoare.
Aşadar:
- Finanţarea revenirii lui Peron la putere în Argentina, pe banii lui Ceauşescu şi ai serviciilor secrete române, revenire cu anumite ţeluri geopolitice.
- Afacerea MORO (Brigăzile Roşii erau conduse de Giovanni Semzani, care anterior fazei de "terorism rosu", fusese un criminalist care lucrase ani de zile în acestă calitate, pentru Ministerul Justitiei Italiene).
- Pista bulgară (atentatul contra Papei Ioan Paul al II-lea, din 13 mai 1981, care-l implica pe turcul Mehmet Ali Acca şi doi ofiţeri din serviciul secret bulgar). Potrivit însă lui Alexandre de Morenche, fost şef al serviciilor secrete franceze, acesta fusese înştiinţat de Ceauşescu cu 6 luni înainte de pregătirea atentatului, care avertizase Vaticanul şi serviciul secret italian, dar informaţia fusese ignorată.
- Crahul Băncii Ambrosiano (1,3 miliarde dolari) din care 41 milioane de dolari vărsati de fapt în contul lui Bettino Craxi şi PSI, în vederea alegerilor.
- Traficul de arme sovietice sustrase de Oliver Morth în Polonia, şi expediate apoi prin Stettin în Nicaragua.
- sustragerea de către Pentagon a unor arme sofisticate sovietice, operaţiune în care au fost implicaţi atât fraţii Ceauşescu, cât şi generalul Jaruzelski, fapt pentru care ultimului i s-au redus datoriile externe şi nu i s-a mai facut proces pentru instaurarea legii marţiale în Polonia.
- Promovarea lui Gorbaciov la conducerea URSS căruia P.2 i-a construit şi o luxoasă vila în Italia, asigurându-i, în detrimentul lui Ceauşescu, din 1985, o presă fantastică de vest, exact aşa cum procedase cu liderul român cu 20 de ani mai devreme.
- Cazul Nixon. Preşedintele american a fost, la sfatul lui Gelli, unul dintre susţinătorii lui Ceauşescu, introducând cu H. Kissinger linia politică a aşa-zisei "diferenţieri" în raporturile cu ţările comuniste. De altfel, vizita lui Nixon la Bucureşti, din 1969, este "opera" lui Gelli, ajutat de Frank Gigliotti, important şef al CIA şi membru în P.2, artizanul celor câteva comploturi contra lui Kennedy, între 1960-1963, nume esenţial în dezlegarea afacerii Oswald şi a conexiunii CIA - Gelli - KGB, de aceea evitat cu regularitate în anchete şi rapoarte.
- Cazul dizidentului M. Botez, membru din 1966 al P.2, iniţierea fiindu-i făcută la Hotelul Excelsior din Roma, alături de câţiva români. (Botez a decedat subit dupa o cină la Restaurantul "La Premiera" din Bucureşti, la puţin timp după apariţia în presă a ştirii că ar putea candida la preşedenţia României).
Şi ar mai fi câteva, unele româneşti (ca de pildă, deponenţii italieni ai BRCE (BANCOREX - a cărei siglă conţine de trei ori cifra 6), contul Andreotti etc) dar să nu anticipăm. Sfârşitul secolului XX a fost în mod sigur, bogat în dezvăluiri istorice cutremurătoare. Ceauşescu a fost doar unul din martorii importanţi, alături de alţii.
Adresa acestui articol original AIM este http://aim.pro.tc/?a=articles&p=28

Unul din cele mai interesante şi mai puţin cunoscute comentarii, legate de suprimarea rapidă şi atât de controversată a lui Ceauşescu, în decembrie 1989, a fost facută de Marele Maestru al Lojei "PROPAGANDA DUE" (P.2). Pentru cititorii şi analiştii mai puţin avizaţi, semnalăm ca P.2 este o lojă francmasonică nespecifică, lansată în 1966.

Atunci generalul Giordano Gamberini (Marele Maestru al Marelui Orient din Italia) îi încredinţează lui Licio Gelli sarcina de a strânge într-o unică organizaţie elita politică şi economică din Italia. Trebuie spus că Licio Gelli, fost susţinător şi înalt demnitar al regimului Musollini, emigrase la sfârşitul războiului în Argentina după ce reuşise să delapideze, printr-un hold-up organizat de serviciile secrete ale Republicii de la Salo, Banca Naţională a Iugoslaviei de 60 tone lingouri de aur şi 20 de tone monede antice din aur, încarcate în 53 de camioane, cuprinzând 1300 cutii de tezaur expediate apoi prin Cattaro, un mic port muntenegrean la Adriatica.

Devenit prieten apropiat al preşedintelui argentinian Juan Peron, Gelli este semnalat ca recrutat de KGB în Argentina, prin şantaj, în schimbul ascunderii trecutului său fascist. Revenit prin 1955 în Italia, Gelli face avere în domeniul textilelor şi stabileşte relaţii înalte în Italia, unde politicieni, editori, bancheri, înalte feţe bisericeşti îi vor deveni colaboratori apropiaţi.

