sâmbătă, 24 iulie 2010

Reflectiile unei Maimute Anecdotice


Odata, o maimuta din neamul Anecdotic,

Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,

A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!

Tot circula o vorba, deloc adevarata

Ca omul ar descinde din buna noastra rasa.

Ba chiar ideea asta îmi pare odioasa!

Si, zau, savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneste

Când spune cum ca omul cu noi se înrudeste!

Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?

Copii lasati pe drumuri sau arme de razboi?

Am inventat, noi, cipuri si alte dracarii?

Insemne sataniste, otravuri, smecherii?

Vazut-ati pe vreunul, retras în jungla deasa,

Ca sa scorneasca arma distrugerii în masa?

Tot ce lasam în urma, când mai sarbatorim,

E biodegradabil. Natura o-ngrijim.

Iar omul otraveste, în fiecare zi,

Paduri, câmpii, si ape, si zarile-azurii...

N-avem starlete porno sau dive-travestiti,

Si, orisice s-ar zice, nu suntem trogloditi!

Cine-a vazut în hoarda la noi bolnavi mintali,

Drogati, lacomi de sânge sau homosexuali,

Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie?

În neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra-aleasa,

Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa..

Cât am batut eu jungla, scuzati, n-am observat

În obstea maimuteasca vreun cocotier privat.

Urmând calea cea buna si, evident, corecta,

Adolescentii nostri parintii si-i respecta.

În ierarhia noastra, cum e firesc si drept,

Devine sef acela viteaz, agil, destept,

Capabil viata obstei s-o tina, s-o pazeasca,

De rele si primejdii turma sa si-o fereasca..

Adesea seful nostru îsi risca mândra blana,

Ca turmei sa-i gaseasca loc de dormit si hrana.

Pe când, priviti ! La oameni, fereasca Domnul sfânt,

Sefi sunt cei fara suflet si fara de cuvânt,

Corupti, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,

Nebuni dupa putere si dupa bunastare!

De turma lor n-au grija nici cât un bob de mei,

Conteaza doar averea si înmultirea ei.

Nu veti vedea vreodata, cât soarele si luna,

O minte de maimuta dospind în ea minciuna.

La om, tot ce înseamna minciuna, intrigi, ura

Sunt legi de referinta, a doua lui natura.

Chiar dac-as fi silita de vreun laborator,

N-as deveni vreun Iuda ori vreun informator...

Si iata înc-un lucru din lumea mea, frumos:

La noi nu se întâmpla razboi religios,

Nici sfinte inchizitii, nici libertati în lanturi,

Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri,

Nici ordine mondiala, si nici nationalism,

Si nici vreo îndoiala ce-aduce a ateism...

E-adevarat ca omul, acest biped gunoi,

Arata ca maimuta, dar n-a descins din noi!

Despre dragoste - Octavian Paler



Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire… • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul… • Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata… prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita… • O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic. • Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi. • Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea… • Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte… • Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii… • Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai. • Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane… • Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!…

Dragoste nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea. • Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit! • Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza…si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste… • Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut. • Daca exita un sens al vietii… atunci EA este sensul, daca nu… EA ar trebui sa fie… • Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid! • In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste…

Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa. • Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile "insuportabile" • Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste. Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa… si un suflet smuls din piept… • O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp. • Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie… • Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului… • Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi… • Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii? • Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita. • Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra ceea ce este bine sa evitam; insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem… • Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a fi fericiti…

Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim. • Am o banala intrebare pentru voi…: "Dragostea s-a nascut prin femeie sau Femeia s-a nascut din Dragoste…?" • Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers! • Fiecare are propria sa filozofie a iubirii…, unii si-au faurit-o din lemn, altii din piatra… • Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului • Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta… • Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte… • Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este relativ pe lumea asta, pana si iubirea… • O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara. • pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna, frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele mele… • Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda. • Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit…

Sa visezi un inger?…dar am deja un vis…si am si un inger…iar ingerul e visul meu… • Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire… • Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens… Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile… • In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec. • Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe. • Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze … noaptea! • Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile cocanului in dalta unui sculptor priceput… • Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde. • Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera • Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…

Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi niciodata aceiasi. • Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista… • Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti. • Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat… • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire. Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi… "jertfa". • Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire. • Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd… • Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze… • Femeia…este cea careia ii datoram fericirea, tristetea, bucuria, viata…Sa fiti iubite, stimate doamne si domnisoare! • Sa astepti mereu dragostea ca pe un fel de jertfa pe care nu ai cum s-o oferi, pentru ca de fapt asteptai o jertfa pe care sa o poti oferi ca pe o dragoste…

miercuri, 21 iulie 2010

Barbatii....vor ca femeile sa stie ca ....



