ANUL MEDICAL 2012 de Rodica Purniche

Înainte de a estima predispoziţiile de sănătate şi de boală ale fiecărei zodii, considerăm necesare pentru toată lumea câteva informaţii de astrologie medicală.

Fiecare organ şi parte a corpului, fiecare componentă a ansamblului fizic care suntem, este guvernată de către o planetă şi un Semn zodiacal, sau de către combinaţii de influxuri astrale, ca rezultat al interacţiunilor energetice dintre sferele sutile de forţă ale planetelor pe care le primim neîncetat.

Ori de câte ori încălcăm Legea Armoniei Universale prin gând, cuvânt sau faptă, generăm o energie negativă care rămâne în aura noastră (pe corpurile noastre subtile); cu cât greşim mai des într-un anumit mod, cu atât energia negativă astfel acumulată se „densifică”, până când ea devine „masă fizică” localizată la nivelul organului sau al părţii de corp corespunzătoare. Astfel se explică, spiritual, bolile cu care ajungem să ne confruntăm de-a lungul vieţii. Dacă învăţăm să ne ascultăm cu atenţie corpul fizic ori de câte ori el este tulburat de anumite dizarmonii aparent pasagere, putem preîntâmpina şi chiar evita eventualele probleme grave de sănătate ce tind să apară la un moment dat în viaţă.

A corecta atitudinile, comunicarea şi acţiunile incorecte, dezechilibrate şi rău intenţionate este infinit şi incomparabil mai uşor decât să trecem prin intervenţii chirurgicale, amputări de membre sau extirpări de organe, paralizii sau tratamente medicamentoase şi scumpe, şi proaste, care doar aparent vindecă ceva (în realitate cauzând noi dezechilibre şi ravagii în interiorul corpului fizic şi al alchimiei sale).

Tocmai de aceea autocontrolul, conştientizarea a ceea ce gândim, spunem sau facem, alimentaţia sănătoasă, posturile alimentare de un fel sau altul, folosirea plantelor medicinale şi a terapiilor alternative armonizante sunt metode milenare, gratuite şi cu eficienţă lentă dar sigură şi chiar definitivă pentru tot restul vieţii, care readuc în fiinţa noastră materială echilibrul, lumina, starea de vitalitate, ce ne permit apoi să realizăm sau să împlinim ceea ce ne-am propus, sau să facem faţă într-un mod matur lecţiilor noastre existenţiale.



Nativii Capricorn – Oboseala acumulată în ultimii ani îşi poate spune cuvântul mai mult ca niciodată, iar dorinţa dvs exagerată de a face totul pentru fiinţa iubită este posibil să pună paie pe foc şi să vă confruntaţi în 2012 cu tot felul de stări proaste, dureri de cap, confuzie şi agitaţie mentală. Odihna fizică, somnul de minimum 6-7 ore pe noapte, week-end-urile liniştite petrecute acasă ori în zone calme, cât mai departe de aglomeraţii şi metropole gălăgioase vă pot fi foarte necesare. Tăcerea, meditaţia, rugăciunea inimii sau diverse activităţi conforme cu aptitudinile sau talentele dvs – cercetare, creaţie artistică, traduceri, retrageri spirituale sau pelerinaje – ar putea fi remediile necesare pentru o sănătate cât mai bună. Când simţiţi nevoia, un post negru numai cu apă de la răsărit la apus sau 10 zile pe lună de crudităţi pot face adevărate minuni.

Nativii Vărsător – Calitatea alimentelor, a hranei, modul de a mânca şi calitatea oamenilor cu care luaţi cel puţin una dintre mesele zilei sunt aproape capitale pentru dvs. Eliminaţi cititul, vorbitul la telefon sau privitul la televizor ori lucrul la calculator atunci când mâncaţi. Acordaţi-vă cel puţin 15-20 de minute pentru fiecare masă şi mâncaţi pe tihnă şi cu plăcere. Evitaţi discuţiile în contradictoriu sau subiectele fierbinţi ori conflictuale şi, mai ales, rezolvarea afacerilor la masa de prânz. Suntem ceea ce mâncăm iar alimentele sunt foarte uşor de impregnat cu energiile noastre. Atitudinile distructive menţionate aici efectiv omoară energia vitală a hranei şi alimentele ajung în tubul nostru digestiv gata otrăvite, moarte, total inutile stării noastre de sănătate şi de vitalitate. Dacă vreţi să folosiţi terapiile complementare în vindecare, anul acesta apelaţi la terapeuţii pe care îi cunoaşteţi deja, şi care au obţinut rezultate în ameliorarea sau chiar vindecarea problemelor dvs.

Nativii Peşti – Pentru dvs, cele mai necesare terapii sunt cele afective, helioterapia sau sacroterapia. Afecţiunea primită dar mai ales cea dăruită, rugăciunile sincere către Dumnezeu spre a fi ajutaţi în orice formă de vindecare, iertarea tuturor celor care v-au făcut să suferiţi precum şi terapia iertării au un foarte mare efect în cazul dvs. Percepţia corectă a evenimentelor, compasiunea manifestată faţă de ceilalţi, vizionarea spectacolelor de calitate sau lecturarea cărţilor spirituale sunt, de asemenea, remedii care vi se potrivesc de minune în acest an. Renunţaţi, de asemenea, la conflictele dintre generaţii, la fumat şi la orice formă de drog. Adoptarea unei alimentaţii vegetariene va fi pentru majoritatea nativilor Peşti, în 2012, realmente salvatoare, deoarece foarte mulţi dintre dvs au corpul supra-saturat de toxine iar emoţiile negative cu care este posibil să vă confruntaţi ar putea afecta aparatul cardio-vascular sau calitatea sângelui.



Nativii Berbec – Este posibil să aveţi probleme de sănătate în zona extremităţilor sau, pe durata acestui tranzit lung al lui Uranus în Berbec, la nivelul capului. În mod special în 2012 sunteţi totodată expuşi problemelor respiratorii şi diferitelor afecţinui manifestate de-a lungul meridianelor energetice. Graba, oboseala sau neatenţia se pot solda cu diverse lovituri dureroase sau chiar cu răni superficiale în zona coapselor, a degetelor de la mâini sau chiar la cap. Modul dizarmonios de a vă alimenta sau permanenta încordare mentală pot duce, din când în când, la probleme intestinale. Răbdarea, precauţia, atenţia şi acţiunea bine chibzuită, precum şi rugăciunea spusă înainte de masă pot contracara aceste posibile neplăceri. Atenţia mărită şi calmul la volan sunt, de asemenea, remedii foarte preţioase pentru dvs în acest an astrologic.

Nativii Taur – Problemele dvs de sănătate se pot datora în acest an alimentaţiei, înainte de toate. Lăcomia, mâncărurile grele, carnea, dulciurile sau, dimpotrivă, înfometarea (considerată adeseori o modalitate de reducere a greutăţii corporale) sunt duşmanii sănătăţii dvs. Supravegherea meselor, raportul corect dintre efort şi necesarul de calorii, tehnicile de purificare şi dietele terapeutice sunt aproape obligatorii, deoarece greutatea corporală, dată sever peste cap, e posibil să rămână aşa o perioadă foarte lungă de viaţă. Fructele, salatele, sucurile, consumul minim de lactate, eliminarea pâinii, evitarea meselor după ora 17.00 precum şi mestecatul atent al fiecărui dumicat (cel puţin de 30-50 de ori) pot face minuni în atenţia acordată corpului fizic dar şi asupra stării şi condiţiei dvs mentale. Am putea spune că, aşa cum vă va fi dieta, aşa vă va fi şi viaţa de acum încolo, deoarece, alături de sănătatea dvs fizică, se va regla (sau se va deregla) şi sănătatea dvs sexuală.

Nativii Gemeni – Mai mult decât oricare altă zodie dvs aveţi nevoie de relaxare, mâncare bună şi gustoasă şi masaj cât încape. Alături de acestea, vă fac bine călătoriile şi o separare de mai lungă durată de părinţi. Citiţi mai puţin, învăţaţi să vă încărcaţi singuri cu energie hrana, locuinţa şi chiar acţiunile pe care doriţi să le realizaţi, şi faceţi un efort conştient să vă controlaţi atitudinea faţă de bani. Omenirea este expusă multor agresiuni la nivel planetar, iar cea financiară este deja o realitate, aşa că nu vă mai tulburaţi din această cauză. Aveţi suficientă inteligenţă ca să depăşiţi absolut orice obstacol de acest gen. Gândiţi-vă că fericirea în cuplu, împlinirea amoroasă, prietenii de calitate şi bucuria de a presta o profesie folositoare celorlalţi pot fi oricând remediile dvs aducătoare de bună-dispoziţie şi sănătate a inimii. Banii pe care i-aţi putea câştiga în acest an cu preţul vieţii dvs ar putea fi infimi pentru cât va trebui să daţi mai târziu ca să vă refaceţi sănătatea zdruncinată poate chiar din temelii.

Nativii Rac – Dragii noştri Răcuşori trebuie să-şi controleze ca niciodată emoţiile de orice fel, nevoia imensă de dulce şi fanteziile alimentare, precum şi răvăşirile sufleteşti datorate familiei/familiilor care pot interveni în viaţa lor, obligându-i să urmeze sfaturi şi direcţii de multe ori nespecifice lor. Mai ales copiii şi îndeosebi elevii pot resimţi aceste aspecte, fiind serios marcaţi de comunicarea dintre ei şi maturi. Cuplurile sau chiar familiile alcătuite din nativi Rac pot fi marcate de aceeaşi problemă a comunicării dificile, pentru care putem folosi expresia plastică de „oameni care discută împreună şi se înţeleg separat”. Pe de altă parte, toate aceste categorii de nativi Rac, precum şi absolut toate relaţiile umane care conţin cel putin un nativ Rac sunt predispuse la eventuale conflicte relaţionale de natură financiară care este posibil să le afecteze foarte rău sănătatea. Aşa că ne revine nouă – celor din viaţa acestor nativi – responsabilitatea de a-i menaja sau de a fi foarte răbdători şi ocrotitori cu ei, spre a-i ajuta să se bucure de o sănătate bună. Lor le rămâne să aibă grijă de propria lor dietă, despre care cunosc deja foarte multe lucruri bune.

Nativii Leu – În ciuda celorlalte aspecte ale vieţii care le pot ridica probleme, nativii Leu se bucură de o sănătate excelentă care se poate menţine pe toată durata anului 2012 dacă ei acceptă să se adapteze la schimbările şi transformările care îi aşteaptă şi dacă învaţă să fie atenţi la fiinţele din viaţa lor. Deoarece se bucură totodată de relaţii deosebite şi de o susţinere excelentă din partea celor care îi iubesc, vor fi mereu ajutaţi să depăşească momentele dificile sau chiar să treacă extrem de uşor peste ele dacă apreciază iubirea ce li se oferă şi ajutorul care le vine permanent de la Dumnezeu prin astfel de fiinţe. Capacitatea de a învăţa din experienţele lor directe precum şi respectul faţă de ceilalţi pot fi considerate remediile strict personale ale nativilor Leu, alături de diete terapeutice şi tenici de purificare a tubului digestiv. Dacă, dimpotrivă, refuză aceste transformări şi suferă după vremuri de mult apuse, dacă tratează cu dispreţ sau desconsiderare oamenii şi relaţiile generate de interacţiunea cu ei, dacă vor trăi stări de frică sau de orgoliu rănit, atunci probabil că problemele principale de sănătate cu care se vor confrunta vor fi expresia îngustimii de spirit şi a conservatorismului, manifestate la nivelul corpului fizic sub forma problemelor articulatorii, a durerilor de coloană şi chiar a dizarmoniilor cardiace de tot felul.

Nativii Fecioară – Probabil că pentru aceşti nativi lucrurile sunt foarte simple, mult mai simple decât la ceilalţi. Acceptarea celorlalţi aşa cum sunt, îngăduinţa şi compasiunea faţă de limitările lor, dar mai ales curajul de a fi liberi în gândire şi acţiune vor deveni tratamentele miraculoase ale acestor mercurieni atât de înrobiţi de mentalităţi şi prejudecîţi, şi atât de criticişti şi de perfecţionişti. Mai mult timp acordat vieţii intime, reconsiderarea aspectului sexual al vieţii din „păcat trupesc” în artă a iubirii, redescoperirea valorilor umane reale a celor care le sunt dragi vor produce energii rafinate care le vor face existenţa, în 2012, un adevărat rai. Mai mult chiar, starea excepţională de iubire sau de îndrăgostire poate deveni o adevărată „dietă sentimentală” care să înlocuiască în orice clipă nevoia de hrană. Tratamentele naturiste precum şi discuţiile libere cu fiinţe care au calitatea de „medici de suflete” (şi care sunt fiinţe cu mult superioare psihologilor limitaţi la litera învăţăturii lor universitare) pot fi folosite cu succes alături de „terapia afectivă”.