Momentul cheie al carierei lui Gelli este legat de capturarea "arhivei SIFAR", adică a celor 157.000 de dosare compromiţătoare privind lumea politică, financiară şi militară a Italiei - dosare alcătuite de poliţia secretă (SIFAR) - şi care potrivit unei decizii a Parlamentului italian ar fi trebuit să fie distruse. Prin generalul De Lorenzo, apoi prin generalul Alavena (şeful serviciilor secrete militare), copiile dosarelor compromiţătoare au intrat însă în posesia lui Gelli şi prin el, a KGB-ului, permiţându-i lui Gelli să influenţeze decisiv viaţa politică italiană timp de vreo 15 ani, până când Gelli va fi eliminat de pe scena politică.

Formulată de Gelli, sprijinit discret de KGB, PROPAGANDA DUE (P.2) va grupa numai în Italia 49 de bancheri, 83 mari industriaşi, câţiva generali (inclusiv şefii serviciilor secrete italiene), 60 de mari politicieni, mulţi dintre capii mass-mediei italiene. Conexiunile externe, puse în evidenţă după descoperirea registrelor lojii, de către poliţie, la locuinţa Graziellei Corrocher, secretara lui Calvi, bancherul lui Gelli, scot în relief legături din cele mai înalte a lui P.2 , atât în Occident cât şi în ţările comuniste.

Printre membrii externi ai lui P.2 s-au numărat Juan Peron şi Lopez Rega, mâna dreaptă a Isabelei Peron ("modelul" care a insprirat-o politic pe Elena Ceauşescu ) o întreagă cohortă de conducători din Brazilia, Uruguay, Bolivia, Paraguay. Politicieni francezi, ca Charles Pasqua, au fost prieteni intimi ai lui Gelli.

Nu pe ultimul loc s-au situat şi câţiva conducători comunişti. Astfel, potrivit lui Pierre Carpit, liderul român Nicolae Ceauşescu a fost iniţiat încă din 1966, devenind apoi unul dintre pionii cei mai importanţi ai operaţiunilor lui P.2 pe plan internaţional, fapt confirmat apoi şi de Yves Stavrides.

Potrivit unor studii recente, Gelli - susţinut de KGB - urmărise prin înfiinţarea lui P.2 câteva ţeluri globale : 1) dezbinarea Occidentului şi dezmembrarea NATO; 2) penetrarea de către KGB a structurilor francmasonice clasice, în scop de manipulare politică 3) orchestrarea acţiunilor teroriste internationale, P.2 fiind considerată astăzi, de analişti competenţi, drept cea mai spectaculoasă acţiune subversivă din întreg secolul XX, iniţiata de KGB.

Ceauşescu, în acest context, nu a fost decat un vector, un pion, dar unul pe care tocmai P.2 prin filierele sale, l-a acreditat ca mare personalitate politică şi ca mediator, în multe chestiuni internaţionale. Marele secret al lui Ceauşecu este de fapt aparteneţa sa secretă la P.2 şi implicarea în comploturile de anvergură ale acesteia.

În acest scop, defecţiunea Pacepa, din 1978, are o semnificaţie specială, marcînd declinul treptat al liderului român, în paralel cu Gelli, căruia lojile americane i-au retras sprijinul, dupa ce s-a descoperit că lucra dublu , alături de KGB. În acest context, iată ce declara Marele Maestru al Lojii P.2 (şi sucesor al lui Gelli, eliminat printr-un proces celebru de pe scena politică internaţională), referitor la dedesubturile "procesului Ceauşescu", imediat după execuţia de la Târgovişte: "Nu cred că poporul român şi-a răsturnat conducătorul. Cred că a fost o lovitură de stat, deoarece românii nu erau suficient de pregătiţi. Chiar judecătorii care l-au condamnat pe Ceauşescu la moarte nu erau pregătiţi. Ei n-au fost în stare să-i pună în faţă PROBLEMELE NECESARE.