• De ce trebuie sa-ti amintesc ca „Te iubesc”? Ti-am spus-o deja o data.
• Fac orice pentru sex; chiar sa ma leg de tine pe viata.
• Urasc sa ma cert cu tine. Prefer mai repede sa fac un compromis.
• Iubesc parul lung. Imi pare rau, dar chiar il ador.
• Cand vorbesti incet, nu ma pot abtine sa nu ascult.
• Imi place sa mi se mai spuna si „nu”. Nu tot timpul, dar din cand in cand imi place sa stiu ca esti pretioasa.
• Te rog frumos nu ma intreba cum arati, pana cand nu esti sigura ca ai incredere in raspunsul meu si tii cont de el.
• Ochii mei observa mai mult decat de obicei alte femei, cand esti suparata pe mine.
• Cand esti fericita cu mine nu ma pot abtine sa iti fac toate poftele.
• Daca simti ca nu sunt in stare sa te fac fericita, ma faci sa ma simt mai putin barbat.
• Ma astept sa fii gata cand vin sa te iau.
• Tigarile fac orice femeie sa arate ieftin.
• Imi este frica ca daca las o femeie sa patrunda in inima mea, va profita de mine.
• Daca nu ma suporti atunci cand sunt infantil, inseamna ca esti prea slaba pentru a ma suporta atunci cand sunt suparat.
• Ai facut ceva dureros. Daca nu aduc aminte despre el, inseamna ca ma gandesc serios sa te parasesc.
• Nu citesc gandurile. Tine minte, nu sunt fata.
• Stiu ca esti la zi cu moda. Dar ma gandesc ca te imbraci pentru a fi pe gustul meu, nu al altor femei.
• Nu e nimic amuzant in faptul ca incep sa chelesc! Vrei sa glumesc si eu pe seama greutatii tale?
• Cand iti vorbesc despre fotbal sau alte sporturi, si imi afisezi o fata sictirita, ar trebui sa te gandesti de cate ori te-am ascultat si eu pe tine cand imi vorbeai despre rochia bordo care se potrivea atat de bine cu chipicii aia, cum se numesc...balerini din material matlasat sau ceva in gen.
• Femeia care ma iubeste este simplu de satisfacut. Aprecieaza efortul pe care il depun, chiar daca detalile le inteleg gresit.
• Arati superb in rochie, oricum ar fi ea: de seara, de zi, cu floricele, cu strasuri si alte asemenea bazaconii.
• Urasc sa mi se spuna ce sa fac, atunci cand nu cer ajutorul respectiv. Ma face sa ma gandesc ca esti maica-mea.
• In timpul sexului urechile mele sunt la fel de sensibile la vorbele tale, cum e pielea ta la atingerea mea.
• Am nevoie de un fel de semnal sau indiciu ca sa traversez camera pentru a te aborda. Daca esti maritata?!
• Imi dai senzatia ca ai incredere in mine, atunci cand imi ceri un sfat.
• Sa fii respectat este mult mai important pentru mine, decat sa fii iubit.
• Vreau ca toti tipii sa ma invidieze atunci cand esti cu mine. Te rog, nu te pierde pe drum.
• Cand sunt suparat sunt foarte sensibil. E foarte important cum o spui, decat ce anume spui.
• Urasc cand minimalizezi/ignori complimentele mele. Ma determina sa ma opresc din a te complimenta.
• Sunt mult mai nesigur pe mine decat te gandesti tu. De ce crezi ca am nevoie atat de mult de respectul tau?
• Nu stiu tot timpul ce simt. De aceea prefer sa nu iti spun nimic.
• Nu trebuie sa faci anumite lucruri pentru mine. Eu tanjesc dupa a fi in stare sa te satisfac.
• Daca spun un lucru si actionez contrar, ia-te dupa actiunile mele, acestea intotdeauna iti vor spune ce e in inima mea.
• Am dorinta nebuna de a face ceva pentru tine atunci cand imi zambesti, chiar daca tu de fapt nu imi ceri nimic.
• Chiar nu vreau sa stiu nimic de fostii tai. Chiar atunci cand te intreb, nu ma baga in seama. Nu simt nevoia sa aud de fapt.
• Daca nu simt nevoia sa-ti impartasesc ceea ce gandesc, este pentru ca stiu ca nu ma vei asculta si ma vei intrerupe din 5 in 5 min.
• Nu imi place sa ma cert si nu vreau sa ghicesc cu ce am gresit. Spune-o ca sa o pot rezolva.
• Iubesc cand iti prinzi parul intr-o coada de cal. Da, e o chestie freudiana.
• Nu ma intreba: „Ai de gand sa porti aia?” cand sunt deja imbracat.
• Daca tu nu crezi ca esti frumoasa, nu o sa ma crezi nici pe mine daca ti-o spun, nu conteaza de cate ori as incerca.
• N-are importanta ce greutate ai, conteaza sa fii proportionata, lucru atat de atractiv.
• Cateodata am ganduri ciudate. Nu le iau in serios si nu doresc sa le impartasesc...cu nimeni.
• Cateodata chiar nu vrei sa stii ce gandesc. Daca tot n-ai inteles, reciteste randul de mai sus.
• Daca ma inseli, este aproape imposibil pentru mine sa trec peste. Si chiar daca iti dau impresia ca am trecut peste, e doar o impresie s-atat. Nu trec peste!
• Nu tin minte absolut tot ce s-a intamplat intre noi pana acum. Dar asta nu inseamna ca nu te iubesc.
• Am nevoie de ceva timp doar cu mine atunci cand suparat, si asta pentru a evita niste vorbe pe care mai tarziu sa le regret.

Ce nu poate un barbat sa inteleaga la o femeie




Cum de isi doreste propriul cuib de rai si atunci cand in sfarsit il construiesti pentru ea, o sa sustina ca arata altfel decat raiul. Cum dintre toti copiii pe care ii are, cel mai drag ii este cel pe care il poarta in pantece. Cum de mentinandu-si aceleasi principii de-o viata, ajunge sa zamisleasca principii noi in alte vieti.

Cum de sustine cu atata ardoare pacea si diplomatia cand din cauza ei se naste razboiul.

Cum de nu poate sa se lase cuprinsa de bucurie fara sa gandeasca la suferinta care-i va urma.

Cum de atunci cand face nazuri, nimic nu-i mai poate scoate din cap ca tu, “cel iubit” esti cel care trebuie sa i le suporte.

Cum de-i simti urma buzelor pe obraz la mult timp dupa ce te-a sarutat.

Cum de vorbeste mult, zgomotos si tare tocmai atunci cand ii spui sa taca malc.

Cum de intelege perfect autori precum Dostoievski sau David Lodge si ii admira din tot sufletul, insa sufletul sau il prefera pe Coelho.

Cum de este singura care ii poate intelege pe toti ceilalti, dar este ultima care se intelege pe sine.

Cum de reuseste sa se strecoare inauntrul unei camere cand tu te-ai asigurat ca ai inchis toate usile, aruncand cheile indaratul usilor.

Cum de probeaza zeci de perechi de pantofi care ii plac toate, insa alege numai una, pe cea care nu ii place.

Cum de este prima care spune “te iubesc” si ultima care iti demonstreaza acest lucru.

Cum de-ti poate spune chiar si cu ochii inchisi unde sunt lucrurile tale, insa rujul preferat nu-l gaseste niciodata in geanta.

Cum de sustine intotdeauna ca de fapt interiorul este cel care conteaza cand este dispusa sa faca orice ca sa arate bine in exterior.

Cum de crede cu tarie in nemurirea frumusetii ei si totusi se grabeste sa si-o prelungeasca din plina frumusete si tinerete.