Nativii Balanţă – Ca întotdeauna, nativii Balanţă pot ajunge la probleme de sănătate din cauza celor pe care îi iubesc sau din cauza celor care nu îi iubesc. Sau, mai corect spus: din cauza aşteptărilor lor continue ca întotdeauna ceilalţi să-i aprecieze, să-i aplaude, să le aprobe iniţiativele şi să le garanteze că totul va fi bine. Practic, lipsa de încredere în forţele proprii şi dificultatea de a se interioriza şi de a găsi în ei, mereu prezente, calităţile vizate la cei de alături pot genera adeseori nemulţumiri şi neîmpliniri care lasă în suflet, pe termen lung, mâhniri şi tristeţi. În 2012, aceste stări maladive de singurătate sau însingurare, temeri de tot felul, auto-amăgirile şi frica de viitor pot afecta aparatul respirator sau pot aduce stări inexplicabile de oboseală. De asemenea, încrâncenarea de a obţine sau de a reliza musai un anumit lucru, fără a fi atenţi la direcţia în care curge viaţa şi care le poate aduce şanse nebănuite acum, pot deveni în egală măsură cauze ale sfârşelii, tristeţii, senzaţiei de eşec şi ratare. Medicamentul miraculos cu care nativii Balanţă pot obţine o sănătate excelentă este MULŢUMIREA, secondată de starea de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru tot ceea ce este bun în viaţa noastră şi, mai ales, pentru capacitatea permanent vie şi puternică de a iubi, de a putea fi în orice clipă nişte eterni îndrăgostiţi.

Nativii Scorpion – Nativii Scorpion se pot îmbolnăvi singuri dacă în viaţa lor există o lipsă clară de direcţie sau dacă aşteaptă ca altcineva să se implice în proiectele lor de viitor. Un alt aspect care le poate ada eventual peste cap sănătatea este implicarea – indiferent în ce grad – în problemele prietenilor lor, deoarece ajutorul, fie el şi bine intenţionat, pe care vor să-l acorde, e posibil să facă acestor prieteni mai mult rău decât bine. Există o legătură foarte puternică, în cazul acestor nativi, între prietenie şi sănătate în 2012, care poate lua foarte multe forme. Ca notă generală, putem spune că simţul măsurii în aceste relaţii, precum şi curajul de a acţiona pe cont propriu în rezolvarea propriilor probleme pot face ca atât prieteniile cât şi sănătatea nativilor Scorpion să rămână intacte şi la parametri înalţi. Amestecul în viaţa/problemele prietenilor, influenţabilitatea urmată de lipsa de curaj de a înfrunta viaţa exact aşa cum le este lor caracteritic pot crea probleme în zona capului şi la propriu, şi la figurat, şi pot duce la dificultăţi financiare mari cu care nativii Scorpion nu s-au mai confruntat de multă vreme.

Nativii Săgetător – Aceşti nativi vor trece printr-o transformare specială în acest an şi asta se va datora, înainte de toate, schimbării modului de a se alimenta. Rafinarea gustului, nevoia de artă ceva mai mult prezentă în viaţa lor, controlul greutăţii corporale dar, mai ales, raportarea la Dumnezeu (dimensiune spirituală fără de care un nativ Săgetător efectiv nu poate trăi în echilibru cu sine) precum şi descoperirea puterii miraculoase a rugăciunii sunt tot atâtea evenimente interioare care vor readuce fiinţei lor fizice o necesară sau chiar îndelung aşteptată armonie. Orele petrecute în natură, comuniunea cu Natura de la suflet la suflet prin intermediul frumuseţii peisajelor, îmbrăcămintea pastelată şi un mediu profesional curat, plăcut mirositor şi încărcat periodic cu energiile benefice ale celor 4 puncte cardinale pot crea acestor nativi un climat existenţial deosebit. Controlul dulciurilor şi o alimentaţie hipocalorică, alături de ceva ore de sport sau de week-end-uri relaxante îşi vor spune şi ele cuvântul în 2012, asupra acestor jupiterieni plăcuţi, pozitivi şi întotdeauna generoşi.

Scrisoare catre Romania: Bianca Alexandra Cobori - "Rosia Montana, acasa"

Si totusi, dincolo de provocari, riscuri sau inevitabile frustrari, ramane formidabila mobilizare a societatii civile, intr-o perioada in care multi o consideram imposibila. Imi amintesc uimirea pe care am avut-o in SUA cand, stand de vorba cu un grup de prieteni arheologi de la o universitate franceza, observam fascinatia pe care o aveau fata de istoria si patrimoniul arheologic al Rosiei Montane, in timp ce isi exprimau ingrijorarea cu privire la viitorul acesteia. Pe de-o parte, era surprinzator interesul unor oameni ce nu aveau nicio legatura directa cu localitatea, iar pe de alta parte, era prima data cand, intr-un context legat de Rosia Montana, auzeam de patrimoniu, conservare, management al patrimoniului cultural, turism, dezvoltare... Ceea ce auzisem pana atunci, era doar exploatare (a aurului, a oamenilor), somaj, zona defavorizata, vieti si sanse irosite... Iar din acel moment, am fost martorul unei agregari unice in Romania, intre oameni si organizatii, in care obiectivul comun era transmiterea unuia dintre cele mai importante mesaje si totodata, semnale de alarma din perioada contemporana. Cred astfel ca, lucrul acesta reprezinta un succes in sine si un pas important in salvarea uneia dintre ultimele dovezi ale autenticitatii, valorii spirituale si ale pasilor nostri in istorie, ale unei mosteniri unice ce nu-si merita acest viitor incert. Sper ca aportul fiecaruia sa aiba efectul pe care il dorim cu totii si sa devina o poveste frumoasa a increderii, a valorilor comune si a solidaritatii.



Scrisoare catre Romania: Bianca Alexandra Cobori - "Rosia Montana, acasa"
Data aparitiei: 08.01.2012
Mass-media a fost inundata in ultimele luni ale anului trecut de asa-zise "scrisori catre Romania", "povesti adevarate" etc. puse in scena de agentiile de publicitate ale RMGC. Pe adresa Campaniei "Salvati Rosia Montana!" a sosit, insa, si o altfel de "scrisoare catre Romania", trimisa de o tanara care a copilarit acolo. O puteti citi mai jos, fara alte comentarii suplimentare.

de Mihai Gotiu

***

"Buna ziua,

Numele meu este Bianca Alexandra Cobori, am studiat Antropologia Economica si in prezent ma ocup de Management Cultural. Am 24 de ani, locuiesc in Bucuresti si pentru mine Rosia Montana reprezinta, dincolo de o chestiune amplu controversata, acasa.

Am plecat in urma cu cinci ani dintr-un loc saracit fortat, cu o comunitate despicata, cu oameni independenti si mandri transformati peste noapte in cersetori la usile unei companii aparute din senin si de niciunde; dintr-un loc controversat in care planurile de viitor, principiile, valorile sau prioritatile fusesera sterse ca prin minune si inlocuite de un parvenitism si o pierdere a verticalitatii ce pareau sa convina ambelor parti. Oamenii deveneau bogati peste noapte si plecau dintr-un loc in care parca nu fusesera niciodata, in timp ce o companie straina fara vreo istorie sau responsabilitate, inghitea, incetul cu incetul, o localitate intreaga si facea presiuni fantastice asupra oamenilor ce-si pastrau inca scepticismul.

Mesajul devenise clar, sau sunteti cu noi sau impotriva noastra, iar in lupta dintre o companie cu un capital puternic si o comunitate de oameni simpli, tabara era aleasa fara a sta prea mult pe ganduri; localitatea devenise astfel, un loc din care un tanar pleca fara prea mult regret. Strategia tacita de marketing functionase perfect - oamenii se simteau martorii neputinciosi ai propriului esec, banul fara munca in schimbul unei case, al unui pom sau... mormant din cimitir, primea semnificatia majora, iar parintii renuntau sa mai investeasca in vreun fel in studiile copiilor lor, in conditiile in care compania ii transforma, pe loc si fara pretentii, in falnici angajati ai unei structuri multinationale, la care ei - oameni simpli - nici nu ar fi visat. Mai mult, laptele si mierea urmau sa curga feeric in noua localitate pe care compania urma sa o construiasca in varful unui munte (ca acel teren era probabil instabil, ca nu era nici o posibilitate reala a unei vieti normale intr-o zona ce nu fusese locuita niciodata din motive mult prea lesne de inteles, sau ca in jurul localitatii viitoare, pamantul urma sa fie dinamitat si ciuruit de acesti falnici salvatori-cautatori moderni de aur, nu prea mai interesa pe nimeni). Pentru ceilalti oameni, constituiti de ceva vreme in minoritate, lucrurile erau ambigue, simteau teama pentru ceea ce urma sa se intample si intuiau ca povestea minunata, povestita de cei mari si cei mici deopotriva, era o catastrofa camuflata de minciuni, reclame, sponsorizari ieftine si autoritati devenite impasibile. "Hopul" initial fusese depasit - dupa vreo 10 ani de stiri neoficiale si zvonuri raspandite pe la colturi, unii oameni implorau un loc de munca in cadrul companiei (cei cu reale capacitati de uitare a propriei verticalitati, ajunsesera chiar directorasi cu un job description pe care nu-l puteau nici traduce in limba romana), ceilalti asteptau cu ardoare vanzarea proprietatilor si stateau cu actele de proprietate la coada, la usile birourilor lor, in timp ce restul minoritar prefera sa-si traiasca in continuare viata, sa mearga la serviciu si sa-si trimita copiii la scoala.

Peisajul social era discordant, ambiguu si demn de a fi studiat la cursurile de sociologie. Se produsese o ruptura in toate aspectele vietii, atat in cadrul localitatii, cat si in jur; viata nu mai era demult normala si transformarile creasera un cadru sufocant in care simteai nevoia de a evada. Eroii salvatori ajunsesera deja, golisera scolile, bisericile si casele de orice urma de viata, si mesajul care se prefigura era acela ca, viata va deveni intr-adevar insuportabila. Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat prea putin, credinta sociala potrivit careia singura sansa de salvare e reprezentata de depopulare si stergere de pe fata pamantului, este adancita, iar speranta ca autoritatile isi vor face treaba si vor avea grija de cetatenii sai contribuabili, a fost deja ingropata.

Povestea de ansamblu a localitatii e cunoscuta de toata lumea, insa povestile marunte ale oamenilor sai sunt trecute fortat in anonimitate de cate o strategie de marketing scumpa, si totodata ridicola, ce scoate in fata robotei fabricati, cu povesti false si vieti vandute. In ceea ce ma priveste, localitatea devenise un loc dezolant, in care viitorul si alegerile lui nu mai apartineau oamenilor si in care disparuse orice urma a unei comunitati sau a unei existente libere, neconditionate sau asumate responsabil si constient de fiecare in parte. Nu m-a incercat nici un regret in momentul in care am plecat la Bucuresti sau la scurt timp, cand am parasit tara cu o bursa de studii pentru SUA. Ironia a fost si in acest caz, de o promptitudine fulgeratoare si la nu foarte mult timp de cand parasisem tara, jurandu-mi sa las in urma toata controversa legata de acest proiect care se transformase deja in banalitate, un subiect rasuflat ce nu implica decat o opinie semi-analfabeta de tipul pro sau contra, imi dadusem seama ca dincolo de imagini ale caselor parasite, oameni saraci si ingrijorati, era singurul loc pe care il puteam numi acasa si pe care il iubeam. Lucrul care trebuie totusi subliniat, este ca, presiunea exercitata asupra localnicilor si asupra familiilor lor este enorma, sentimentele sunt de constientizare a implicarii si afectarii directe, dar si de neputinta absoluta, de teama ca nimic nu va mai fi la fel si ca, orice posibilitate de alegere a viitorului va fi stearsa. Este incredibil de simplu sa cumperi un om; in schimbul a catorva sute de euro si a unui loc de munca pentru un membru al familiei, omul apare la televizor si spune tot ce vrei tu sa spuna, nu gandeste, nu reflecteaza la continutul acelor cuvinte sau la posibilele lor implicatii, proiectarea existentei lor in viitor sau construirea unor obiective pe termen lung, devenind inaccesibile. Detasarea este aproape imposibila si stabilirea obiectivelor si a prioritatilor devine invariabil conditionata de acest factor extern ce-ti impune inclusiv limitele gandirii critice si a capacitatii de a imagina un viitor pentru propria familie. Nu am fost deloc surprinsa cand, dupa terminarea facultatii aflandu-ma in vacanta la parintii mei, descoperisem ca aproape toti tinerii din localitate devenisera dependenti de aceasta companie. Nu eram surprinsa, si nimeni nu ar fi fost, in conditiile unei minime reflectii asupra manierii lor de a actiona.