Întrebare : Ce fel de probleme ?
Răspuns : Ştiu eu care! Sunt multe dar eu nu vi le dezvălui. Este secret."
Acestea fiind spuse, la cinci ani de la momentul Târgovişte, să încercăm - zicem noi cu ceva şanse de succes - să schiţăm măcar câteva dintre marile secrete pe care Ceauşescu le-a dus cu el în mormânt şi care explică procedura ultrarapidă în care a fost eliminat, evitându-se astfel un proces public, de tip clasic, cu declaraţii stânjenitoare.
Aşadar:
- Finanţarea revenirii lui Peron la putere în Argentina, pe banii lui Ceauşescu şi ai serviciilor secrete române, revenire cu anumite ţeluri geopolitice.
- Afacerea MORO (Brigăzile Roşii erau conduse de Giovanni Semzani, care anterior fazei de "terorism rosu", fusese un criminalist care lucrase ani de zile în acestă calitate, pentru Ministerul Justitiei Italiene).
- Pista bulgară (atentatul contra Papei Ioan Paul al II-lea, din 13 mai 1981, care-l implica pe turcul Mehmet Ali Acca şi doi ofiţeri din serviciul secret bulgar). Potrivit însă lui Alexandre de Morenche, fost şef al serviciilor secrete franceze, acesta fusese înştiinţat de Ceauşescu cu 6 luni înainte de pregătirea atentatului, care avertizase Vaticanul şi serviciul secret italian, dar informaţia fusese ignorată.
- Crahul Băncii Ambrosiano (1,3 miliarde dolari) din care 41 milioane de dolari vărsati de fapt în contul lui Bettino Craxi şi PSI, în vederea alegerilor.
- Traficul de arme sovietice sustrase de Oliver Morth în Polonia, şi expediate apoi prin Stettin în Nicaragua.
- sustragerea de către Pentagon a unor arme sofisticate sovietice, operaţiune în care au fost implicaţi atât fraţii Ceauşescu, cât şi generalul Jaruzelski, fapt pentru care ultimului i s-au redus datoriile externe şi nu i s-a mai facut proces pentru instaurarea legii marţiale în Polonia.
- Promovarea lui Gorbaciov la conducerea URSS căruia P.2 i-a construit şi o luxoasă vila în Italia, asigurându-i, în detrimentul lui Ceauşescu, din 1985, o presă fantastică de vest, exact aşa cum procedase cu liderul român cu 20 de ani mai devreme.
- Cazul Nixon. Preşedintele american a fost, la sfatul lui Gelli, unul dintre susţinătorii lui Ceauşescu, introducând cu H. Kissinger linia politică a aşa-zisei "diferenţieri" în raporturile cu ţările comuniste. De altfel, vizita lui Nixon la Bucureşti, din 1969, este "opera" lui Gelli, ajutat de Frank Gigliotti, important şef al CIA şi membru în P.2, artizanul celor câteva comploturi contra lui Kennedy, între 1960-1963, nume esenţial în dezlegarea afacerii Oswald şi a conexiunii CIA - Gelli - KGB, de aceea evitat cu regularitate în anchete şi rapoarte.
- Cazul dizidentului M. Botez, membru din 1966 al P.2, iniţierea fiindu-i făcută la Hotelul Excelsior din Roma, alături de câţiva români. (Botez a decedat subit dupa o cină la Restaurantul "La Premiera" din Bucureşti, la puţin timp după apariţia în presă a ştirii că ar putea candida la preşedenţia României).
Şi ar mai fi câteva, unele româneşti (ca de pildă, deponenţii italieni ai BRCE (BANCOREX - a cărei siglă conţine de trei ori cifra 6), contul Andreotti etc) dar să nu anticipăm. Sfârşitul secolului XX a fost în mod sigur, bogat în dezvăluiri istorice cutremurătoare. Ceauşescu a fost doar unul din martorii importanţi, alături de alţii.

http://www.220.ro/faze-tari/Condamnarea-La-Moarte-A-Lui-Nicolae-Ceausescu/htwyE6vMNr/

Marturisirile unui mason - Stephen Knight

Autorul Stephen Knight a scris în 1983 o carte despre masonerie intitulată "Frăţia". În decursul cercetărilor sale realizate pentru a scrie cartea, i-a fost prezentat un om numit "Cristopher", un mason de grad 33. În Cafe Royal din Londra, Cristopher i-a aratat actele care atestau autenticitatea gradului său masonic şi i-a spus că abia aşteptă să "oprească putrefacţia" în care a intrat francmasoneria.

Stephen Knight l-a intrebat la ce trebuie să se aştepte o persoană din partea unui grup de francmasoni cu influenţă dacă acesta devine o ameninţare pentru ei, sau dacă descoperă că se folosesc de masonerie pentru a promova corupţia. Iată ce a răspuns Cristopher (grad 33):

"Nu este greu să aduci la "sapă de lemn" un om, şi îţi voi spune cum se face. Există mai mult de jumătate de milion de "fraţi" în Marea Lojă (din Anglia). Este foarte uşor să intri în masonerie. Secretul şi aroma puterii atrag oameni care sunt avizi după bani, relaţii şi influenţă."

Serviciu de informaţii
Cristopher a explicat că această structură organizatorică formează una dintre cele mai eficiente reţele de informaţii private. Prin folosirea numeroaselor relaţii şi contacte dintre masoni, oricând se poate afla orice detaliu, orice informaţie despre o anumită persoană, fie că este, fie că nu este francmason. Este vorba de Poliţie, Magistratură, Poştă, Telefoane, medici, angajaţi guvernamentali şi publici, patroni de firmă, etc. Se poate construi astfel un real dosar despre persoana vizată, şi asta foarte repede.

Odată ce toate aceste detalii şi informaţii despre viaţa persoanei sunt cunoscute, apar imediat şi slăbiciunile sau părtile vulnerabile ale persoanei în cauză: poate că are dificultăţi financiare, poate că viaţa socială nu este tocmai "corectă", poate că ascunde anumite detalii despre viaţa sa, etc. Toate aceste posibile vulnerabilităţi sunt foarte uşor de obţinut folosind reţeaua masonică care numără peste 600.000 de contacte.

Chiar şi un francmason de "bună credinţă" poate fi păcălit în a furniza informaţii sub pretextul că "fratele F. are nevoie de informaţii pentru a-l putea ajuta pe acest om". Ca să nu mai vorbim de cei care "cu plăcere" fac oficiul de informatori. Dacă "ţinta" a fost prezentată celorlalţi ca un frate mason aflat în încurcătură, acest lucru este suficient pentru ca orice francmason să furnizeze orice informaţii despre el, pentru a-l ajuta. În final se adună suficiente informaţii despre adversar pentru ca să se poată acţiona în modul cel mai eficient împotriva sa.