Cum de pune atata pret pe sinceritatea complimentelor, insa atunci cand le rostesti sincer iti reproseaza lipsa adevarului din ele.

Cum de isi doreste propriul cuib de rai si atunci cand in sfarsit il construiesti pentru ea, o sa sustina ca arata altfel decat raiul.

Cum dintre toti copiii pe care ii are, cel mai drag ii este cel pe care il poarta in pantece.
Cum de mentinandu-si aceleasi principii de-o viata, ajunge sa zamisleasca principii noi in alte vieti.

Cum de incurajeaza atat de mult schimbarea, insa primul lucrul la care ar vrea sa schimbe ceva esti chiar tu, iar ultimul… este chiar ea.

Cum de sufletul ei ajunge acolo unde gesturile tale se impotmolesc. Cum de tese atat de multe ite fara sa se incurce in ele, insa aproape de terminarea panzei, incurca tocmai ita de la care a pornit. Cum de lumea iti pare si tie rea cand ea o vede asa. Cum de te vede in culori cand te afli in plin intuneric. Cum de florile sunt mai mult decat o adunatura la gramada de petale stropite cu culoare. Cum de citind aceste banale insiruiri, o sa zambeasca in coltul gurii sustinand ca nu a inteles nimic. Cum de in realitate rade din tot interiorul ei stiind ca a inteles totul.

O frumoasa scriitoare se prabuseste cand vechiul ei partener o paraseste. O mama se agata de fiul ei care vrea sa plece.
O frumoasa scriitoare se prabuseste cand vechiul ei partener o paraseste. O mama se agata de fiul ei care vrea sa plece. O sotie se pierde in umbra carierei sotului sau. O artista deja trecuta de prima tinerete intra in viata unui tanar. Aceste femei iubesc si doresc — cu ardoare. Ele ne seamana, si in acelasi timp ne intriga. Iubirile lor ne uimesc.

Facandu-le portretele, autoarea cauta sa inteleaga de fiecare data cum iubesc femeile barbatii. In aceasta carte, departandu-se de neutralitatea caracteristica unui psiholog, autoarea isi ia dreptul de a-si spune punctul de vedere, acela al unei femei, al unei fiice si al unei mame, pentru a interoga schemele noastre mentale obisnuite si pentru a lamuri, pe cat posibil, unul dintre misterele geniului feminin: arta de a-i iubi pe barbati.

Cum iubesc femeile de Maryse Vaillant este un eseu despre maniera si arta femeilor de a-i iubi pe barbati, descifrate prin prisma a patru portrete feminine, care ilustreaza patru feluri diferite de iubire.
Pentru ca toti ne nastem, crestem, ne indragostim, ne casatorim, iubim, inselam, procream, divortam, plangem, uitam si iertam. Pentru ca suntem singuri sau impreuna, pentru ca suntem parinti sau copii, pentru ca ne pasa de cine suntem, de cei din jur, si mai ales pentru ca fiecare dintre noi are o familie pe care o iubeste si vrea sa o protejeze.

O colectie intima de sfaturi, probleme si solutii pentru fiecare membru al familiei; o familie cu adevarat fericita.

CE ? - Relatia dintre barbati si femei este un argument despre care se vorbeste intruna: la emisiuni, in reviste, printre prieteni. Fiecare simte nevoie de a exprima o parere si, dincolo de clisee, se pare ca nu se ajunge la niste puncte comune si asta din doua motive:

- ne este foarte greu sa acceptam realitatea, si mult din ceea ce spune are legatura cu lucrurile asa “cum ar trebui sa fie”, nu cum sunt de fapt

- fiind fiecare dintre noi parte in cauza, nu reusim sa ne detasam de problema si multe pareri nu sunt decât proiectii

Rezultatul este ca nu reusim sa producem in mintea noastra un model previzional functional si ne lovim intruna de o realitate care ni se pare misterioasa si de neinteles.


(....)

marți, 20 iulie 2010

Suntem in Romania - si ne ia mult timp chestia asta ...




Job-uri in Romania - Doar Umorul a mai ramas romanului!!!

Descrierea firmei

S.C. Firmă Random S.R.L. este un lider pe piaţa naţională în făcutul chestiilor. Activitatea firmei e aceea de a face chestii, lucru care nu e deloc uşor aşa cum pare. Chestiile făcute de Firmă Random (de la chiloţi cu imprimeu de leopard până la freza lui Ştefan Bănică Jr.) sunt recunoscute ca fiind cele mai tari din industria chestiilor. Acum, pe timp de criză de nervi, Firmă Random scoate la vânza concurs postul de angajat.

Fisa postului

Angajatul trebuie să facă tot ce i se spune.


Cerinţe

Persoana pe care o căutăm trebuie:

. Să facă să fie bine

. Să rezolve task-urile înainte să-i fie cerute, eventual înainte să fie gândite şi concepute

. Să ştie foarte bine www, css, asp, php, html, XML, omg, wtf, ffs, Flash, Photoshop, Premiere, Max, Maya, C++, C#, .NET, Java, MySQL, latină, arabă, chineză, klingoniană

. Să nu fumeze, să nu bea, să nu mănânce, să-şi controleze dreacu' vezica până ajunge acasă (Aceste vicii sunt calea către partea întunecată. Viciile duc la pauze, pauzele duc la relaxare, relaxarea duce la timp în care nu munceşti.)

. Să nu aibă blog, cont pe facebook, twitter, yahoo, forumuri etc.