Noi facem parte dintr-o generatie care a crescut sub umbra somajului, a posibilitatilor limitate sau a oportunitatilor muribunde. Un copil care creste si se dezvolta cu teama poate inconstienta asupra unui pericol de sfidare a propriei libertati, a alegerilor viitoare si, implicit, a vietii in sine, ajunge un om cu prea putina incredere in propriile forte, in propria capacitate de a reusi pe cont propriu, in libertatea de a gandi, de a alege si de a visa. Privind in urma, imi dau seama ca, manipularea exercitata a fost de dimensiuni inspaimantatoare si a cuprins toate aspectele vietii. Credinta in propria libertate si putinta de a realiza lucruri de durata, de a aduce o mica contributie sau, de ce nu, o schimbare in lumea in care traim, a fost sfaramata. Sunt asadar usor de inteles alegerile acestor oameni, alegeri ce cred ca, nici nu le-au apartinut vreodata. in aceste conditii, luand in considerare influenta si puterea unei manipulari imbracate in straie de bunavointa, nu este greu de inteles pesimismul adoptat de oameni, si conul de umbra in care au ales sa se refugieze, frustrati, indurerati de simtul unei neputinte insuflate fortat, luptandu-se cu o dezbinare a propriilor alegeri si decizii.

E atat de simplu sa convingi un om ca viata lui e lipsita de valoare si ca e lipsit de putinta de-a schimba ceva. Nu stiu daca oamenii in general, au capacitatea de a schimba lumea, stiu insa ca, oamenii ambitiosi si increzatori in propria valoare si propriile vise, pot face orice. E un lucru pe care nu l-am invatat la Rosia Montana, ci departe, colorand banalitatea pesimismului si inconsistenta temerilor, cu oameni, vise, idei, posibilitati, incredere. Sprijinita continuu de parintii mei, carora le voi fi recunoscatoare mereu pentru faptul ca, pe de-o parte au considerat educatia ca fiind pionul principal si m-au sprijinit pe toata durata studiilor, iar pe de alta parte au avut suficienta incredere in a ma lasa sa iau propriile decizii, am avut prilejul de a avea ca mentori oameni remarcabili, de a calatori, de a cunoaste oameni de pe toate continentele, de a participa la proiecte importante in mai multe tari si de a incerca sa creionez un viitor neconditionat de cineva. Probabil am avut alte sanse, decat fostul meu coleg de clasa care vrea sa ajunga miner la RMGC in binecunoscutele clipuri publicitare, dar asta doar datorita faptului ca, parintii mei care au muncit mereu din greu, si-au pastrat incapatanarea de a nu cere ajutorul nimanui si m-au invatat importanta asumarii responsabilitatii in rezolvarea propriilor probleme.

M-am intors in tara cu un altfel de sentiment si mod de a privi lucrurile; merg la Rosia Montana de fiecare data cand am cateva zile libere, observ aceeasi incertitudine si chiar teama in ochii oamenilor, si imi dau seama ca miza e mult mai mare decat credem. Cand un om ia decizia de a pleca oriunde in lume, este o decizie personala, cand oameni care nu vor sa plece sunt stramutati abuziv, fiindu-le smulse radacinile si orice legatura cu trecutul, este o crima. Iar daca, aceasta crima e posibila si mai mult, ramane nepedepsita datorita banilor, mesajul transmis celor de-acum si celor ce vor fi, e de un tragism istoric.

Rosia Montana e mai mult decat un loc cu bogatii istorice si monumente ale naturii, e mai mult decat patrimoniu si vestigii, e pentru unii oameni, acasa. E locul in care tinzi mereu sa te intorci si sa ceri ajutor, e locul familiar si prietenos in care stii ca il vei primi. De aceea, rosienii nu scriu de obicei scrisori catre Romania, nu implora ajutor, nu cred in locuri de munca ce nu vor exista niciodata, nu isi deplang la televizor soarta ce ei si-au creat-o. Ei nu cer nimic, vor doar sa fie lasati in pace, sa-si creasca copiii si sa imbatraneasca in unicul loc in care concep ca ar putea sa o faca. Pentru ei, Rosia Montana nu e subiect de controversa, ci acasa, iar sentimentul ca acasa ar putea sa nu mai existe, devine coplesitor. De aceea, anonimitatea si refuzul de a aparea in public cu propria lor poveste, e drept, fara ciorapei crosetati, ci cu fapte reale pe care le traiesc in fiecare zi, devin mai prietenoase si astfel, nu risca sa transforme intr-o simpla bagatela unul dintre cele mai importante aspecte ale vietii lor. Ei participa activ la o altfel de Campanie Salvati Rosia Montana, isi propun sa ramana incapatanati in hotararea lor de a-si continua viata in casele lor, de a merge la biserica in care s-au casatorit sau si-au botezat copiii, de a colinda dealurile mereu aceleasi si de a povesti misterul fiecarui colt de stanca, deal sau mina turistilor doritori; de a pretinde ca, prin consecventa si credinta interioara, lucrurile nu se vor schimba. Iar aceste lucruri marunte dealtfel, cred ca salveaza Rosia Montana in fiecare zi. Rosia Montana e salvata prin fiecare banner, prin fiecare articol, studiu sau eseu, prin fiecare conferinta sau prelegere universitara, prin fiecare Fan Fest, cladire de patrimoniu restaurata, turist sau simplu gand bun. Astfel, e mentinuta in viata si continua sa supravietuiasca demonstrand ca, oportunitatile de dezvoltare sunt nenumarate.

Nu stiu exact motivul pentru care am exprimat in scris un alt punct de vedere, o alta fata a acestei cunoscute si totodata, obscure povesti... La insistentele prietenilor si ale colegilor mei, care erau stupefiati de povestea sosetelor crosetate si de imposibilitatea ca un copil sa faca o scoala fara ajutorul companiei, eram nevoita sa explic de ce parintii mei au avut o viata linistita, de ce muncind au reusit sa acorde copilului lor toate sansele, sau de ce nimeni din familia mea nu este dependent de sforile trase de aceasta companie. Din momentul in care m-am intors in tara, am dorit sa conving pe cat posibil, ca fortele proprii devanseaza capitalul si fondurile oricarei multinationale; ca devenind constient de propriul potential, devii liber si independent, iar acest sentiment e tot ce poate fi mai frumos.

Si totusi, dincolo de provocari, riscuri sau inevitabile frustrari, ramane formidabila mobilizare a societatii civile, intr-o perioada in care multi o consideram imposibila. Imi amintesc uimirea pe care am avut-o in SUA cand, stand de vorba cu un grup de prieteni arheologi de la o universitate franceza, observam fascinatia pe care o aveau fata de istoria si patrimoniul arheologic al Rosiei Montane, in timp ce isi exprimau ingrijorarea cu privire la viitorul acesteia. Pe de-o parte, era surprinzator interesul unor oameni ce nu aveau nicio legatura directa cu localitatea, iar pe de alta parte, era prima data cand, intr-un context legat de Rosia Montana, auzeam de patrimoniu, conservare, management al patrimoniului cultural, turism, dezvoltare... Ceea ce auzisem pana atunci, era doar exploatare (a aurului, a oamenilor), somaj, zona defavorizata, vieti si sanse irosite... Iar din acel moment, am fost martorul unei agregari unice in Romania, intre oameni si organizatii, in care obiectivul comun era transmiterea unuia dintre cele mai importante mesaje si totodata, semnale de alarma din perioada contemporana. Cred astfel ca, lucrul acesta reprezinta un succes in sine si un pas important in salvarea uneia dintre ultimele dovezi ale autenticitatii, valorii spirituale si ale pasilor nostri in istorie, ale unei mosteniri unice ce nu-si merita acest viitor incert. Sper ca aportul fiecaruia sa aiba efectul pe care il dorim cu totii si sa devina o poveste frumoasa a increderii, a valorilor comune si a solidaritatii.

Multumesc pentru rabdarea de a citi pana la capat si un an bun sa avem cu totii!"


sursa: voxpublica

Carlos Barrios vorbeşte despre anul 2012

Carlos Barrios

“Antropologii din toata lumea viziteaza templele, spune Barrios, citesc inscriptiile si apoi fabrica povesti despre Mayasi, dar ei nu citesc inscriptiile corect. Este doar imaginatia lor. Altii scriu despre profetii, in numele Mayasilor. Ei spun ca lumea se va termina in Decembrie 2012. Inteleptii Maya sunt foarte suparati pe aceste lucruri. Lumea nu se va sfarsi. Se va transforma. Populatiile indigene au calendarele si ele sunt cele care stiu sa le interpreteze corect – si nu altii.”

Carlos Barrios s-a nascut intr-o familie spaniola in El Altiplano, in podisul Guatemalei. Casa lui era in Huehuetenango, care a fost de asemeni si un lacas al tribului Maya Mam. Impreuna cu alti Maya si alti indigeni pastratori de traditie, tribul Mam, el duce mai departe unele dintre vechile traditii ale Insulei Broastei Testoase (alt nume pentru America de Nord). Ei sunt Pastratori ai Timpului, adevarate autoritati in privinta unor calendare remarcabile, care sunt antice, elegante si relevante. Dl. Barrios este istoric, antropolog si cercetator. Dupa ce a studiat cu inteleptii batrani traditionali de la varsta de de 19 ani, timp de 25 de ani, a devenit si el Ajq’ij Mayas, un preot de ceremonii si ghid spiritual, Eagle Clan. In urma cu mai multi ani, impreuna cu fratele sau Gerardo, Carlos a intiat o investigatie asupra diferitelor calendare Mayase. El a studiat cu multi mentori. Fratele sau, Gerardo, a intervievat aproape 600 de batrani Maya, pentru a le intelege mai bine cunostintele pe care le aveau de impartasit.

“Antropologii din toata lumea viziteaza templele, spune Barrios si citesc inscriptiile si apoi fabrica povesti despre Mayasi, dar ei nu citesc inscriptiile corect. Este doar imaginatia lor. Altii scriu despre profetii, in numele Mayasilor. Ei spun ca lumea se va termina in Decembrie 2012. Inteleptii Maya sunt foarte suparati pe aceste lucruri. Lumea nu se va sfarsi. Se va transforma. Populatiile indigene au calendarele si ei sunt cei care stiu sa le interpreteze corect – si nu altii. Modul in care calendarele Maya cuprind timpul, anotimpurile si ciclurile s-a dovedit a fi vast si sofisticat. Mayasii inteleg 17 calendare diferite, unele dintre ele masurand timpul cu acuratete, chiar pe perioade de 10 milioane de ani. Calendarul care a atras, in mod constant, atentia globala din 1987, este numit Tzolk’in sau Cholq’ij. Conceput in urma cu secole si bazat pe ciclul Pleiadelor, este considerat si astazi, sacru. Cu calendarele indigene, popoarele bastinase au tinut cont de punctele importante de cotitura in istorie. De exemplu, cei care tin contul zilelor si care studiaza calendarele au indentificat o zi importanta in anul One Reed: Ce Acatal, asa cum a fost numita de catre Mexicani.

Aceasta a fost ziua descrisa in profetii, ca fiind ziua cand un stramos important trebuia sa se intoarca, “venind ca un fluture”. In calendarul vestic, data din One Reed se coreleaza cu Duminica de Paste, 21 Aprilie 1519, ziua cand Hernando Cortez si flota sa de 11 corabii spaniole au ajuns la Est de teritoriul care astazi este numit Vera Cruz (Crucea Adevarata), in Mexic. Cand corabiile spaniole au ajuns aproape de tarm, nativii asteptau si priveau la ce o sa se intample. Panzele intinse pe catarge ale corabiilor, semanau intr-adevar cu aripile intinse ale unor fluturi enormi, care pluteau deasupra apelor oceanului. A inceput o noua era – o era pe care ei o anticipasera in calendarele lor. Poporul Maya a numit acesta era: al Noualea Bolomtikus, sau noua Hells (Cicluri) – fiecare avand 52 de ani. Pe masura ce cele 9 cicluri s-au desfasurat, indigenilor li s-au luat pamantul si libertatea. Au dominat boala si lipsa de respect pentru toate. Ceea ce a inceput odata cu debarcarea lui Cortez a durat pana pe 16 August 1987, o data pe care multi si-o amintesc ca data Convergentei Armonice.