Represalii şi răzbunare
"Masonii pot acţiona în sensul stopării creditului bancar obţinut de adversar. Sau pot face ca liniile telefonice ale acestuia să nu mai funcţioneze. Dacă el încearcă să se lupte cu un grup de francmasoni fără scrupule care sunt pricepuţi în a folosi "reţeaua de informaţii", îi va fi foarte greu (dacă nu chiar imposibil) pentru că masonii din Magistratură şi Poliţie pot prelungi foarte mult rezolvarea în instanţă a diferendelor."

"Angajatorii, fie ei masoni sau nu, pot "primi" informaţii particulare despre cel care şi-a făcut din masonerie un duşman. Probabil că va fi dat afară (în cel mai rău caz) sau, cel mai adesea, îi va fi refuzată promovarea."

"Singuri doar cei care sunt adevăraţi "luptători" au speranţa de a învinge sistemul francmasonic. Ceilalţi însă, ajung să nu mai aibă încredere în nimeni. Nu primesc nici-un ajutor din partea nimănui, pentru că povestea lor pare atât de paranoică încat sunt luaţi drept nebuni. Este un fenomen cu adevărat straniu. Prin crearea unei situaţii care pare o pură fantezie pentru majoritatea oamenilor, francmasonii otrăvesc întreaga viaţă publică şi privată a adversarului."

Francmasoneria românâ
În plin scandal privind abuzurile şi cenzura practicate de Dragoş Şeuleanu (directorul Societăţii Române de Radiodifuziune - SRR) la radioul public, Eugen Ovidiu Chirovici (Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România - MLNR), a aprobat iniţierea acestuia în loja "I.C. Bratianu". Dar, ca să fii primit în masonerie, trebuie să fii recomandat de către un mason. Cine l-a "năşit" pe Şeuleanu? Nimeni altul decât Giuseppe Rossi, unul din foştii acţionarii de la postul Radio Contact, actualmente director la Kiss FM, radioul "favorit" al "Cârcotaşilor" Huidu şi Găinuşă. Rossi este şi Marele Orator al MLNR şi unul din oamenii "de casă" ai lui Adrian Năstase (grad 33 în francmasonerie), alături de Şeuleanu. Ce încrengătură... Aproape nu-ţi vine să crezi! Oare de asta nu se supără fostul prim-ministru când apare la "Cârcotaşi"?

Cum însă intrarea în "frăţie" nu se face pe gratis, Şeuleanu a trebuit să treacă proba de susţinere a viitorilor "fraţi". Care s-a materializat în oferirea unui post călduţ actorului Florian Pittiş, purtătorul de cuvânt al MLNR! Ce post? Director la Radio Romania Tineret. Mai târziu, Şeuleanu a desfiinţat acest post tradiţional al SRR, în complicitate cu Pittiş. Se pare că de desfiinţarea lui şi de vinderea frecvenţei pe care acesta emitea către alt post de radio, de orientare PSD, nu este străin nici Adrian Năstase. Ca răsplată, Pittiş primea în fiecare lună un salariu de 2000 euro şi bani pentru deplasări gratuite în străinătate. Dar poate că nu-i păstra pe toţi numai pentru el... că doar nu a uitat de "fraţii" din MLNR.

Mafie politică
Există voci din interiorul masoneriei române care spun că actuala conducere a MLNR dovedeşte că vrea să transforme total francmasoneria într-o mafie politică. De fapt, asta şi este: o mafie. Iar unii "fraţi" recunosc că sub mandatul lui Chirovici, masoneria a ajuns un fel de azil al şpăgarilor cu afaceri dubioase, al celor certaţi cu legea, al micilor baroni locali şi al figurilor controversate şi imorale. Aţi vrut recunoaşteri din interiorul masoneriei? Iată-le, tocmai le-aţi citit! Masoneria ESTE o mafie care PROMOVEAZĂ CORUPŢIA, IMORALITATEA ŞI NON-VALOAREA!

"De ce am părăsit francmasoneria?"
Charles Finney explică în cele ce urmează motivele pentru care a decis să părăsească francmasoneria. Făcea parte din loja masonică din Adams, New York de patru ani. Anumite evenimente din viaţa sa l-au făcut să devină un adevarat creştin şi să creadă sincer în Dumnezeu. Venise însă momentul întalnirii la lojă.

"Fraţii" masoni aflaseră, evident, că el s-a schimbat, astfel încât Maestrul care conducea ceremonia l-a invitat să înceapa el cu o rugăciune. De bună credinţă, Charles şi-a deschis inima şi a rostit o rugăciune sinceră. Ceilalti au început să se foiască la auzul acesteia. La încheierea întâlnirii comune, a fost invitat să rostească încă o rugăciune. Ceea ce a şi făcut, însă a fost deprimat si dezamagit de modul în care ceilalţi au primit acţiunea lui. Curând şi-a dat seama că nu mai are nimic în comun cu fraţii masoni iar credintele, ceremoniile şi jurămintele lor îi apăreau acum foarte stranii şi barbare, adevărate "fructe ale întunericului".