. Să nu aibă păreri (tupeiştii care îşi vor permite să îşi dea cu părerea vor fi biciuiţi patru zile per părere)

. Să aibă maşină propie, pe care să o folosească în interesul firmei

. Să vină cu PC-ul de acasă şi să-şi cumpere programele pe care le foloseşte

. Să nu comenteze când primeşte feedback negativ

. Să nu întrebe de ce tot feedback-ul pe care îl primeşte e negativ

. Să semneze contracte fără să le citească

. Să nu fie nemulţumit (orice nemulţumire se pedepseşte cu moartea, iar la noi poţi să mori de mai multe ori, pentru că avem experţi Voodoo)

. Să aibă cel puţin cinci sau mai multe diplome de master sau doctorat (pentru că noi nu folosim hârtie igienică)

. Să nu fie urât, pentru că nu ne plac oamenii urâţi şi toată lumea ştie că îţi strici imaginea dacă stai de vorbă cu oameni urâţi. Plus că s-a dovedit ştiinţific că nivelul de competenţă e direct proporţional cu felul în care arăţi



Beneficii

. Posibilitatea de a lucra peste program şi în weekend pentru tot restul vieţii

. Pachet salarial amuzant (e atât de mic încât te face să râzi)

. Şansa de a face să fie bine

. Impozit de 87%

. O dată la trei ani, oportunitatea de a se bate într-o arenă, pe viaţă şi pe moarte, pentru o mărire de salariu de 1,3%

. Colegi degeaba care o lălăie toată ziua şi care nu-şi justifică salariul uriaş

. Ocazia de a renunţa la viaţa personală în detrimentul cooperati firmei

. Posibilitatea de a renunţa la drepturile legale garantate de Codul Muncii pe care le are ca angajat



Bonusuri

. Toaletă publică

. Fluturaş de salariu

. Aer gratis

. Asigurare medicală (adică te asigurăm în fiecare zi că n-ai nimic)

. Acces la limba română

. Interneţi

Anonim

Frumusete si imagine



luni, 19 iulie 2010

Oricum - anonim




Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti...

- Iarta-i, oricum.

Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati...

- Cauta succesul, oricum.

Ceea ce poti construi in ani, altii pot darama intr-o zi...

- Construieste, oricum.

Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi...

- Fii fericit, oricum.

Binele pe care il faci azi , oamenii il pot uita maine...

- Fa bine, oricum.

Da lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns...

- Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei totul este intre tine si Dumnezeu...!

- Anonim -

sâmbătă, 17 iulie 2010

Invidia- de Dan Puric




Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.

Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.

A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.

L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.

Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de DNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.

Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.

Si atunci ne-a cuprins invidia...

Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?
Dan Puric

Dincolo de cuvinte


A şti să taci , în cele mai multe cazuri, nu este un act de voinţă, ci şi o datorie. Pentru cel care surprinde o taină, aceasta trebuie să fie un lucru sfânt sau o comoară ce i-a fost încredinţată de prietenie sau de întâmplare, comoară ce nu trebuie dăruită decât celor în drept. Sunt cazuri în care a şti să taci înseamnă, pur şi simplu, a-ţi face datoria. Tăcerea cultivă cunoaşterea valorii timpului, circumspecţia, ştiinţa sintezei.
O fiinţă care a deprins ştiinţa tăcerii este foarte succintă în exprimare. Departe de a se pierde în digresiuni, o fiinţă care a înţeles valoare tăcerii va spune doar ceea ce este esenţial de spus, iar dacă este necesar el va atrage atenţia interlocutorului să rămână în subiectul discuţiei, dacă celălalt are tendinţa de a se îndepărta. Fiinţele care au înţeles valoarea tăcerii au o ţintă spre care îşi îndreaptă toată voinţa, fără a se lăsa atras de o frazeologie goală de sens, nelăsând ca timpul să fie un factor decisiv în rezolvarea problemelor. Fiecare frază inutilă reprezintă minute, minute pe care le putem economisi ţi din care putem obţine ore la dispoziţia noastră, astfel putem deveni stăpânii timpului nostru.
În viaţa cotidiană se poate ca tăcerea să provoace tăcere. Dar în dezbaterile în care ambele părţi doresc să convingă, nu se petrece astfel. Dacă unul dintre interlocutori nu face parte din categoria celor tăcuţi, muţenia celuilalt îi va înteţi dorinţa de a convinge. Se va simţi atins de atitudinea celui tăcut, pe care o va privi ca pe o indiferenţăşi va face multe eforturi pentru a căpăta o confirmare în această direcţie.Va înmulţi argumentele pe care le va considera hotărâtoare şi va da explicaţii din ce în ce mai abundente şi mai prelungi., în timp ce acela care stăpâneşte arta tăcerii va continua să adâncească din ce în ce mai mult misterul asupra fiinţei sale.