Milioane de oameni au profitat de acea data, pentru a desfasura ceremonii in locuri sacre, rugandu-se pentru o tranzitie usoara intr-o noua era, lumea celui de-al 5-lea Soare. Din August 1987 si pana acum, am fost intr-o perioada in care mana dreapta a lumii materialiste a inceput sa dispara incet, dar inexorabil. Suntem pe muchia erei in care incepe pacea, cand oamenii traiesc in armonie cu Mama Pamant. Nu mai suntem in Lumea celui de-al 4-lea Soare, dar nu suntem inca nici in Lumea celui de-al 5-lea Soare. Aceasta este o perioada de tranzitie, o perioada intre doua perioade. Si cum trecem prin aceasta perioada de tranzitie, apare o convergenta colosala, globala, de distrugere a mediului, haos social, razboi si schimbari constante ale Pamantului. “Toate acestea”, spune Dl. Barrios, “au fost prevazute prin calcule simple, bazate pe matematica spiralei din calendarele Maya si se vor schimba. Totul se va schimba. Cei care tin calendarul Mayas zilnic, vad ziua de 21 Decembrie 2012, ca pe o data de renastere, inceputul Lumii Celui de-al 5-lea Soare. Va fi inceputul unei noi ere, ce rezulta din meridianul solar care va traversa ecuatorul galactic si de Pamant, care se va alinia cu centrul galaxiei. La rasaritul soarelui, pe 21 Decembrie 2012, pentru prima oara in 26.000 ani, Soarele va rasari in conjunctie cu intersectia dintre Calea Lactee si planul ecliptic. Aceasta Cruce Cosmica este considerata a fi o reprezantare a Pomului Sacru, Pomul Vietii, care este descris in toate traditiile spirituale ale lumii. ”Unii observatori spun ca aceasta aliniere cu inima Galaxiei, din 2012, va deschide un canal pentru ca energia cosmica sa curga prin Pamant, curatandu-l de tot ceea ce este pe el – ridicandu-l astfel la un nou nivel de vibratie. Acest proces a inceput deja”, sugereaza Dl. Barrio. “Schimbarile se accelereaza acum si vor continua sa se accelereze” Oamenii de pe Pamant pot sa ajunga la aceasta data din 2012, intr-o forma foarte buna, fara ca sa fi distrus prea mult din Pamant si ne vom ridica la un nivel nou, mai inalt. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie sa transformam forte extrem de puternice, care se pare ca ne stau in drum.

O imagine a Drumului care urmeaza: Data mentionata in calendar, Solstitiul de Iarna din 2012, nu marcheaza sfarsitul lumii. Multi dintre cei care scriu din afara despre Calendarul Maya fac senzatie din aceste lucruri, dar ei nu stiu ce fac. Cei care stiu sunt indigenii, inteleptii indigeni, carora li s-a incredintat pastrarea traditiei.

Din aceasta intelegere a traditiei Maya si a Calendarelor, dl. Barrios ofera o perspectiva in in legatura cu ne asteapta: “Omenirea va continua” concluzioneaza el “dar intr-un mod diferit. Structurile materiale se vor schimba. De aici vom avea oportunitatea de a fi mai umani.” Traim cea mai importanta era a calendarelor Maya si a profetiilor. Toate profetiile din lume, toate traditiile converg acum. Acum nu mai este timp de joaca. Idealul spiritual al acestei ere este actiunea. Multe suflete puternice s-au reincarnat in aceasta era, cu multa forta. Acest lucru este adevarat pe ambele parti – lumina si intunericul. Magia este la maximum folosita de catre ambele parti. Lucrurile se vor schimba, dar depinde de oameni cat de usor sau cat de violent se vor manifesta aceste schimbari pentru noi.

Economia de acum este o fictiune. Primii cinci ani de tranzitie, din August 1987 pana in August 1992, au reprezentat inceputul distrugerii lumii materiale. Pana acum am mai progresat inca 18 ani in faza de tranzitie si multe dintre asa-numitele surse de stabilitate financiara sunt, de fapt, fantomatice. Bancile nu mai au putere. Este un moment delicat pentru ele. Ar putea sa se prabuseasca la nivel global, daca nu suntem atenti. Daca bancile se prabusesc….atunci vom fi fortati sa ne bazam pe Pamant si pe abilitatile noastre de a produce ceva. Sistemele monetare vor fi in haos si va trebui sa ne bazam pe relatia noastra directa cu Pamantul, pentru mancare si adapost.

Polul Nord si Polul Sud se dezintegreaza. Nivelul apei in oceane va creste. Dar, in acelasi timp, pamantul din Ocean, mai ales langa zona unde este acum Cuba, se va ridica.”

O chemare catre Fuziune…

Cand s-a intalnit cu audienta din Santa Fe, Dl. Barrios a spus o poveste despre cele mai recente ceremonii Mayase pentru Anul Nou, in Guatemala. A povestit cum unul dintre cei mai respectati intelepti, care traieste tot anul intr-o pestera solitara de munte, a calatorit pana la Chichicastenango pentru a sta de vorba cu oamenii de la ceremonie. Inteleptul a dat un mesaj direct si simplu. El le-a solicitat oamenilor sa se adune pentru a sustine viata si lumina. “Chiar acum, fiecare persoana si fiecare grup merge pe drumul sau”. Batranul din munti a spus ca “exista speranta, in cazul in care oamenii Luminii ar putea sa se adune si sa se uneasca in vreun fel”. Reflectand la asta, Dl. Barrios a explicat: “Traim intr-o lume a polaritatilor, zi si noapte, barbat si femeie, pozitiv si negativ. Lumina si intunericul au nevoie una de alta. Ele reprezinta un echilibru. Chiar acum, partea de intuneric este foarte puternica si este foarte clar ce doresc cei din acea parte. Au viziunea lor si prioritatile clar stabilite si, de asemeni, ierarhia lor. Ei actioneaza in multe feluri, pentru ca sa nu fim capabili sa ne conectam cu a 5-a Lume din spirala in 2012. Pe partea de Lumina, fiecare crede ca este cel mai important si ca intelegerea sa personala, sau ca viziunea grupului sau, reprezinta cheia. Este o diversitate de culturi si opinii, deci este competie, difuzie si lipseste un focus singular, comun.”

In viziunea D-lui Barrio, partea intunecata lucreaza pentru a bloca fuziunea, prin intermediul negarii si a materialismului. De asemeni, lucreaza pentru a-i distruge pe cei care lucreaza cu Lumina, pentru a ridica Pamantul la un nivel mai inalt. Lor le place energia Lumii a 4-a, care este in declin – cea a materialismului. Ei nu vor ca aceasta sa se schimbe. Ei nu vor fuziunea. Ei vor sa ramana la acest nivel si le este frica de urmatorul nivel. Puterea intunecata a Lumii a 4-a in declin nu poate fi distrusa sau contracarata. Este prea puternica si prea clara, pentru a se intampla asta – si asta ar fi strategia gresita. Intunericul poate fi transformat, numai atunci cand este confruntat cu simplitate si cu inima deschisa. Asta duce la fuziune – un concept cheie al Lumii celui de-al 5-lea Soare. Dl. Barrios a spus ca noua era a celui de-al 5-lea Soare, necesita multa atentie asupra unui element care este, dealtfel, foarte neglijat. In timp ce cele patru elemente traditionale – pamant, aer, foc si apa – au dominat diverse epoci din trecut, va fi un al cincilea element care va domina in timpul celui de-al 5-lea Soare: eterul . Eterul este un mediu. Dictionarul defineste eterul ca fiind si elementul rarefiat al Raiului. El penetreaza tot spatial si transmite unde de energie cu frecvente foarte variate – de la cele ale telefoanelor celulare, la cele ale aurelor umane. Ceea ce este “eteric” se refera la cele cinci regiuni de dincolo de Pamant: raiul…

Eterul, elementul celui de-al 5-lea Soare, este celest si ii lipseste substanta materiala, dar nu este mai putin real decat lemnul, piatra sau carnea. “In contextul eteric, e posibila o fuziune a polaritatilor”, spune Dl. Barrios. “Sa nu mai fie intuneric sau Lumina in oameni, ci o fuziune inaltatoare”. Dar acum, partea intunecata nu este interesata de acest lucru. Ei sunt organizati pentru a bloca, de fapt, aceasta fuziune. Ei vor sa dezechilibreze Pamantul si mediul, astfel incat sa nu fim pregatiti pentru alinierile din 2012. Va trebui sa lucram impreuna, pentru pace si echilibru cu cealalta parte. Trebuie sa avem grija de Mama Pamant, care ne hraneste si ne adaposteste. Pentru a fi gata pentru acest Moment Istoric, trebuie sa ne daruim acum in intregime mintea si inima, in scopul atingerii unitatii si fuziunii, pentru a putea confrunta partea cealalta si pentru a conserva viata. Suntem intr-un moment critic in istoria omenirii. “Suntem dezechilibrati” , spune Dl Barrios. “Nu mai putem continua sa ne jucam. Planeta noastra poate fi reinoita sau ravasita. Acum este timpul sa ne trezim si sa actionam. Este nevoie de toata lumea. Tu nu esti aici fara motiv. Toti cei care sunt acum aici au un scop foarte important. Acestea sunt timpuri dificile, dar foarte speciale. Avem oportunitatea de a creste, dar trebuie sa fim gata pentru acest moment foarte important in istorie.” Dl. Barrios a oferit un numar de sugestii, pentru a ajuta oamenii sa parcurga, in echilibru, anii care vin. “Schimbarile care au fost descrise in profetii se vor intimpla,” a spus el “dar atitudinea si actiunile noastre vor determina cat de sever sau cat de moderat se vor manifesta ele.”

Trebuie sa actionam, sa facem schimbari si sa-i alegem pe cei care ne reprezinta dintre oamenii care inteleg ce se intâmpla si care intreprind actiuni politice, cu respect pentru Pamant. Meditatia si practica spirituala sunt bune si importante – si la fel este si actiunea. Este foarte important sa stim clar cine suntem – si ce relatie avem cu Pamantul.

Cu toate astea, aminteste-ti sa respecti diferentele si sa te straduiesti pentru unitate. Dezvoltata-te in concordanta cu traditiile si cu chemarea inimii tale. Mananca cu intelepciune. Multe dintre alimente sunt infestate cu toxine, in mod evident sau mai subtil. Fii atent la ce bagi in corpul tau. Invata sa conservi mancarea si sa conservi energia. Invata cateva tehnici bune de respiratie, ca sa poti sa ai controlul respiratiei tale. Fii clar. Urmeaza o traditie cu radacini adanci si de valoare. Nu conteaza ce traditie este – inima ta o sa-ti spuna pe care sa o urmezi – dar trebuie sa fie una cu radacini de valoare. Traim intr-o lume a energiei. O sarcina importanta in aceste timpuri este sa invatam sa simtim energia oricui si a orice – oameni, plante, animale. Acest lucru devine cu atat mai important, cu cat ne apropiem de Lumea Celui de-al 5-lea Soare, pentru ca este asociata cu elementul eter – mediul in care energia traieste si se manifesta. Mergi la locurile sacre ale Pamantului si te roaga pentru pace, ai respect pentru Pamant, pentru ca de aici ne primim hrana, adapostul si imbracamintea. Trebuie sa reactivam energia acestor locuri sacre! Asta este treaba noastra. Si avem multa treaba de facut!

Dupa cum spune Dl. Barrios, o tehnica de rugaciune simpla, dar foarte eficienta, este sa aprinzi o lumanare de culoare bleu. Gandeste-te in liniste pentru un minut. Spune-i flacarii de la lumanare intentia ta si trimite lumina catre liderii care au puterea de a face razboi sau pace. Aceasta este o perioada cruciala pentru omenire si pentru Pamant. Fiecare persoana este importanta. Tu te-ai intrupat in aceste vremuri, pentru ca ai munca spirituala de facut. Munca noastra este sa echilibram aceasta planeta. Inteleptii au deschis usile, in asa fel incat si alte popoare sa vina la lumea Mayasa, pentru a primi traditia. Mayasii au stiut si au respectat intotdeauna alte natii, rase de oameni si alte sisteme spirituale. Ei stiu ca destinul lumii Maya este legat de destinul intregii lumi. “Cea mai mare intelepciune consta in simplitate”, ne sfatuieste Dl. Barrios . “Iubirea, respectul, toleranta, a imparti cu altii, recunostinta, iertarea. Nu este ceva prea complicat sau prea greu.”

Adevarata cunoastere este gratuita. Este codificata in ADN-ul tau. Tot ceea ce ai nevoie se gaseste inauntrul tau.

Marii mentori au spus-o de la bun inceput. Gaseste-ti inima si iti vei gasi drumul

Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu C.T.Popescu

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.

Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.