Retragerea în linişte
Fără a consulta pe nimeni, s-a dus la atelierul masonic şi a cerut retragerea din activitatea lojei. Charles era deja decis. Cu - sau fără - aprobarea lor, trebuia să părăsească loja. Ceilalţi masoni ştiau deja de intenţia lui! Ei au plănuit un festival masonic şi l-au invitat, prin intermediul unui comitet special, să ţină un discurs cu acea ocazie. Charles a refuzat explicând că nu-şi mai poate da aprobarea, prin ceea ce face, la nici-o acţiune a francmasoneriei. Timp de câţiva ani nu a spus nimic împotriva masoneriei, dar a considerat nule toate jurămintele sale masonice. În plus, renunţase să se mai prezinte altora ca fiind francmason.

Mărturisire publică
"Această situaţie a durat până la publicarea cărţii despre masonerie a lui William Morgan. La publicarea volumului am fost întrebat dacă este adevărat ceea ce se spune în carte. Am răspuns că este corect şi că din cate îmi amintesc, este vorba de o descriere a ritualurilor primelor trei grade masonice, aşa cum le primisem eu. Încă o dată am fost convins că ritualurile şi jurămintele masonice la care am fost obligat să particip sunt oribile."

"Am descoperit că aceste ritualuri şi credinţe masonice nu se ridicau la nivelul promisiunilor făcute înainte de aderarea la francmasonerie. Cu alte cuvinte, am fost păcălit. Am fost lăsat să înţeleg că există anumite secrete foarte importante care imi vor fi comunicate. Dar am fost dezamăgit profund. Examinând cu atenţie toate acţiunile şi ritualurile masonice, am ajuns la concluzia că francmasoneria este foarte periculoasă pentru Stat şi subminează autoritatea Bisericii."

Obligaţii anti-creştine
Obligaţiile francmasonului:
- să ascundă crimele săvârşite de un frate francmason;
- să-l ajute pe fratele francmason, chiar dacă acesta face un lucru rău;
- să-l favorizeze pe fratele francmason în orice acţiune politică şi de afaceri;
- să-i persecute până la moarte pe cei care nu se achită de obligaţiile masonice;
- să răzbune încălcarea angajamentelor masonice;

Conspiraţie împotriva Statului
Francmasoneria nu cunoaşte iertarea, compasiunea. Jurămintele şi credinţele masonice sunt barbare, iar învăţăturile sale sunt false. Refuză dezbaterea publică ascunzându-se sub mantia secretului. Masoneria este o conspiraţie împotriva Statului prin jurămintele pe care francmasonii sunt obligaţi să le respecte, nesocotind chiar şi legile ţării.

Întrebări legitime
Poţi să ai încredere într-un francmason care a jurat să ascundă crimele "fraţilor" săi? Ce fel de om este el? Poate fi el un bun judecător, un bun magistrat, un bun poliţist? Poţi să ai încredere într-un francmason care a jurat să-şi ajute confraţii aflaţi în dificultăţi financiare, mergând până la ascunderea faptelor şi a situaţiilor financiare reale, a crimelor şi a trădării? Ar putea fi el un martor corect într-un proces în care un alt francmason ar fi judecat? Ar putea fi el un contabil de încredere? Sau un înalt funcţionar guvernamental?

Răspunde sincer.

(Unele informaţii au fost preluate dintr-un articol scris de Silvian Handoca, publicat de AlterMedia)

Sursa: http://active.info.ms/?a=articles&p=50

http://beauty-love-wisdom.blogspot.com/ Zeiţa Vânătorii - o poveste despre iubirea din noi

Artemis era zeiţa supremă a vânătorii, căci ea ştia să vâneze fără nici un efort. Ea îşi putea împlini foarte uşor nevoile şi trăia într-o armonie perfectă cu pădurea. Toate vietăţile din pădure o iubeau pe Artemis, şi considerau că a fi vânat de ea este o adevărată onoare. Artemis nu părea să vâneze vreodată. Tot ceea ce îşi dorea venea direct la ea. Aşa se explică de ce era cea mai bună în arta vânătorii, dar pe de altă parte ea însăşi era o pradă foarte dificilă. Forma ei animală era aceea a unei căprioare magice, aproape imposibil de vânat.

Artemis trăia într-o armonie perfectă cu pădurea, până când într-o zi regele i-a dat o poruncă lui Hercule, fiul lui Zeus, aflat în căutarea propriei sale transcendenţe. Porunca era ca Hercule să vâneze căprioara magică a Artemisei. Hercule nu a refuzat, căci el era fiul neînvins până atunci al lui Zeus. El s-a dus aşadar în pădure să vâneze căprioara. Aceasta l-a văzut pe Hercule, dar nu s-a temut de el. Ea l-a lăsat pe Hercule să se apropie de ea, dar când acesta a încercat să o captureze, a fugit. Singura şansă a lui Hercule de a prinde căprioara era să devină un vânător mai bun decât Artemis.
El l-a chemat în ajutor pe Hermes, mesagerul zeilor, cea mai rapidă fiinţă din univers, şi l-a rugat să îi împrumute aripile sale. Acum Hercule era la fel de rapid ca şi Hermes, şi în curând prada cea valoroasă se afla în mâinile sale. Vă puteţi imagina reacţia Artemisei. Fusese vânată de Hercule, şi evident că dorea să se răzbune. Dorea să-l vâneze la rândul ei pe Hercule, şi a făcut tot ce i-a stat în puteri să-l captureze, dar între timp, Hercule devenise el însuși cea mai dificilă pradă între toate. Hercule era perfect liber, şi oricât de mult a încercat, Artemis nu a reușit să-l captureze.
Artemis nu avea nevoie de Hercule. Dar ea a simțit o nevoie puternică de a-l avea. Totul nu era decât o iluzie. Ea a crezut că s-a îndrăgostit de Hercule şi l-a dorit pentru ea. Singurul gând care i-a mai rămas în minte a fost acela de a pune mâna pe Hercule, iar pe măsură ce acest gând se transforma într-o obsesie, ea şi-a pierdut fericirea.
Artemis a început să se schimbe. Nu mai era în armonie cu pădurea, căci acum vâna pentru plăcerea de a prinde prada. Artemis şi-a încălcat propriile reguli şi a devenit un prădător. Animalele au început să se teamă de ea; întreaga pădure o respingea, dar Artemisei nu-i păsa. Ea nu mai vedea adevărul, căci nu se mai gândea la altceva decât la Hercule.
Hercule avea multe sarcini de îndeplinit, dar câteodată se mai ducea în pădure să o viziteze pe Artemis. De fiecare dată când făcea acest lucru, Artemis făcea tot ce-i stătea în puteri pentru a-l captura. Atunci când era împreună cu Hercule ea era extrem de fericită, dar ştia că el urma să plece, aşa că a devenit geloasă şi posesivă. Atunci când Hercule pleca de lângă ea, suferea şi plângea. Îl ura pe Hercule, dar îl şi iubea totodată.