O altă calitate pe care o are tăcerea este certitudinea că nu există posibilitatea de a repeta nişte cuvinte nesocotite. Tăcerea conferă un control asupra vorbirii, iar cel ce deţine acet control va vorbi cu mult discernământ asupra unor aspecte la care a meditat îndelung. Din această cauză toate cuvintele sale îşi ating ţinta, intenţiile sale, urmărite cu voinţă şi ştiinţă se realizează.
Ar fi o greşeală să-l privim pe cel tăcut ca pe un individ searbăd şi fără valoare, rezerva sa voluntară arată o mare putere şi mare energie care este stăpânită. Cuvintele unei astfel de fiinţe sunt primite ca un lucru minunat, deoarece sunt lipsite de noroiul verbal al flecărelii.
O astfel de fiinţă deţine şi darul sintezei, fiindu-i foarte uşor să exprime în termeni concreţi complicatele raporturi de interdependenţă care există între diferite lucruri. Darurile celor care-ţi controlează vorbirea sunt sunt multiple, dar unul dintre cele mai importante constă în faptul că sunt mai capabili să mediteze cu succes şi să-şi traducă reflecţiile în puţine cuvinte şi cu simplitate, acesta fiind un dar care a fost cultivat.
De obicei fiinţele care au reuşit să atingă o anumită stare de control al vorbirii au atins un anumit nivel de înţelepciune, deoarece au înţeles daunele pe care le pot provoca cuvintele care sunt rostite fără discernământ.
Nici o stare de conştiinţă nu este scutită de emoţii. Emoţiile pot fi uneori plăcute, dar adesea sunt şi dureroase.
Fiinţele slabe au tendinţa de a-şi exagera emoţiile, trăirile, care în ochii lor capătă nişte proporţii disproporţionate faţă de realitate. Celor slabi li se pare că greutatea li se diminuează dacă o împărtăşesc şi altora care vor trebui, în mod involuntar să preia o anumită parte din ea.
Când taci, te gândeşti, meditezi. Gândind îşi grupează observaţiile. Cel care ştie să tacă cunoaşte bine inima omenească fără a face efortul de a nu se lăsa pradă acelei înflăcărări de moment care conduce mai departe decât ai intenţionat să mergi. Pe lângă reţinere, el dovedeşte şi o altă calitate încât cel care ştie să tacă nu-şi face duşmani. Este vorba de binecunoscuta lui discreţie care îl face depozitarul multor taine. Discreţia acestei fiinţe va fi binecunoscută şi va face din el un om de merit şi de valoare. El este ca un loc de destăinuiri în ceasurile de descurajare, de nenorocire, un suflet mare şi puternic care poate să susţină multe alte suflete.
Cel care ştie să tacă nu are acel spirit viclean care îi însufleţeşte pe flecari. Adesea el este un diplomat desăvârşit. Deprinderea de a-şi păstra cugetările pentru sine îi conferă o superioritate de netăgăduit asupra celorlalţi care, vorbind, se dezvăluie pe ei înşişi. Ştiinţa tăcerii îl învaţă pe cel care o practică să aleagă momentul în care să vorbească. Iar momentul acesta este aproape întotdeauna plin de importanţă şi-i aduce izbânda, deoarece cel care ştie să tacă ia în consideraţie totul, nelăsând nimic la voia întâmplării.
Cel care ştie să tacă deţine o putere cu atât mai copleşitoare, cu cât, de acela mai multe ori, ea rămâne necunoscută celor pe care îi serveşte. Aceasta este dominaţiei acestei puteri: împotriva unei puteri de care te temi că va pune stăpânire pe tine lupţi, dar cea pe care nici măcar nu o bănuieşti, o suporţi fără măcar să ştii cum să i te împotriveşti.
Tăcerea este una dintre acele binefăcătoare emanaţii, ale cărei nevăzute, dar suverane efecte înviorează slăbiciunile, reface vigoarea sufletească şi ne copleşeşete cu bucuriile seninătăţii, împăcării cu sine şi calmul interior.
Cel care ştie să tacă ne aduce aminte că interiorul lucrurilor este la fel cu exteriorul; cel mic este la fel cu cel mare; nu există decât o singură lege, iar cel care acţionează în toate este Unicul, deoarece nimic nu este mic sau mare în economia divină. Oamenii sunt zei muritori iar zeii sunt oameni nemuritori. Ferice de cel care înţelege aceasta, deoarece are cheia tuturor lucrurilor. Legea misterului ascunde un mare Adevăr. Adevărul este necesar să fie cumpănit după gradul de înţelegere, să-l ascundem celor răi, care nu pot înţelege decât fragmente, din care pot face arme de distrugere. Adevărul trebuie să fie închis în inimă şi făcut să vorbească prin fapte. Cunoaşterea este puterea, credinţa este sabia, iar tăcerea o armură invincibilă.