Nu vă sfiiți, trimiteți-l mai departe. Poate doar așa se trezesc cei mulți.

Companionii nostri felini reusesc sa profite de noi printr-un „miau”

Felinele emit un sunet care atrage atentia omului, apeland la instinctul nostru matern

Exista o zicala care spune: „Cainii au stapani, iar pisicile au sclavi”. Karen McComb, doctor in cadrul Universitatii Sussex si autoare a acestui studiu, a publicat in jurnalul stiintific Current Biology studiul conform caruia companionii nostri felini reusesc sa profite de noi printr-un „miau” foarte special.

Problema mieunatului – Exista o modalitate speciala de a toarce, combinat cu un mieunat de tonalitate joasa care aminteste intr-un fel sau altul de plansul unui nou-nascut; aceasta este arma secreta a pisicilor pe care o folosesc in momentul in care doresc sa atraga atentia asupra lor si pentru a-si atinge scopurile propuse, mai exact – de cele mai multe ori – mancare sau curatarea litierei. Totusi, spre deosebire de mieunatul insistent, care de cele mai multe ori il scoate din sarite pe stapan, acesta ajungand pana la a scoate pisicul din camera, acest sunet special este deranjant, insa, in acelasi timp, este si irezistibil, astfel ca nu poate fi ignorat.

Analizand reactia la diverse tipuri de mieunat ale mai multor pisici participante la studiu, doc. McComb a decis ca torsul mixt, prezentat mai sus, cu usoare nuante de plans, atrage si atentia persoanelor care nu au mai avut vreodata un pisoi. Conform studiului britanic, acest tors mixt emite o frecventa care actioneaza asupra creierului uman si activeaza instinctul de protectie, acelasi instinct prezent in situatia in care trebuie sa avem grija de un nou-nascut. Practic, atunci cand pisoiul emite acest sunet, ne simtim obligati sa ii acordam atentia ceruta, astfel incat sunetul sa inceteze. Din acest motiv, dimineata nu putem merge la baie sau nu putem pregati cafeaua pana cand nu ii oferim o mangaiere pisoiului, intrucat torsul irezistibil si misterios al acestuia ne conduce cu maiestrie spre recipientul cu mancare de pisici.

Sursa: http://www.corriere.it/animali/09_luglio_14/gatti_corrompono_con_fusa_b08ba4be-7060-11de-9fc1-00144f02aabc.shtml

CARDUL DE SANATATE

Incepem prin prezentarea opiniei unui medic român, nu oricare, despre cardul de sănătate. Citiţi şi spuneţi şi altora, poate aşa realizăm cât este
de grav ceea ce ni se întâmplă fără informarea corectă şi fără acordul nostru.
Dr. Vasile Astărastoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România declară: Cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comporta riscuri pe toate planurile!!!
- Cardul este numai APARENT in favoarea asiguraţilor.
- Este periculos sa fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate sa afle tot. Acest lucru violează
drepturile la intimitate si la demnitate ale persoanei si poate sa aduca mari prejudicii.
- La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre
sănătatea oamenilor. Forţa financiara uriaşă a acestor "rechini" face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei pe birou
pentru ca ei sa ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ.
informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate sa afle tot. Acest lucru violează
drepturile la intimitate si la demnitate ale persoanei si poate sa aduca mari prejudicii.
- La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre
sănătatea oamenilor. Forţa financiara uriaşă a acestor "rechini" face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei pe birou
pentru ca ei sa ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ.
- Există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.

- Datele medicale pot sa fie utilizate inclusiv pentru a distruge o persoana, mai ales intr-o societate conflictuală ca cea din România!!!

- Exista o tendinţă din partea Statului spre autoritarism în sensul de a cunoaşte totul despre cetăţeni şi de a-i controla !!!

- Este o incercare de abuz din partea statului si nu exista dezbateri publice!!!

- Se introduce o noua taxa, fara să întrebe populaţia, deşi românii plătesc asigurările de sănătate.

- In privinţa donării de organe: vom intra in circuitul european şi vom trimite numărul de organe disponibile spre alte ţări. Şi dacă ar
exista mai mulţi donatori de organe nu vor exista mai multe transplanturi în ţara noastră, pentru că fondurile disponibile pentru transplanturi de
organe sunt limitate, iar creşterea numărului de donatori ar depăşi limita bugetară. Cui vor folosi organele luate de la romani??? Ce bani si
ce organizare sunt in joc??? Cine va apăra "prostimea" de cei care vor dori să le comercializeze organele pe milioane şi milioane de euro sau
dolari?

- Ca să înţelegem mai bine: in Spania (unde exista acordul prezumat din partea familiei pentru prelevarea de organe), s-a ajuns la puternice discriminări împotriva imigranţilor, care nu au familiile alături de ei.
Deci nu are cine să-i apere de reţelele de "transplant de organe"!!!
- Exista un comerţ ilicit de organe de transplant, este dovedit, iar acordul prezumat, aşa cum este prevăzut în România, ridică mari semne de întrebare.
- Medicii sunt şi ei oameni. Dacă ne uităm la istoria sec. XX, vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri in în domeniul psihiatric. Si în cazul transplantului de organe tot medicii pot sa ajunga la abuzuri daca legea si autorităţile permit şi încurajează. Cardul cu microcip asta face !!!
- Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcină). In acest moment s-a dovedit ca cei care au întreţinut spaima au avut contracte cu firmele
care au produs vaccinurile.
- Cardul de sănătate cu microcip (putea sa fie si o varianta fără), creează mari dificultăţi şi poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale.

Cardul de sănătate este "arma" cu care guvernanţii vor să scoată de la români sume uriaşe de bani, un "furt al secolului" săvârşit în dauna celor care plătesc legal asigurările de sănătate dar NU VOR CARD DE SĂNĂTATE!!!
Decizia guvernanţilor noştri, pe care nu o contestă vehement nici televiziunile, nici opoziţia parlamentară, este halucinantă: CEI CARE PLĂTESC DIN SALARIU SAU PENSIE SERVICIILE MEDICALE DE STAT, DAR NU VOR CARD DE SĂNĂTATE, VOR PLĂTI TOATE SERVICIILE MEDICALE DE CARE AU NEVOIE!!!

Altfel spus, românii care nu vor cardul cu microcip vor plăti de 2 ori asistenţa medicală. Şi românii tac, românii se uită cum începe un nou jaf naţional şi stau ca mieii la tăiere. Televiziunile vorbesc de Egipt, politicienii se bat pentru funcţii în Parlament. Ce minunăţie de neam
suntem!!!

Potrivit hotărârii de Guvern, contravaloarea cardului de sănătate va fi suportată de asigurat, adică si obligatoriu şi plătit de "prostime"!!!

Medicii de familie vor trebui să plătească şi ei pentru cititoarele de carduri şi să aibă şi internet de banda largă pentru a avea legătură cu sistemul informatic!!!

Credincioşii spun că nu vor să folosească acte electronice care conţin semnul fiarei - 666! Cine să se uite în gura unor "rătăciţi" care încă mai cred în Dumnezeu! Ce dacă sunt milioane, ce dacă îşi strigă credinţa şi cer respect măcar pentru sufletul lor dacă pentru nivelul lor de trai nu are nimeni!

Forul Ortodox Român vine cu exemple ale unor ţări care au clacat în acest experiment: În Marea Britanie s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi. Germania a dat 1,7 miliarde de euro pentru implementarea parţială a unui astfel de sistem şi acum l-au stopat. De ce pornim noi ceva ce nemţii au stopat? Cine are interese în a controla românii la capitolul sănătate şi organe?

Acestea sunt informaţiile din microcipul cardului, aşa cum au decis ministrul UDMR Cseke Attila şi guvernul Boc:

- numele, prenumele şi CNP-ul asiguratului;
- codul unic de identificare în sistemul de asigurări;
- numărul cardului naţional de sănătate;
- diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice;
- grupa sanguină şi RH-ul;
- acceptul exprimat în timpul vieţii de a dona organe după deces;
- numele medicului de familie şi datele lui de contact.

Suntem aici pentru că merităm să fim aici ... suntem aşa pentru că nu putem altfel. Nu se vede lumina de la capatul tunelului pentru că nu ne-am apucat să-l săpăm încă.
Sau poate aşa trebuie să fie! Noi nu ştim, poate comentaţi voi

Adio, suveranitate! – CONSECINTA SUMMIT-ULUI EUROPEAN “CRUCIAL”. Romania, sub jugul GUVERNANTEI FISCALE si al constrangerilor bugetare nemiloase.

România a decis să se alăture celor 17 state din zona euro şi altor cinci ţări non-euro şi va semna un nou tratat european. Acesta include prevederi precum sancţionarea unui stat dacă nu respectă ţintele fiscale, „supunerea“ în faţa Comisiei Europene şi a Consiliului European şi înfiinţarea unui „mecanism automat de corecţie“ pentru aceste situaţii. După ce Marea Britanie şi Ungaria şi-au exercitat dreptul de veto în ceea ce priveşte modificarea tratatelor europene existente, politicienii europeni prezenţi aseară la Bruxelles au propus elaborarea unui nou tratat. Doar 23 dintre cele 27 de state UE vor lua parte la noul acord. Excepţie fac Marea Britanie, Ungaria, Cehia şi Suedia, cele două din urmă anunţând că vor adera la noul tratat doar dacă vor obţine avizul parlamentelor naţionale.Astefel, noul tratat va fi semnat de cele 17 ţări din zona euro şi alte şase care nu fac parte din uniunea monetară – România, Bulgaria, Danemarca, Letonia, Lituania şi Polonia.
Totodată, liderii europeni s-au asigurat că tratatul poate fi implementat rapid şi au eliminat nevoia de referendum naţional!!!!!! Aceştia au precizat că noul acord va fi adoptat pe bază „constituţională sau nivel echivalent“. Orice modificare a Constituţiei se face numai prin referendum, însă prin acel „nivel echivalent“ se elimină acest pas.
Noul tratat va permite consolidarea integrării la nivel UE, au declarat aseară liderii prezenţi la Bruxelles, adăugând că acesta va permite formarea unui „bloc fiscal compact“. Practic, se doreşte mai multă disciplină fiscală şi mai multă putere pentru sancţionarea eventualelor derapaje. Aceşti doi factori reprezintă punctele de bază ale noului tratat. Statele care nu-şi vor respecta ţintele fiscale vor fi sancţionate, iar o mare schimbare este că, prin noul tratat, sancţiunile vor putea fi impuse de o „majoritate calificată“ şi nu una absolută.Deocamdată nu se ştie ce înseamnă această „majoritate calificată“.
Regulile fiscale stabilite azi-noapte (*stat membru se consideră statul care a semnat noul tratat)
1. Bugetele naţionale vor fi fie echilibrate, fie vor înregistra surplus. Principiul de „echilibru“ se va considera respectat dacă deficitul structural anual nu depăşeşte 0,5% din PIB. (ţinta agreeată de liderii UE pentru deficitul bugetar rămâne de 3% din PIB – n.r.)
2. Regula va fi introdusă în legislaţia fiecărui stat care semnează tratatul. Norma va conţine un „mecanism automat de corecţie“, care va fi activat automat în caz de derapaj. Va fi elaborat de fiecare stat membru în baza principiilor propuse de Comisia Europeană. Recunoaştem jurisdicţia Curţii Europene de Justiţie în a verifica transpunerea acestor reguli la nivel naţional.
3. Statele membre se vor ghida după propriile referinţe, în acord cu un calendar propus de Comisie.
4. Statele membre care se află în procedură de deficit excesiv se vor supune Comisiei Europene şi Consiliului European pentru sprijin printr-un program de parteneriat economic care va detalia reformele structurale necesare pentru asigurarea unei îmbunătăţiri de durată a deficitelor excesive. Implementarea programului şi proiectele bugetare anuale aferente vor fi monitorizate de Comisie şi de Consiliu. (nu a fost precizat nivelul de la care deficitul bugetar devine “excesiv” – n.r.)
5. Se va înfiinţa un mecanism pentru monitorizarea „ex ante“ emisiunilor de obligaţiuni guvernamentale ale statelor membre.

Premierul maghiar Viktor Orban a declarat în această dimineaţă, înaintea începerii discuţiilor din cea de-a doua zi a summitului UE că nu are mandat din partea Parlamentului naţional să „renunţe la suveranitatea ţării“ explicând astfel de ce este singura ţară non euro care a refuzat înţelegerea liderilor UE pentru schimbarea tratatului.
“Membrii zonei euro au sugerat că ţările care nu sunt membre euro ar trebui sa adere la aceasta intelegere. Acest lucru ar atinge însă chestiunea suveranităţii ţării, ar însemna reguli mai severe, pierderea dreptului de veto. Decizia va trebui luată până în luna martie. Parlamentul trebuie să dezbată are timp să ajungă la o hotărâre până atunci”, a declarat Orban.
Doar 23 dintre cele 27 de state UE au fost de accord cu noile reguli fiscal şi bugetare de care moneda unică are nevoie pentru a supravieţui crizei datoriilor. Marea Britanie şi Ungaria nu vor să aibă nimic de-a face cu noul proiect. Cehia şi Suedia se mai gândesc şi au spus că au nevoie de aprobare de la parlamentele naţionale. Şase state non euro, printer care şi România au acceptat înţelegerea.