Hercule nici nu bănuia ce se petrecea în mintea Artemisei; el nu şi-a dat seama că ea îl vâna. Mintea lui nu putea să accepte că şi el ar putea fi o pradă. Hercule o iubea şi o respecta pe Artemis, dar nu acest lucru îl dorea ea. Artemis dorea să-l controleze, să îl vâneze aşa cum face un prădător. Evident, toată lumea din pădure a observat diferenţa, mai puțin ea. Ea a rămas convinsă că este zeiţa supremă a vânătorii. Nu şi-a dat seama că a căzut. Nu a realizat că pădurea s-a transformat dintr-un paradis într-un iad, căci odată cu ea au căzut şi ceilalţi vânători; au devenit cu toţii prădători.
Într-o zi, Hermes şi-a asumat forma unui animal, şi tocmai când Artemis era pe punctul de a-l distruge, el a redevenit zeu, iar ea şi-a redescoperit înţelepciunea pierdută. Hermes i-a dat astfel de înţeles că a căzut. După ce şi-a recăpătat conştiinţa de sine, Artemis s-a dus la Hercule să-şi ceară iertare. Cauza căderii ei fusese importanţa de sine. În timp ce vorbea cu Hercule, ea şi-a dat seama că nu-l ofensase niciodată, căci el nu ştia ce se petrecea în mintea ei. Apoi, Artemis a privit în jur şi a văzut ce făcuse din pădurea ei dragă. Şi-a cerut iertare de la fiecare floare şi de la fiecare animal, şi a redescoperit astfel iubirea.

Şi astfel, Artemis a redevenit zeiţa supremă a vânătorii.

***
V-am spus această poveste pentru a scoate în evidenţă faptul că noi toţi suntem vânători, dar simultan suntem şi o pradă. Ce anume vânăm? Noi vânăm tot ceea ce ne poate satisface nevoile. Atunci când mintea se identifică cu trupul, aceste nevoi sunt foarte iluzorii şi de cele mai multe ori ele nu pot fi îndeplinite. Atunci când vânăm nevoile ireale ale minţii, noi devenim prădători, căci vânăm ceva ce nu avem cu adevărat nevoie.
Povestea vânătorii căprioarei magice ne învaţă că noi trebuie să practicăm vânătoarea în interiorul nostru. Aceasta este esenţa poveştii. Dacă vă veţi aminti de povestea Artemisei, veţi descoperi iubirea dinlăuntrul dumneavoastră. Oamenii care se vânează reciproc pentru iubire nu vor fi niciodată satisfăcuţi; ei nu vor găsi niciodată iubirea de care au nevoie alături de alţi oameni. Cea care simte această nevoie este mintea, dar nimeni nu poate împlini nevoia minţii, căci iubirea nu este acolo. Ea nu este niciodată acolo.

Iubirea pe care o căutăm cu toţii se află în interiorul nostru, dar este o pradă greu de cucerit. Este atât de dificil să vânezi în interiorul tău pentru a scoate la lumină iubirea care există acolo. Pentru aceasta, trebuie să fii foarte rapid, la fel de rapid ca şi Hermes, căci dacă nu te concentrezi perfect, totul te poate distrage de la scopul tău. Tot ceea ce îţi captează atenţia te împiedică să îţi atingi scopul: să vânezi prada, adică iubirea din interiorul tău. Cine reuşeşte să o captureze îşi dă însă seama că iubirea din interiorul lui creşte din ce în ce mai puternică, împlinindu-i toate nevoile. El descoperă astfel fericirea.
Oamenii vânează iubirea. Ei simt nevoia să facă acest lucru deoarece sunt convinşi că iubirea le lipseşte. Nedându-şi seama că iubirea există în inima lor, ei o vânează la alte persoane, deşi acestea sunt la fel ca ei, inconştiente de iubirea din inima lor. Nimeni nu se iubeşte pe sine, deci cum ar putea ei să iubească pe altcineva? Oamenii îşi creează astfel o nevoie foarte mare, care nu este reală, şi continuă să o vâneze, dar în locuri greşite, căci nici ceilalţi oameni nu au iubirea pe care o caută ei.