joi, 8 iulie 2010

Simon Magus- Despre Intelepciune



Privind în urmă la lecţiile mele, îmi dau seama că nu te-am învăţat nimic! Vrăji, incantaţii şi invocaţii! Unui Înţelept nu-i pasă de niciunul dintre lucrurile astea!
Trebuie să redefinesc pentru tine ce este un Înţelept cu adevărat. Lucrurile despre care te-am învăţat ţin de vrăjitorie, nu de Înţelepciune.
Nici chiar maestrul meu, Simon [Magul], care a fost cel mai mare vrăjitor din lume, nu a fost un Înţelept. Eu însumi sunt încă un biet magician, dar aspir spre Înţelepciune.
Atunci ce este un Înţelept? Un Înţelept nu are nevoie de baghete, poţiuni magice sau incantaţii pentru a face magie.
Un Înţelept poate face conştient ceea ce oamenii pot face numai în visele lor.
Şi asta datorită felului său de a privi lucrurile. Aceasta este singura diferenţă dintre un adevărat Înţelept şi un biet magician sau simplu om.
Pentru ca Înţeleptul cunoaşte adevărul. El nu se lasă prins în iluziile vieţii ca omul obişnuit.
Un Înţelept are puterea Alchimiei. Puterea de a transforma numai prin gând.
Alchimia, vezi tu, nu este transformarea plumbului în aur. Aceea e o metaforă. Este transformarea spiritului în aur, metalul nepieritor.
Cum face asta? Primul pas este întoarcerea la inocenţă! Când erai copil, întreaga lume era un loc magic. Dar, pe măsură ce creşteai, ai început să pui etichete lucrurilor. Acesta e un copac, acela e un nor, aceea o frunză. Nici măcar nu mai priveşti obiectul, îi vezi numai numele.
Dacă ai putea să te opreşti şi să vezi ce sunt lucrurile acelea cu adevărat, ai fi atât de uluit încât nu te-ai mai putea ţine pe picioare!
Pasul următor spre Înţelepciune este acela de a fi inexplicabil de fericit!
Şi asta din cauză că toate acele lucruri care îi nemulţumesc pe oamenii simpli pe Înţelept nu îl ating.
Pierderea, de exemplu. Un Înţelept ştie că totul este trecător şi constant în acelaşi timp. Pentru că totul este făcut prin puterea lui Dumnezeu, care îşi schimbă numai forma necontenit.
Nu poţi pierde ceva pentru că toate sunt parte din tine şi tu eşti parte din Dumnezeu. Tot ce a existat vreodată este încă aici. Şi-a schimbat forma numai.
Un Înţelept nu se teme de moarte pentru că el ştie că moartea e o minciună. El a trăit şi va trăi mereu.
Un Înţelept ştie că e nemuritor. Mereu a fost şi va fi.
Un Înţelept nu cunoaşte singurătatea. Pentru că el nu s-a rupt de univers. Este una cu el şi una cu puterea lui Dumnezeu. Cum ar putea fi el, aşadar, singur?
Un Înţelept este cu adevărat treaz în timp ce restul omenirii visează. Odată pătruns adevărul acestei revelaţii, legile timpului şi spaţiului îşi pierd sensul.
Un Înţelept poate face orice! Sfida gravitaţia, teleporta oriunde, crea lucruri cu un simplu gând! Pentru că el este una cu Dumnezeu şi una cu universul.
Buda a fost un Înţelept! Iisus a fost un Înţelept! Krişna a fost un Înţelept! Acelaşi Înţelept lăuntric pe care ei l-au descoperit se află în tine!
Eşti ceea ce crezi că eşti! Nici mai mult, nici mai puţin! Orice din universul nostru "solid", odată descompus, nu mai e solid defel! Dacă ai putea mări un atom de hidrogen până la mărimea unei mingi de baseball, singurul electron care îl orbitează va fi la 3 mile depărtare!
Aşadar cea mai mare parte din corpul tău "solid" e compusă din spaţiu gol. Conştiinţa ta e cea care ţine totul laolaltă!
Universul nostru solid e o minciună! O iluzie! Priveşte ecranul televizorului tău. Vezi imagini cu munţi, nori, copaci, clădiri, animale şi oameni. Dar dacă iei o lupă şi te uiţi foarte de-aproape la ecran descoperi că toate imaginile nu sunt altceva decât puncte strălucitoare de lumină. Ceea ce nu realizezi este că şi televizorul, podeaua pe care stă şi tu însuţi sunteţi acelaşi lucru. Toate sunt făcute din aceleaşi molecule ca şi stelele, rearanjate numai pentru a forma modele diferite de energie.
Adevărul aşadar este că eşti numai un model de energie într-un ocean de energie. Podeaua, aerul şi toate celelalte numai par a fi lucruri separate, ca şi imaginile de pe ecran. În realitate ele sunt toate formate din aceleaşi modele de energie.
Adevărul este că toţi suntem unul şi unul este de fapt Dumnezeu, acţionând toate componentele simultan.
Oricine poate percepe dincolo de iluzia solidităţii şi a morţii este un atotputernic Înţelept.
Când o insectă e strivită sau un om moare, moleculele care le formau corpul sunt încă aici. Se întorc numai în pământ şi hrănesc planta din care se deschide un trandafir, care, la rândul său, se va veşteji şi va reveni la sursa din care a răsărit. Dar, din moment ce Dumnezeu este de fapt insecta, omul şi trandafirul, ce s-a pierdut de fapt?
Ne temem de pierderea propriei identităţi, dar, din moment ce suntem o parte din Dumnezeu, ce se pierde de fapt? Numai rolul nostru dintr-un act al nesfârşitei piese a vieţii.
Oamenii îşi consideră visurile iluzii ale minţii şi starea de trezie ca fiind realitate. Adevărul însă e că şi starea de trezie e numai un vis. Visul lui Dumnezeu.
Dar poţi protesta. Îmi dau cu piatra asta în cap şi o să mă doară, trebuie să fie real. Dar şi în vis vedem şi simţim pietre. Ne putem da în cap şi o să ne doară. Şi totuşi, nicicare nu e "mai reală" decât cealaltă!
Un Înţelept ştie asta şi-şi trăieşte viaţa în consecinţă.
Buda a fost adesea văzut levitând în aer! Iisus mergea pe apă. Ne închinăm în faţa lor şi îi tratăm ca zei sau fiinţe speciale, dar ei au negat asta.
Buda încerca să-şi înveţe discipolii că şi ei pot dobândi iluminarea. Iisus a încercat să-l înveţe pe Petru să meargă pe apă şi, pentru un moment, Petru şi-a abandonat neîncrederea şi a putut s-o facă. Dar apoi s-a îndoit şi a început să se scufunde.
Asta e cheia! Înlăturarea tuturor îndoielilor asupra unităţii cu Dumnezeu. Dacă vei putea face asta pentru o singură secundă, nu există miracol pe care nu l-ai putea face.
În visurile tale adesea zbori sau creezi lucruri printr-un gând. Ai putea face acelaşi lucru în visul pe care îl numim viaţă dacă ai uita iluzia morţii şi a solidităţii.
Odată ce vei fi făcut asta, şi tu vei fi un Înţelept. Vei fi una cu Dumnezeu, una cu universul.
Un Înţelept este un spectator, un observator în piesa asta pe care o numim viaţă. Un Înţelept nu mai este doar un actor ci şi publicul însuşi.
El încă îşi spune replicile şi-şi joacă scenele, dar o face lucid şi mereu conştient că joacă numai un rol.