Acordul european a schitat cadrul constrangator fiscal-bugetar (numit “guvernanta fiscala“) al viitorului stat european si a intarit “guvernanta economica“. Planul comisarilor europeni era mai “ambitios”: eurobondurile, sau garantarea datoriilor publice ale statelor membre de catre BCE. Intr-o astfel de varianta, ne-am fi aflat pe cealalta turnanta – deja nu am mai fi vorbit despre cedarea de suveranitate, ci de abdicarea statelor nationale in fata guvernului european central. Van Rompuy si Barroso au cerut aceasta varianta – dar eurobondurile nu au fost, acum, adoptate ca solutie (vezi si aici cum vede un eurocrat problema implicarii BCE). Deocamdata, acordul actual mai pastreaza, inca, vagi pretentii de inter-guvernamentalitate, adica e ca si cum statele nationale se pun de acord, cu de la ele putere, pentru a “coopera“. Cel mai probabil, acest nou acord “isi va arata lipsurile” in scurta vreme. Absenta Marii Britanii, joaca aici un rol de pretext ideal pentru a subrezi si mai mult “consolidarea” europeana de etapa.

Vom auzi aceeasi poezie: “pietele” reactioneaza, initial, pozitiv, dupa care se vor relua titlurile alarmiste, va mai aparea Soros sa zica cum sta treaba, agentiile de rating incep sa se joace cu alfabetul… Si, intr-un final, vom avea un nou summit “istoric”, in care se va adopta integral planul eurocratilor, cand Europa federala nu va mai fi efectul cuplului Germania-Franta, ci instaurarea completa a statului supranational european, dupa o intreaga sceneta care ar fi fost demna de comedia bufa daca nu s-ar baza pe o tragedie: saracirea si umilirea populatiei.
Pentru ca al doilea lucru important la acest summit, trecut cu vederea din cauza zgomotelor de fundal, este oficializarea deplasarii costurilor de la state si banci la populatie cum se afirma ca bancile nu vor mai participa la costurile datoriilor publice). Datoriile, efect al matrapalzacurilor facute de guvernanti in alianta cu bancile centrale si bancile private, rostogolite pana acum de la banci la state si invers, pentru a capata dimensiuni si mai mari, vor fi azvarlite asupra populatiei, ceea ce se va traduce prin conditii sociale tot mai constrangatoare, prin celebra, de acum, “austeritate” (adica, cresterea taxelor si impozitelor, in paralel cu taierea cheltuielilor sociale).

Principalul imperativ al acestor politici ar putea fi sintetizat dupa inscriptia de la Auschwitz: ARBEIT MACHT FREI. Munca te face liber, draga noule cetatean al Europei! Daca vi se pare exagerat, ganditi-va la discursul mainstream al eurocratilor sau bancarilor nostri nationali: pana acum am consumat, de acum trebuie sa muncim mai mult (ca sa producem mai mult). Spus la noi in tara, suna sinistru si cinic. Deci, romani lenesi care sunteti voi, mars la munca! Nu conteaza ca e lipsit de logica economica – nu productia in sine conteaza, ci … cererea, spun manualele de incepatori. Conteaza ca ni se repeta la nesfarsit litania necesitatii istorice de a schimba modelul de economie, de parca istoria poate schimba legile economice fundamentale.

Dar, iata cum ajungem sa re-traim comunismul sub forma capitalismului neoliberal. In timpul comunismului, existau cincinalele si necesitatea productiei la hectar. Acum, vor exista “programele” guvernarii economice si necesitatea “ajustarilor”, pentru a produce mai mult. Diferenta va fi ca eurocratii nu se joaca – ei chiar ne vor obliga sa muncim ca sclavii. Treaba “nemteasca”, nu altceva...
Evident ca aceste lucruri ne vor apasa cel mai dur pe noi, romanii, pentru ca suntem saraci si lipsiti de protectie politica.
Cateva lucruri si despre vizionarismul basescian:
Zice presedintele Basescu cum ca intentia lui de a modifica legea fundamentala – Constitutia – pentru a introduce un deficit bugetar mic a fost acum vazut ca o solutie demna de generalizat la tot spatiul european. Cum ar veni, presedintele nostru, vizionar si profetic ca si Sebastian Lazaroiu, prin politicile sale de “austeritate”, care vor deveni, din punctuale, sistematice prin astfel de reguli constitutionale, pretinde ca aceasta politica e originala, nationala.
Care e realitatea? Realitatea este ca, asa cum am aratat de atatea ori, Romania a fost poligonul de incercare al Comisiei Trilaterale si al Bilderberg [dar si a CFR - Council of Foreign Relations, think-tank influent pe langa Departamentul de Stat al SUA - a se vedea, in acest sens, "marea ingrijorare" exprimata de un militar de rang foarte inalt al Statului major al Armatei SUA] a “austeritatii” inainte ca ea sa fie transformata in politica europeana. Prin slugile lor de la BNR, aceste comiții masonice au facut, asadar, o ”simpla” repetitie a unei agende malthusiene (de reducere / exterminare lenta a populatiei). Basescu este doar un satrap local, meschin, ingust si cinic, care a gasit in acest plan euro-masonic o buna oportunitate pentru a-si consolida stapanirea despotica interna. Asta e tot ”vizionarismul” – adoptarea unei agende fara rest, aplicata ca test anticipatoriu la noi in tara. Si testul, odata facut, nu se va opri. Experimentul social al austeritatii se va transforma, de-acum inainte, in organizare sistematica a societatii.
Mai zice presedintele Basescu ca Romania, dependenta fiind de UE, a avut neaparata nevoie de a face parte din acest acord pentru a participa la procesele europene de decizie. Cum ar veni, trebuie sa facem parte din clubul care face istoria.
Care e realitatea? Prin ”proces istoric” se intelege un fel de evolutie istorica determinista, necesara, un fel de ”voie a lui Dumnezeu” care este, in ultima instanta, voia Marelui Arhitect Anonim, Satana. Si, ni se spune, cum sa te opui istoriei si, mai ales, actantilor sai privilegiati? Nu este, mai degraba, un privilegiu pe care il avem sa facem parte din ”clubul” acestor alesi ai Marelui Arhitect (a se observa ca in textul Acordului european fiscal de astazi se precizeaza ca obiectivul e ”o arhitectura consolidata”… – au, in mod cert, o predispozitie catre zidarie acesti lideri europeni)? Nu, nu este. Este o sclavie de sec. XXI.
In realitate, nu exista un proces istoric total obiectiv, ci agenda pusa la lucru a unor stapanitori ai pamantului. Exista un program anume, un obiectiv, care consta in edificarea guvernului economic european ca etapa intermediara catre Statele Unite ale Europei. Sunt, pur si simplu, etape institutionale urmarite cu perseverenta asa cum a fost de la inceputurile Uniunii Europene. Acest program, aceasta agenda, nu au legatura nici cu ”piata”, nici cu ”istoria”, in acest sens ”vizionar”. Ci au legatura cu o conspiratie europeana care prinde contur in istorie. Deci, cel mult, asistam la o self-fulfilling prophecy.
Cat priveste cat de mult avem nevoie de a fi racordati la acest ”proces istoric”, asta o arata deja consecintele pe care le traim deja. ”Anexa bananiera” a UE, piata de desfacere pentru produsele lor si pentru bancile europene, suntem necesari euro-masonilor la fel de mult cat eram necesari Imperiului Otoman. Dupa ce am slabit dupa veacuri de rezistenta armata in fata Inaltei Porti, turcii au peferat, cand eram slabi, sa ne tina sub un regim de suzeranitate. Pe scurt, decat sa ne ocupe si sa ne transforme in pasalac, au preferat sa ne jefuiasca prin taxe si impozite sub forma domniilor fanariote. A fost insa de-ajuns sa ne secatuiasca satele si sa ne vlaguiasca pe plan intern. Cam asa si acum: prefera sa ne tina ca piata de desfacere si teren de experimentare, sub forma unui regim de suzeranitate, fara sa ne ocupe direct, fiindca nu e profitabil si nu asta e regula jocului acum. Nu e necesar.
Ca suntem sub un regim de suzeranitate este deja oficializat. Nu doar prin dominatia economica, ci acum si prin regula bugetara de a trimite bugetul national, INAINTE de a fi votat in Parlament, catre Comisia Europeana. Votarea bugetului de parlamentul national este o regula minimala, de baza, a democratiei reprezentative. Daca bugetul e controlat de o instanta externa, inseamna ca nu mai suntem suverani si nici democratie – ci suntem provincie a unui imperiu. Acum, a imperiului european.
In fine, bataia de joc fata de tarile sarace obligate la imprumuturi pentru a-si plati… imprumuturile, cum suntem noi, este si obligarea tarilor non-euro sa participe la finantarea FMI cu 50 miliarde euro. Adica e posibil ca si noi, romanii, sa participam cu miliarde de euro la finantarea FMI, din rezerva BNR! E culmea absurdului, sa donezi bani creditorului la care esti deja dator vandut… Si asta in conditiile in care FMI ne-a dat doar 12 miliarde de euro, pana acum, din acordul incheiat cu el! Practic, asta inseamna ca noi aveam acesti bani la BNR, deja, si ca acordul era inutil.
Ceea ce este tragic e ca foarte putini inteleg faptul ca reprezentantii actualei puteri sunt pur si simplu partenerii eurocratilor. Multi se bulucesc orbeste sa critice discursul presedintelui Basescu, neintelegand ca idolii lor, europenii, sunt cei care il tin in brate si care ii alimenteaza puterea. Ca miza nici macar nu e Basescu, ci edificarea unei inchisori a natiunilor, cu gardieni locali.

Conspiratia pentru distrugerea Romaniei

Analiza datelor si informatiilor provenite pe linia unor surse ce fac parte din masoneria româna a scos în evidenta unele aspecte de interes operativ care explica situatia grea în care se gaseste România la ora actuala, atît din punct de vedere economic, cît si din punct de vedere politic. Practic, România se afla în prezent în jocul de interese al celor doua mari puteri militare mondiale, Rusia si SUA, care cauta prin orice mijloace sa-si adjudece suprematia în aceasta zona strategica a Europei. În cei 20 ani trecuti de la evenimentele din decembrie 1989, razboiul din umbra purtat de cele doua superputeri a adus pe esichierul politic personaje studiate în timp, cu grave carente comportamentale, usor de compromis, tocmai pentru a fi dirijate în sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora s-a reusit sa se distruga economia româneasca, sa se anihileze Serviciile Secrete, sa se puna în stare de inoperativitate Armata si, nu în ultimul rînd, sa se zdruncine unitatea Poporului Român. Prin încalcarea voita a sigurantei nationale, factorii decizionali apartinînd celor doua tabere care s-au perindat la putere din 1989 încoace au privatizat dupa bunul plac, au vîndut strainilor capacitati de productie rentabile, unele dintre ele de importanta strategica, asa cum sînt industria cimentului, industria metalurgica feroasa si neferoasa, industria chimica si petrochimica, industria energetica si sistemul financiar bancar. Au vîndut, totodata, si bogatia cea mai de pret a Poporului Român, si anume pamîntul tarii, aflat acum în mare parte în proprietatea unor mafioti arabi, italieni, evrei, greci si unguri.