Când a devenit conștientă de căderea ei, Artemis a redevenit cea care fusese, fiindcă ceea ce căuta ea se afla deja în interiorul ei. Acelaşi lucru este valabil pentru noi toţi, căci noi suntem precum Artemis după cădere şi înainte de mântuire. Noi vânăm iubire.
Vânăm dreptate şi fericire. Îl vânam pe Dumnezeu, dar Dumnezeu se află în interiorul nostru.

(fragmente din ''Arta de a iubi'' de Don Miguel Ruiz)

A doua Roşia Montană: Gazul de şist, ce ne-ar putea scăpa de dependenţa de ruşi, este dat pe mâna evreului Rockefeller (reprezentat de compania Chevro

UPDATE: Video: „GASLAND” – OTRAVIREA VOITA A APEI. Un documentar despre METODA FRACTIONARII HIDRAULICE. Motivand exploatarea gazului, vor de fapt sa distruga panza freatica?
[gas de sist] Modul în care străinii vor să exploateze resursele naturale ale României este pe punctul de a declanşa un nou scandal. După Roşia Montană, al cărei aur este vizat de canadienii de la Gold Corporation, americanii de la Chevron vor să înceapă, luna viitoare, forările în solul românesc pentru exploatarea gazului din şistul argilos. Chevron a câştigat licitaţiile pentru astfel forări în România în judeţele Bihor, Vaslui şi Constanţa, după ce a depus, în iulie 2010, oferte câştigătoare pentru trei perimetre cu o suprafaţă totală de 2.700 de kilometri pătraţi.
Gazul de şist este noul combustibil vedetă al momentului şi, aparent, România ar avea potenţial în această zonă. Gazele de şist sunt gaze obişnuite, dar care sunt captate în structuri geologice foarte dificil de accesat şi care necesită tehnologii speciale pentru extragere. În România este vorba despre o tehnologie controversată la nivel mondial, numită fracţionare hidraulică, care presupune pomparea de milioane de litri de apă, amestecată cu substanţe chimice care dizolvă rocile, în pământ, pentru a elibera gazele prinse în ele.
„Operaţiunile noastre se concentrea¬ză în două zone: Bârlad şi Dobrogea. Prima sondă de explorare va fi săpată la Bârlad în a doua parte a anului viitor, iar din 2013 avem în plan săparea a opt sonde în Dobrogea“, a declarat pentru ZIARUL FINANCIAR Thomas Holst, country manager pentru România în cadrul Chevron Upstream Europe.
Ecologiştii şi cetăţenii obişnuiţi sunt însă îngrijoraţi de pericolele la adresa mediului pe care procedura le implică. Ei susţin că s-ar putea ajunge la o poluare a apei freatice, având consecinţe dezastruoase asupra sănătăţii consumatorilor şi agriculturii. Există deja precedente cum ar fi Franţa, care a interzis producţia de gaz de şist pe teritoriul său, sau chiar SUA, care sunt în curs de modernizare a procedurii. În statele americane New York şi Pennsylvania oamenii care locuiesc aproape de astfel exploatări s-au înregistrat dând foc la apa de robinet contaminată cu gaz metan.
De asemenea, politica energetică a Marii Britanii este zguduită după ce operaţiunea experimentală de extragere a gazelor naturale din plăcile de şist din Lancashire a fost oprită, sub suspiciunea că ar declanşa cutremure, după ce mai multe mişcări seismice de mici dimensiuni au fost înregistrate în zonă.
Chiar şi vecinii bulgari au obţinut, la începutul acestui an, după proteste de stradă, interzicerea unor astfel de exploatări, după ce în iulie guvernul bulgar a încheiat un acord, tot cu firma americană Chevron, pentru explorarea gazului de şist în regiuni extinse din nord-estul ţării. Parlamentul bulgar a adoptat, în urmă cu o săptămână, o decizie ce interzice complet exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică pentru o perioadă de timp nelimitată iar guvernul de la Sofia a retras companiei americane licenţa de explorare.
Mai mult chiar, în Bulgaria a fost programată pentru ieri o actiune de protest, în faţa Ambasadei României din Sofia, împotriva activităţii de exploatare a gazului de şist din România. „Sperăm ca ne vor auzi mai mulţi români şi că vom lupta împreună împotriva acestui pericol. Este o situaţie urgentă, fiindcă începerea extracţiei prin fracturare este planuită în februarie şi dacă va începe, nu va mai putea fi oprită! Problema este că românii nu sunt deloc informaţi cu privire la această situaţie gravă. Este nevoie de oameni care să ia atitudine şi în România! Dacă exploatarea gazelor din şisturi va fi permisă în România, munca noastră a fost în zadar“, a declarat Mariana Christova de la Universitatea Tehnică din Sofia.
Vezi mai jos un film despre exploatarea gazelor de şist prin metoda fracţionării hidraulice.
| ziarero
John Davison Rockefeller (1839 – 1937) fondeaza in 1870, impreuna cu fratele sau William Rockefeller (1841 – 1922), mega colosul Standard Oil stramosul:
Standard Oil of New Jersey (SONJ), redenumita Exxon acum parte a ExxonMobil, corporatie membra Council on Foreign Relations.
Standard Oil of New York, redenumita Mobil, acum parte a ExxonMobil.
Standard Oil of California, redenumita Chevron, corporatie membra Council on Foreign Relations
Standard Oil of Indiana, redenumita Amoco, acum parte a BP, corporatie membra Council on Foreign Relations
Standard Oil of Ohio sau Sohio, acum parte a BP.
Anglo-American Oil Co., acum Esso UK.
South Penn Oil Co., devenita Pennzoil acum parte Shell, corporatie membra Council on Foreign Relations
John Davison Rockefeller (1839 – 1937) fondeaza in 1870, impreuna cu fratele sau William Rockefeller (1841 – 1922), mega colosul Standard Oil stramosul:
Standard Oil of New Jersey (SONJ), redenumita Exxon acum parte a ExxonMobil, corporatie membra Council on Foreign Relations.
Standard Oil of New York, redenumita Mobil, acum parte a ExxonMobil.
Standard Oil of California, redenumita Chevron, corporatie membra Council on Foreign Relations
Standard Oil of Indiana, redenumita Amoco, acum parte a BP, corporatie membra Council on Foreign Relations
Standard Oil of Ohio sau Sohio, acum parte a BP.
Anglo-American Oil Co., acum Esso UK.
South Penn Oil Co., devenita Pennzoil acum parte Shell, corporatie membra Council on Foreign Relations
Bulgaria este o ţară-cheie pentru SUA, în ceea ce priveşte strategia pentru energie, după cum o demonstrează vizita secretarului de Stat american Hillary Clinton la Sofia, relatează agenţia Novinite.
UPDATE: Bulgaria va menţine moratoriul asupra exploatării gazelor de şist, a declarat, azi, premierul Boiko Borisov, într-o conferinţă de presă alături de Hillary Clinton, relatează Agerpres. Borisov a spus că a discutat acest subiect cu oficialul american. “Am subliniat că protecţia mediului şi menţinerea naturii noastre într-o stare bună pentru generaţiile următoare se află pe primul loc. De aceea, şi moratoriul impus asupra exploatării gazelor de şist va rămâne, până când societatea nu va fi convinsă că această tehnologie este sigură şi nu pune în pericol mediul”, a afirmat Borisov.
http://apologeticum.wordpress.com/2012/01/31/a-doua-rosia-montana-gazul-de-sist-ce-ne-ar-putea-scapa-de-dependenta-de-rusi-este-dat-pe-mana-evreului-rockefeller/
http://apologeticum.wordpress.com/2012/01/30/basescu-boc-cedeaza-gratis-combinatele-energetice-si-transforma-in-sfarsit-romania-intr-o-colonie-deja-nu-mai-e-coruptie-in-cazul-lui-basescu-si-a-gastii-sale-este-inalta-tradare/
ATENTIE, INALTA TRADARE!