În timp ce noi, ceilalţi, continuăm să credem că rolurile noastre sunt reale şi ne uităm adevăratele identităţi.
Un Înţelept este lipsit de "sine". El ştie că trupul lui e numai o creaţie a conştienţei. Nu conştienţa există în trup, ci trupul există în conştienţă. Iar când trupul dispare, conştienţa rămâne. Aşa cum a existat înaintea trupului.
Puterea unui Înţelept este puterea iubirii absolute. Iubirea de Dumnezeu, iubirea de natură, iubirea de oameni.
Cuvântul "iubire" este puţin înţeles. Când spun cuvântul "iubire" nu vorbesc de [ceea ce greşit consideră oamenii a fi] simţăminte. Toate simţămintele sunt lucruri, lucruri fabricate.
Iubirea de care vorbesc e iubirea divină. E o forţă care arde toate himerele. Dizolvă toate impurităţile. Iubire care caută impurităţile şi le arde. Nu există persoană lipsită de iubire.
Numai cei care şi-au împietrit intr-atât inimile încât nu mai percep iubirea care e pretutindeni în jurul lor. Devin orbi la iubire aşa cum un orb devine incapabil de a vedea lumina din care el însuşi e creat. Invizibilă şi mereu prezentă, iubirea e mai mult decât un simţământ, mai mult decât o emoţie. E mai mult decât plăcere, mai mult decât extaz. Este starea firească a lui Dumnezeu. Forţa supremă din univers.
În percepţia unui Înţelept, Iubirea e în aerul pe care îl inspirăm, circulă prin fiecare celulă a fiinţei noastre.
Iubirea pătrunde totul şi pe toţi. Când spunem că iubim ceva sau pe cineva, de fapt ne îngăduim numai să simţim ceea ce e mereu prezent.
A iubi universul şi tot ce cuprinde acesta e puterea supremă. Înseamnă să trăieşti într-o linişte interioară de nezdruncinat.
Iubirea nu este ceva ce numai simţim. Este ceva ce suntem. A începe să iubeşti pe cineva sau ceva este de fapt a începe să simţi ceea ce e mereu prezent, dar pe care noi am ales să nu percepem. Aşa cum etichetăm copacii, norii, aşa etichetăm şi oamenii.
Dacă ne-am opri vreodată cu adevărat şi am privi oamenii de lângă noi şi am putea vedea ce sunt ei în realitate, nu ne-am putea abţine să nu-i iubim
Pentru că ei sunt o expresie a lui Dumnezeu!
Toată iubirea oamenilor este efemeră, trecătoare. Trece de la un obiect sau individ la altul. Se poate transforma repede în ură dacă lucrurile nu ne ating aşteptările.
Dar iubirea adevărată nu se poate schimba. Nu are nimic de-a face cu obiectul, nici nu poate deveni alt sentiment, pentru că nici măcar nu este un sentiment.
E un fel de a fi. Acel "a fi" este starea firească a infinitei forţe divine, din care putem numai puţin percepe dacă aşa hotărâm. Pentru a percepe această iubire trebuie să eliminăm sinele. Să eliminăm toate temerile, obiceiurile, egoismul şi furia.
Trebuie să ne golim ca să putem îngădui universului să ne umple cu iubire.
Conştiinţa e cea care ne poate transforma perspectiva iubirii egoiste în iubire dezinteresată.
Trebuie să ne reeducăm pentru a atinge acest punct de vedere. Că iubirea este mereu prezentă şi pretutindeni. Există în oricine şi orice.
Că iubirea e starea firească. Toate celelalte sunt iluzii.
Când un Înţelept vorbeşte despre iubire, cea la care se referă el este aproape opusul a ceea ce oamenii numesc iubire. Pentru oameni, iubirea e un sentiment cât se poate de personal. Pentru un Înţelept este o forţă universală.
Oamenii percep iubirea ca o ataşare. Să posezi pe cineva sau să fii în posesia cuiva. Asta e o închipuire. Pentru Înţelept, adevărata iubire înseamnă să nu simţi nicio ataşare, nicio posesie asupra cuiva sau a ceva. Să aparţii tuturor simultan şi toate să-ţi aparţină.
Iubirea individuală pe care o percepi faţă de o altă persoană e o formă concentrată a iubirii universale. Iubirea universală este o formă extinsă a iubirii individuale.
Iubirea e cu adevărat puterea lui Dumnezeu atrăgând totul spre el. E o forţă de nestăvilit.
Dar cum atingem acest nou punct de vedere? Cum ne scuturăm de iluzia vieţii?Cum ne trezim din vis?
Trebuie să-ţi reeduci mintea şi emoţiile, apoi credinţa te va duce mai departe.
Iată paşii pe care-i poţi face pentru a atinge felul Înţeleptului de a privi lucrurile:
1. "Principiul nevoii de a dărui". Dacă ai nevoie de iubire, dăruieşte iubire. Dacă ai nevoie de sprijin, dăruieşte sprijin. Dacă ai nevoie de un prieten, fii tu prieten. Orice ai nevoie, dăruieşte celorlalţi şi îţi vei afla propriile nevoile satisfăcute.
2. "Destinde-te, nu te încorda". Este la fel de simplu să te destinzi ca şi să te încordezi. Ne încordăm numai din frică. Această retragere constantă în noi înşine din cauza fricii de a fi răniţi este motivul împietririi inimilor noastre. Învaţă că este la fel de uşor să fii vesel ca şi să fii trist. Fii amabil în loc să te iriţi, fii mai degrabă prietenos decât ostil. Data viitoare când vrei să te încordezi, încearcă să te destinzi. Când îţi vine să plângi, opreşte-te şi râzi, în schimb.
3. "Renunţă la ataşamente". Dacă nu obţinem ce vrem suntem nefericiţi. Dacă păţim ceva ce nu vrem suntem nefericiţi. Chiar şi când obţinem ceea ce vrem suntem nefericiţi pentru că nu putem păstra pentru totdeauna.. Mintea rezistă schimbării, dar schimbarea e lege. Totul e trecător. Recunoaşte că nu posezi nimic. Totul e un împrumut de la Dumnezeu şi, până la urmă, totul se întoarce la el.
4. "Bucură-te de orice ţi se întâmplă". Ne plac vremurile bune şi le urâm pe cele rele. Dar este suferinţa întâmplărilor neplăcute cea pe care o cultivăm. Acceptă-ţi suferinţa ca pe o lecţie. Apoi vei învăţa să iubeşti şi amintirile plăcute şi pe cele mai puţin plăcute. Pentru că, fără suferinţă n-ai fi acelaşi om care eşti azi. Aşa că învaţă să te laşi purtat de curent şi să te bucuri de orice ţi se întâmplă.
5. "Lasă să vină şi să treacă". Ai observat vreodată un bebeluş. E greu să ni-i imaginăm ca maeştri ai propriilor emoţii, dar asta sunt. Un bebeluş plânge când are o nevoie, dar în clipa în care nevoia îi este satisfăcută, lacrimile se opresc instantaneu. Mai târziu în viaţă învăţăm să ne suprimăm emoţiile. Dar pentru un Înţelept, emoţiile se exprimă liber. Iar odată exprimarea uitată, un Înţelept nu mai stăruie în emoţii, nu-şi mai reprimă furia sau bucuria sau iubirea. Simte ceea ce simte şi apoi lasă să treacă.
Aşadar, în concluzie, se află un Înţelept în absolut fiecare dintre noi. Descoperă-l şi devino una cu el şi apoi devii una cu Dumnezeu, una cu universul.
"Simon Magus"