Printre protagonistii vietii politice românesti care au conlucrat pentru a aduce România în starea precara în care se gaseste astazi si care se afla în cele doua tabere rivale se numara Traian Basescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dinu Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian Nastase, Mugur Isarescu, Emil Boc, Elena Udrea si grupul economic din spatele acesteia, – ca sa-i amintim pe cei mai reprezentativi. Acestia sînt cei care au creat un „curent contraorganizational al mediului vietii colective”, care a dus la formarea „subspatiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspatii, în timp, a determinat actualul „razboi subnational” dintre carteluri si institutiile statului national. Asa s-a ajuns la o veritabila deriva institutionala, formelor de organizare politica imputîndu-li-se lipsa de legitimitate, ceea ce pune în primejdie atît Statul, cît si Natiunea. Trasaturile dominante ale acesteia sînt schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului Român, a caror tinta este demolarea efigiilor si a reperelor identitatii noastre nationale. Ei au constituit „structuri alternative”, formînd retele de „colegii invizibile”, pentru a captura centrul Puterii în România. Cadre recrutate din zone periferice au fost plasate în toate partidele, la toate publicatiile, în toate guvernele, dobîndind astfel accesul sau chiar controlul în institutii-cheie ale României, de la Ministerul Afacerilor Externe la Presedintie, de la Guvern la Parlament si, nu în ultimul rînd, în „societatea civila”, devenita vîrf de lance al manipularilor puse la cale. Lansarea în spatiul public a politicii grupului de interese a reprezentat o mutatie majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al României. Pîrghiile statului au fost preluate si sînt folosite de carteluri si mafii organizate într-un complicat mecanism al infractiunilor, care a reusit crearea unei baze a organizatiilor negre ale societatii românesti. Are loc o lupta pe viata si pe moarte pentru conversia puterii politice a statului în putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si vadit antinational. Obtinerea controlului României nu este însa o întreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale sa se realizeze în prezent, fiind consecinta conditiilor în care au actionat gruparile respective. În aceste cazuri, influenta externa a fost extrem de puternica, iar ea a fost exercitata prin Serviciile de Informatii din tarile lor de origine - CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul României.
Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri de miliarde de euro pe care le estimeaza sînt personaje extrem de controversate din lumea afacerilor si a masoneriei, care cumpara tot ce se scoate pe piata: ciment, produse metalurgice, aluminiu, petrol, gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich, nascut în decembrie 1934 în orasul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o familie evreiasca din clasa mijlocie. Pentru a evita persecutia nazista, familia lui a emigrat în SUA, în 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich în Rich. S-a ridicat prin afaceri internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. Rich are resedinta în Zürich, Elvetia, iar vila sa este pazita non-stop de garzi israeliene înarmate pîna-n dinti. Cu toate ca a fost condamnat în SUA la ani grei de închisoare pentru diverse escrocherii - în ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich în ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finantarii campaniei electorale a democratului Al Gore. Ziarele „New York Post” si „New York Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru Ehud Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Într-o scrisoare catre Bill Clinton, Shavit îi transmite acestuia în termeni conventionali ca Marc Rich „a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, înregistrînd rezultate dincolo de asteptari”. La rîndul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, în care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad. Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi în februarie 1997 prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, încartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din Statele Unite, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, pe cea imobiliara. Implicat în retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, Marc Rich s-a remarcat si în scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Împreuna cu membrii acesteia a derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament în Orientul Mijlociu, avîndu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu Nidal. De asemenea, într-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a încalcat embargoul impus Iugoslaviei la începutul anilor ‘90, livrînd regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate”„Oil Daily”, în afacere a fost implicata si România, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei. Acest adevarat maestru al combinatiilor internationale a capusat cît a putut si Statul Român. Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor.