Contractele care se semneaza zilele/luna aceasta INSEAMNA PARAFAREA VAMZARII TUTROR RESURSELOR SUBTERANE ALE ROMANIA. Petrolul si gazul, aurul, argintul si celelalte zacaminte vandute pe doi bani de PD-L si PSD (stiti povestea cu petroul de pe vremea lui Nastase).
Asa nu se mai poate! Romani, treziti-va! Ortodocsilor, terminati cu fatalismul apocaliptic! Daca statea cu mainile in san si Sf. Stefan cel Mare si altii ca el, ca neam, acum am fi fost musulmani si bateati temenele pe covoras la strigatul mueziunului...
SOLUTIA: NATIONALIZAREA RESURESELOR ROMANIEI SI EXPLOATAREA LOR DOAR IN FAVOAREA CETATENILOR ROMANIEI, DE CATRE STAT! LUCRU CARE SA FIE STIPULAT PRIN CONSTITUTIE. CINE DA GRES, SA PLATEASCA CU CAPUL!
Solutie: infiintarea unui partid cu o platforma crestin-ortodoxa, care sa atraga cei mai morali oameni si nu securistii si masonii, prinsi in hora, ca acum... si instalarea unui guvern caruia sa-i pese de tara asta, sa iubeasca pe Dumnezeu si neamul.
http://apologeticum.wordpress.com/2012/01/29/parintele-justin-pana-nu-vom-avea-un-conducator-cu-frica-lui-dumnezeu-care-sa-tina-drept-predania-bisericii-nu-vom-putea-iesi-din-criza-actuala/

DAR TRAGEDIA TRADARII BASISTE SI-O ASUMA BASESCU, PD-L-UL SAU TOT PROSTIMEA, ADICA NOI???: http://apologeticum.wordpress.com/2012/01/28/basescu-sustinatorul-sionismului-mondial-a-cerut-asumarea-tragediei-holocaustului-de-catre-romania/
http://apologeticum.wordpress.com/2012/01/28/capcana-pentru-nationalisti-ion-coja-nu-se-dezice-de-masonerie-iar-proiectul-sau-politic-intitulat-lista-nationala-nu-exclude-participarea-masonilor/
http://apologeticum.wordpress.com/2012/01/27/de-unde-va-da-romania-banii-inapoi-la-fmi/

DATI MAI DEPARTE!

Codul bunelor maniere la parlamentari europeni