La esaloanele inferioare ale Puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Imediat dupa 1989, el a fost reprezentat în România de Florian Stoica, fost director în Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador în Sudan. Cea mai importanta companie a lui Rich este Casa de Comert Marc Rich & Co AG (Zug). Ulterior, firma si-a schimbat numele în Glencore International AG, iar în România a actionat prin firma Glencore România, coordonata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decît vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. Desi Marc Rich a fost o prezenta constanta pe piata din România dupa 1989, unde avusese niste afaceri si mai înainte, mai mereu tranzactiile în care a fost implicat au fost învaluite în mister. În decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarîre privind „cooperarea cu firma Marc Rich & Co (n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”.
Detaliile contractului au fost secretizate. În vremurile tulburi de atunci, întelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul român s-a realizat fara licitatie. Oferta facuta de Marc Rich în aprilie 1990 în biroul lui Petre Roman a fost urmata de un contract adoptat printr-o hotarîre de guvern în 8 decembrie 1990, cînd Theodor Stolojan era deja ministru plin la Finante. În 1993, cînd s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei, Rich a vrut sa o cumpere, dar s-a opus Guvernul Vacaroiu, ca si sindicalistii, care se temeau ca îsi vor pierde locurile de munca. În mod absolut surprinzator, pentru ca rafinaria se modernizase, acesta a fost momentul de la care a început acumularea de pierderi. Înainte de privatizare, datoriile ajunsesera la ametitoarea suma de 300 milioane de dolari. În final, cursa pentru achizitionarea Petromidiei a fost cîstigata de Rompetrolul lui Dinu Patriciu (si nu pentru ca ar fi avut o oferta mai buna, ci datorita faptului ca a beneficiat de o sustinere mai puternica, asa cum se va vedea mai departe), iar în 2004 Glencore a ratat si Petromul, care a revenit austriecilor de la OMV. Glencore România a derulat afaceri si în domeniul transporturilor si comertului, prin Rombarge Transport si Barter Port Operator. Glencore a fost ani de zile unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica, pentru picura. În ultimii ani, reprezentanti ai Glencore în România au mai fost Alexandru Bittner si Yoav Stern, sotul realizatoarei de Televiziune Oana Cuzino. Tot Marc Rich l-a adus în România pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a preluat COS Tîrgoviste si Industria Sîrmei SA Cîmpia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat întreaga industrie de aluminiu din România în urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie. În 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a împrumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80% - 90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu alumina. Ulterior, la privatizarea ALRO în favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat în mod formal fata de modul în care s-a facut privatizarea. În realitate, cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma în 1983, împreuna cu Marc Rich. Autoritatile române fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca în spatele Marco se afla Rich. Un alt personaj care a fost în jocul de interese din jurul ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska, venit tot pe filiera Marc Rich si aflat în spatele privatizarii rafinariei Rafo Onesti, care a beneficiat de importante facilitati fiscale acordate de Statul Român. Acestora li se adauga Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oameni de afaceri rusi cu interese la noi.
Faptul ca obtinerea controlului României nu este o tinta privata, ci un obiectiv geopolitic îl demonstreaza cu prisosinta istoria sectorului financiar-bancar de dupa 1989. În fruntea acestuia a ajuns în septembrie 1990 Mugur Isarescu, un economist care, dupa absolvirea facultatii, a lucrat exclusiv la Institutul de Economie Mondiala, timp de 19 ani, perioada în care a intrat în vizorul american cu prilejul cursurilor pe care le-a urmat în Statele Unite. Dupa evenimentele din 1989, a mai efectuat un scurt stagiu în SUA, ca reprezentant comercial la Ambasada României de la Washington, pentru ca imediat dupa aceea sa devina guvernatorul Bancii Nationale a României. În anul 1993 a devenit si membru al Clubului de la Roma, a fost ales presedinte al Asociatiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în aceasta functie. Longevitatea lui Mugur Isarescu în functia de guvernator al Bancii Nationale a României se datoreaza exclusiv comenzilor ocultei financiare internationale. Exista informatii ca Mugur Isarescu a fost recrutat de catre Council on Foreign Relations (CFR) în 1990, la New York, pe cînd se afla la post. Conducerea CFR (organizatie controlata de familiile bancherilor evrei Rockefeller si Rothschild, sustinuti de J.P. Morgan) a recrutat destui specialisti, potentiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectiva în tarile est-europene. Controlul din start al pietelor est-europene era un scop bine determinat, în functie de indicatiile „specialistilor” CFR. Acest CFR actioneaza pe baza pîrghiilor financiare de care dispune organizatia, controlînd inclusiv Federal Reserve Bank, banca investita cu coordonarea rezervei federale a SUA si emiterea dolarului ca moneda, precum si principalele organisme financiare mondiale, FMI si Banca Mondiala. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens razboi mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se greseala facuta de România prin plata datoriei externe si exemplificînd prin tari care au mari împrumuturi, dar un nivel de trai mai crescut, sugerîndu-se ca o tara se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principala forma de control al unei tari este cea financiara - specialitatea CFR. Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu, în conformitate cu dispozitiile CFR, a fost devalorizarea masiva a monedei nationale si împrastierea la o rata derizorie a tuturor creantelor României (ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiara, Theodor Stoiojan, rasplatit ulterior cu un post la Banca Mondiala. Pentru îndepartarea eventualilor investitori necontrolati de CFR, în 1991 Stoiojan a nationalizat valuta aflata în banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine, scapate de sub controlul si manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de mentionat l-au constituit jocurile interbancare „permise si încurajate” de Mugur Isarescu, derulate prin bancile aflate sub tutela CFR (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul carora importante fonduri valutare au parasit România. Ca nu si-a deziluzionat stapînii în postura de guvernator al Bancii Nationale a României, pozitie-cheie, de altfel, pentru finantele României, o dovedeste faptul ca este singurul român membru al renumitei Comisii Trilaterale. Acest organism, considerat de multi Guvernul Mondial din umbra, a fost înfiintat în 1972 de David Rockefeller împreuna cu Zbigniew Brzezinski. Tot împreuna, cei doi au ales aproximativ 300 de membri din America de Nord. Europa si Japonia, pe care îi considerau „semeni”. Acesti oameni se aflau la vîrtul piramidei în profesia lor, fie ea de natura Corporatista, Academica, Politica sau Mass-Media. Un exemplu al modului în care lucreaza acest organism îl reprezinta accederea lui Jimmy Carter la functia de presedinte al SUA, în 1976. O data instalat în functie, Carter a adus nu mai putin de 18 membri ai Comisiei în cabinetul de vîrf si în agentii guvernamentale. Cea mai buna descriere a Trilateralei apartine probabil reporterului Jeremiah Novak, în „Christian Science Monitor” (7 Februarie 1977): „Astazi, un nou val de economisti, lucrînd într-o organizatie cunoscuta sub numele de Comisia Trilaterala, se afla pe punctul de a crea un nou sistem economic international, unul proiectat de oameni la fel de inteligenti precum Keynes si White (n.n.: este vorba de autorii sistemului înfiintat în urma Conferintei de la Bretton Woods, din iulie 1944. ce a dus la crearea Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale, ambii economisti de profesie). Numele lor nu sînt bine cunoscute, dar acesti gînditori moderni sînt la fel de importanti pentru vremurile noastre, pe cît au fost Keynes si White pentru ale lor. În plus, acesti economisti, precum si omologii lor din timpul ceiui de-al II-lea razboi mondial, lucreaza împreuna cu înalti demnitari guvernamentali. Si ce se discuta acum la cel mai înalte niveluri ale guvernului, atît în Statele Unite, cît si în strainatate, este crearea unui nou sistem economic mondial - un sistem ce va afecta slujbele în America si oriunde altundeva, preturile pe care consumatorii le platesc, libertatea indivizilor, a corporatiilor si natiunilor, de a intra într-un sistem economic cu adevarat planetar”. Sub conducerea lui Mugur Isarescu, Banca Nationala a României s-a facut vinovata de faptul ca nu a luat nici un fel de masuri, desi legislatia (care îi conferea obligatia de control si interventie) o impunea, în cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank. Banca Dacia Felix, Banca Internationala a Religiilor. De asemenea, desi BNR are o Directie de Supraveghere si Control Valutar, nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care, obtinuta în urma tranzactiilor, externe, nu a mai intrat în tara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si industrie usoara). Faptul ca Isarescu a fost recrutat de CFR se poate sustine si prin imposibilitatea schimbarii sale din functie, indiferent de interesele politice, în pofida incidentei penale a unora dintre afacerile familiei sale cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi agent dublu. Au existat presiuni în favoarea sa inclusiv din partea FMI si Bancii Mondiale, care au amenintat cu sistarea oricarei creditari în cazul schimbarii acestuia. Trebuie aratat ca numirea lui Mugur Isarescu ca prim-ministru al României, la sfîrsitul anului 1999, a contribuit la desavîrsirea marilor infractiuni desfasurate la Fondul Proprietatii de Stat, îndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru si privatizarii Hotelului Bucuresti (infractori Eliahu Rasin si Robert Badner, alaturi de Radu Sîrbu). Astfel, privatizarea Hotelului Bucuresti era anchetata la sfirsitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de Stat Ovidiu Grecea, cînd presedintele României, Emil Constantinescu, da o adevarata lovitura de stat, destituindu-l pe premierul Radu Vasile si înlocuindu-l cu Mugur Isarescu. Imediat, secretarul de Stat Ovidiu Grecea a fost destituit Ia rîndul sau, iar controlul efectuat la FPS, care trebuia sa conduca la destituirea presedintelui Radu Sîrbu, a fost brusc stopat si Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României, în timp ce dubioasele afaceri de la FPS si-au urmat, nestingherite, cursul. Conducerea Bancii Nationale a României a cunoscut exact si la timp situatia, care devenea din ce în ce mai critica, de la Bancorex, dar nu a întreprins nimic. Pierderile Statului Român nu au constat numai în cele 2 miliarde de dolari care au disparut din România, desi BNR poseda toate pîrghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din tara. Acestora li s-au adaugat sumele reprezentînd echivalentul creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupari mafiote si pe care BNR le-a acoperit prin cererile de preluare la datoria publica. În realitate, BNR, sub guvernarea lui Mugur Isarescu, a „protejat” falimentul Bancorexului, o banca mult prea puternica pentru gusturile marii finante mondiale, care trebuia sa dispara daca nu putea fi cumparata, caci România trebuia sa intre si ea pe fagasul globalizarii. Pentru aceasta, proprietatea de stat trebuia sa treaca în cea particulara, dar nu oricum, ci conform criteriilor, cerintelor si intereselor globale promovate de asa-numitul Grup Bilderberg. Tot ce s-a întîmplal în România post-decembrista poarta amprenta inconfundabila a conceptiei care sta la baza actiunilor acestei structuri suprastatale si care îi apartine unuia dintre fondatori, David Rockeffeller: „Sîntem în pragul unei transformari globale. Trebuie sa declansam o criza majora (economica, militara, politica, sociala, educativa, religioasa) si toate natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala”. De altfel, organizarea Grupului Bilderberg în 1954 a fost direct sprijinita de catre societatile secrete sioniste si mondialiste, de catre CIA, dar în primul rînd de catre Consiliul Afacerilor Externe (Council on Foreign Relations - CFR), cea mai puternica organizatie secreta oligarhica din SUA înfiintata înca din 1921, care activa deja pentru mondializare (sustinuta totodata de aceiasi doi bancheri evrei, Rockeffeller si Rothschild, co-fondatori ai Grupului). Grupul Bilderberg este coordonat de un comitet de conducere, compus din 39 de membri, care apartin si altor organizatii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice etc). Telurile principale ale organizatiei au fost formulate de la început de catre Printul Bernhard al Olandei - un guvern mondial pentru începutul Mileniului III, globalizarea economica mondiala (o lume unica) si o armata globala prin ONU. Cel mai puternic brat al grupului este însa Comisia Trilaterala (Europa Occidentala, America de Nord si Japonia), structura din care face parte, asa cum aratam mai sus, un singur român: Mugur Isarescu. Si astfel constatam ca cercul se închide, în sensul ca ne întoarcem la guvernatorul BNR si întelegem de ce aceasta banca nu a luat masurile care se impuneau în sistemul financiar-bancar românesc: pentru ca ar fi contravenit astfel intereselor structurilor globaliste, în care Mugur Isarescu a fost cooptat tocmai pentru a se actiona, prin el, asupra României. Asa se face ca, în 1997, la conducerea celei mai mari banci românesti, Bancorex, este numit evreul Andrei Florin Ionescu. Prima grija a acestuia a fost aducerea în functia de sef al Directiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent, prin transfer de la Directia Securities a bancii ABN AMRO Rotschild, permitîndu-i-se astfel sa faca plasamente din capitalul bancii românesti de stat pe pietele externe. Pîna la falimentul bancii, cerut insistent Statului Român tot de organismele internationale, Rachel Sargent a avut grija sa disperseze banii bancii si, totodata, sa spioneze intens banca. Serviciul de securitate al Bancorex a tras serioase, dar inutile, semnale de alarma asupra urmatoarelor aspecte: Rachel Sargent a introdus în Bancorex, dupa orele de program, chiar si sîmbata si duminica, numerosi cetateni straini, a cerut si obtinut fisele tuturor marilor clienti, pe care le lua si acasa, a cerut si obtinut fisele bancii pe grupe de activitati, nu a prezentat rapoartele de deplasare în strainatate (lunar cîte 5 zile la Londra), a încercat sa intre în posesia datelor Directiei de Operatii Speciale (fise si conturi MI, SI, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni Speciale etc). Trebuie aratat ca evreica Rachel Sargent nu a actionat singura în interiorul Bancorex, ci împreuna cu cel care chiar i-a semnat angajarea, vicepresedintele bancii, Dragos Andrei, care si el venea prin transfer tot de la banca ABN AMRO. Dragos Andrei a aprobat materiale si, totodata, a emis hotarîri ilegale (fiind presedintele Comitetului de Credite, ca urmas al lui Florin Andrei Ionescu, a dat multe/mari credite fara garantii sau, din contra, a sufocat firmele neprotejate politic); n-a recuperat nici unul din creditele neperformante; a stopat executarea unor creante neperformante; a încalcat normele Bancorex de angajare si promovare, laudîndu-se ca e prieten cu fiul presedintelui de atunci al României, Dragos Constantinescu, si cu seful SIE, Catalin Harnagea; a agreat ca Rachel Sargent sa angajeze straini pentru diverse expertize nefinalizate, cu tariful de 230 de lire sterline pe ora. A pierdut 40% din clientii bancii, inclusiv prin redirijare catre ABN AMRO BANK. La schimbarea din functie, Razvan Temesan lasa Bancorexului un volum de afaceri de 14.195 miliarde de lei, cu o pondere a creditelor restante de 7,9 miliarde, cu provizioane specifice de risc de 1.168,6 miliarde de lei. Banca era cotata de catre Thompson Bank Watch INC cu rating pe termen lung BBB si pe termen scurt A2, iar conducerea bancii era „bine vazuta” (well regarded). Analiza activitatii lui Florin Andrei Ionescu atesta, în schimb, ca 74% din creditele aprobate de el au fost neperformante; 68% din creante date la particulari; finantarea importurilor de petrol a fost preluata de bancile straine, Bancorex pierzînd numai în acest caz cam 60 milioane de dolari pe an prin demolarea acestei afaceri; a fortat lichidarea datoriilor pe care le avea Compania Nationala de Petrol; a primit de la buget 4.500 miliarde de lei, cu care a cumparat datoriile lui George Constantin Paunescu, încerecînd sa-l bage în faliment si transformîndu-l dintr-un bun platnic într-un rau platnic; Florin Andrei Ionescu n-a platit cele 507 milioane de dolari la extern, ba, mai mult, Bancorex a ramas si fara cele 10 rafinarii românesti, pe care le putea vinde cu aproximativ 2 miliarde de dolari, sau le putea exploata, ca banca, în contul Statului Român. Toate acestea s-au petrecut, evident, cu stirea si sub obladuirea lui Mugur Isarescu. Lovitura finala asupra Bancorex a fost data tot de Dragos Andrei, fostul angajat al bancii lui Rothsehild, el contribuind direct (împreuna cu Banca Mondiala si cu Fondul Monetar International) la închiderea bancii. În urma presiunilor emisarilor FMI si ai Bancii Mondiale, Statul a declarat falimentul celei mai mari banci românesti si l-a îndepartat pe Vlad Soare, noul presedinte numit între timp si care întocmise deja un plan de salvare a bancii. Banca Nationala a României l-a numit ca secretar general al Bancorex pe Alexandru Puscaciuc, al carui trecut esle legal de un alt evreu american, Gerald (Gerry) Guterman, cu care se combinase anterior, într-o tentativa de privatizare a Bancii Dacia Felix. Asa cum mentionam înca de la începutul acestei analize, o alta forta cu interese mondialiste care a patruns în societatea româneasca cu intentia de a o modela potrivit propriilor scopuri este masoneria de diferite rituri si apartenente. Un exemplu al modului de actiune al acesteia îl reprezinta ascensiunea a doua dintre figurile proeminente ale României de astazi, Dinu Patriciu si Calin Popescu-Tariceanu. În ceea ce îl priveste pe Dinu Patriciu, anul 1990 îl gaseste ca arhitect, cu o experienta de 15 ani în materie, amplificata de proiectarea de palate în Emiratele Arabe Unite pentru magnatii petrolului din zona. Prima afacere pe care a pornit-o în primavara lui 1990, o firma de arhitectura si decoratiuni interioare, nu a avut nici un temei legal, dar avea în spate sprijinul masoneriei, prin socrul sau, ca si Calin Popescu-Tariceanu, al carui tata vitreg era Dan Amedeo Lazarescu. Ambii au fost sprijiniti sa acceada în sferele de vîrf ale afacerilor si politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din România. Este evident astazi pentru toata lumea ca, în pofida esecurilor electorale repetate, cei doi liberali au cazut mereu în picioare din punct de vedere al afacerilor. Activ în afacerile cu petrol înca din 1996, Dinu Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol în 1998, cu sprijinul lui Sorin Ovidiu Vântu, care i-a transferat la momentul oportun, conform întelegerii, actiunile pe care acesta le achizitionase chiar de la PAS - asociatia salariatilor, care i-au cedat actiunile cu speranta ca astfel aveau sa fie protejati de atacul lui Patriciu. Rompetrol era „nava amiral” a comertului exterior românesc, fiind singurul contractor specializat în petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, a adus în tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj în domeniul petrolier, executate în diverse tari ale
lumii. Afacerea Rompetrol a fost conceputa din start ca baza a unei strategii de destructurare a economiei nationale, caci ea a reprezentat începutul unei serii de lovituri succesive, care au dus la lichidarea întregului patrimoniu petrolier al României, una dintre averile strategice ale tarii fiind înstrainata prin jaf. Tandemul de astazi OMV - Rompetrol este expresia unui periculos monopol în industria petrolului, creat prin contributia decisiva a „elitelor” mondiale. Intrat de mai multe ori sub incidenta legii, dar niciodata condamnat, Dinu Patriciu continua sa fie obiectul scandalului Petromidia, izbucnit în 2004, fiind acuzat, din nou, de evaziune fiscala si spalare de bani într-un dosar deschis si în prezent. Astazi nu mai este un secret ca Dinu Patriciu si-a adjudecat Petromidia cu sprijinul PSD, dar legaturile dintre PSD si Patriciu au fost cimentate de înalte fete ale masoneriei românesti si nu numai. Astfel, sotia Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din România, Eugen Ovidiu Chirovici, este directoarea financiara a holdingului patronat de Dinu Patriciu, iar multi dintre cei care conduc masoneria româna sînt angajatii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tanasie). Dupa cum se stie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungata, fiind chiar ministru în cabinetul Nastase, iar în 2004 a trecut de partea lui Dan Voiculescu. În medii bine informate se sustine ca Patriciu este un apropiat al masoneriei rusesti si ca din aceasta postura ar fi mediat, alaturi de Eugen Ovidiu Chirovici, întîlnirea Marelui Secretar al Marii Loje Nationale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Calin Popescu-Tariceanu, în iunie 2006, în cadrul careia au fost discutate probleme economice care vizeaza în principal piata energetica. Alexandr Kondyakov a venit de mai multe ori în România, începînd cu 2003, anul constituirii Marii Loje Nationale, apoi în iunie 2006 si din nou în aprilie 2007. În sprijinul afirmatiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de masoneria rusa vine si faptul ca la scurt timp de la întîlnirea româno-rusa, departamentul de Stat al SUA si-a dat acceptul pentru audierea unor martori în dosarul Rompetrol, redeschis în tromba, chiar pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington.

Declaratiile acestora au fost folosite în probarea fraudarii Statului Român prin încasarea ilegala, de catre holdingul lui Patriciu, a creantei din Libia. Informatiile atesta faptul ca un al doilea scop al vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov în România, poate chiar mai important decît cel de natura economica, a fost cel de natura militara. Generalul GRU urmarea sa ia pulsul vechii retele a spionajului militar rus, pentru ca România nu este numai o miza economica, ci si una militara de mare importanta strategica, deoarece bazele americane instalate în tara noastra vor închide o linie care va „îndigui” avanpostul rusesc. România poate fi comparata cu un portavion fix, de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se întinde din Caucaz pîna la Muntii Iranului. De aceea GRU, cu o insertie mult mai puternica decît KGB în spatiul românesc, vizeaza reactivarea cît mai multor cadre recrutate în perioada anilor ‘60 în timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice, caci acestea au condus mari unitati si au avut în legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, GRU si-a îmbogatit, în anii ‘80, structura informativa si a agentilor de influenta prin preluarea „dizidentilor”, „cresterea” acestora si plasarea lor în spatiul politic, dupa 1989. În aceste conditii, pentru a-si proteja interesele militare, este posibil ca Moscova sa întinda o „mîna” energetica Executivului de la Bucuresti, cu conditia sa obtina imunitate pentru oamenii sai. Constiinta înaltului sprijin de care beneficiaza i-a permis lui Dinu Patriciu sa înfrunte si chiar sa sfideze acuzele de tradare politica provocate de dezvaluirile aparute în presa cu privire la sponsorizarile masive facute în campania din 2004 catre PSD, aproape 2 miliarde de lei, conform propriilor declaratii.