sâmbătă, 3 iulie 2010

menire si curaj




O lecţie importantă este aceea că trebuie să acceptăm că există o realitate interioară şi una exterioară. Există, de asemenea, mulţi factori care influenţează realitatea exterioară – dorinţele şi necesităţile altor fiinţe umane, sentimentele şi părerile lor, acţiunile şi deciziile noastre din trecut, viziunea pe care o avem asupra lumii şi modul în care o proiectăm în realitatea fizică. Adesea ni se pare că avem foarte puţin control asupra realităţii exterioare, că nu putem controla acţiunile, nevoile sau părerile celorlalţi- singurul aspect pe care-l putem controla este doar persoana noastră.
Adesea, într-un mod superficial, apare o dihotomie între conceptul de libertate şi cel de disciplină, două concepte care par a conduce în direcţii opuse. Printr-o analiză profundă şi o practică corespunzătoare, ajungem la concluzia că disciplina şi libertatea sunt două căi care duc în direcţii opuse. Prin disciplină şi exerciţiu controlul corpului devine o chestiune de gândire, nu una de musculatură sau de forţă. O idee poate deveni imediat mişcare sau sunet şi toate acestea se pot datora disciplinei.
Prin practică şi disciplină se poate atinge libertatea dorită. Când ai disciplina poţi atinge libertatea. Când ai disciplina necesară pentru a-ţi asculta sufletul, a-ţi asculta intuiţiile şi a răspunde, eşti liber. Îţi trăieşti adevărul şi ai descoperit un nou mod de a-ţi controla viaţa şi că poţi trăi în armonie cu universul, poţi să-ţi clădeşti existenţa plină de satisfacţie, bucurie, linişte şi împlinire. Prin disciplină interioară poţi să-ţi trăieşti existenţa plenar şi vei şti că, indiferent de dramele ce se desfăşoară în jurul tău, poţi alege să rămâi în propria ta realitate lăuntrică, fiind împăcat şi trăind Adevărul în esenţa fiinţei tale.
Calea spre libertate prin disciplină este calea fiinţei angrenate pe o cale spirituală, o putem numi războinic al luminii. Pentru mulţi dintre noi, imaginea războinicului este un stereotip al unei forţe ameninţătoare, dar trebuie să devenim conştienţi că energia războinicului are o altă natură. Se poate numi războinic al luminii, fiinţa umană care are o misiune şi se dedică trup şi suflet acelei misiuni, indiferent ce obstacole pot apărea. Războinicul spiritual rămâne ferm în adevăruil său şi se consacră creşterii şi evoluţiei personale. El este cel care primeşte cu braţele deschise provocarea noilor idei şi noilor opinii şi le cântăreşte în funcţie de adevărul său sufletesc, adoptând doar convingerile care se află într-o perfectă armonie cu sufletul său. Calea războinicului spiritual este o chemare înaltă, pentru că necesită devotament şi disciplină, dar recompensele sunt pe măsură, adică foarte mari.
În societatea contemporană ne aflăm adesea în contradicţie cu fluxul natural al energiei universale, de aceea privim schimbările ce apar în viaţa noastră ca pe nişte duşmani nu ca pe nişte oportunităţi. În această epocă singurele puncte de sprijin din această realitate sunt realităţile sublime ale sufletului. E ca şi cum ai face surf pe valurile realităţii şi care te poate conduce către experimentarea unor stări de conştiinţă, de forţă şi de înţelegere, spre noi aspecte ale acestei realităţi dinamiceşi spre un viitor mai bun.De asemenea, te poţi împotrivi schimbării şi să te agăţi de trecut, de modurile vechi de a gândi şi astfel să fie în defazaj cu lumea şi cu societatea din jur.
Un războinic spiritual este o fiinţă umană care vrea să-şi trăiască adevărul spiritual cu orice preţ, trecând peste toate obstacolele, dar a cărui viaţă este un permanent proces de evoluţie.
Un războinic spiritual este ca un surfer fixat pe coama valului vieţii, care trăieşte în realitatea prezentă. Deşi viaţa noastră exterioară se află într-o continuă transformare, viaţa noastră interioară rămâne cam aceeaşi şi acolo se produc cu greu schimbări, transformări. Pe măsură ce ne elevăm conştiinţa începem să ne cunoaştem mai bine, ne dăm seama cu mai multă claritate de calea ce dorim să o urmăm şi ce daruri dorim să împărţim lumii. De asemenea, în această călătorie recunoşti ceea ce ai realizat până acum, dar şi ceea ce mai ai de realizat. Simultan este necesar să-ţi accepţi stadiul de începător şi să admiţi că există multe lucruri noi pe care le ai de învăţat, dar şi moduri noi de a privi concepte noi. Această călătorie necesită foarte multă răbdare, mai ales când aproape tot ceea ce ai făcut până acum simţi că nu este în armonie cu misiunea sufletului tău. Ai nevoie de timp, energie, concentrare, antrenament, angajament şi răbdare pentru a stăpâni un nou mod de viaţă, chair dacă e calea sufletului tău. Suntem creaturi ale obişnuinţei şi avem nevoie de timp pentru ca să ne schimbăm obiceiurile.
Oricare ar fi experienţa de viaţă pe care o ai într-un anumit moment, ea se oglindeşte la niveluri profund personale, dar şi la niveluri universale. O schimbare la unul din nivelurile constiinţei le influenţează pe toate celelalte.
Menirea spirituală presupune dezvoltarea şi perfecţionarea artei de a trăi, de a stăpâni viaţa cu măiestrie. Devenim artişti doar prin efort propriu, învăţând sentimentul îndemânării şi supravieţuind propriilor greşeli. Esenţa menirii fiecărei fiinţe umane este aceea de a deveni maeştri în a ne trăi adevărul şi esenţa. Maestru al existenţei este cel care, chiar dacă îşi perfecţionează aptitudinile, continuă să se rafineze, să exploreze să experimenteze, să înveţe. Când ajungi la măiestrie, îţi trăieşti esenţa adevărului personal. Este vorba de de integrarea dansului magic al manifestării într-o deplină armonie cu Sinele propriu. În această călătorie, trebuie să devii conştient de ceea ce ai de lăsat mai valoros acestei planete.

despre libertate


Libertatea este ca sufletul. Fără ea, nu suntem nimic. Trăită în prezenţa ei, viaţa noastră se transformă…. Prima noastră obligaţie în această lume este să descoperim împrejurările în care sufletul nostru înfloreşte. Acesta este cel mai adevărat şi mai profund înţeles al libertăţii – să trăieşti în condiţiile care te fac să rămâi cât mai fidel adevăratei tale naturi.
De la orice nivel ai începe să lucrezi cu ideea de libertate, spiritul îţi arată clar că nu o vei găsi doar prin ACŢIUNE. Alege să fii liber interior, să nu faci compromisuri cu tine, acum şi remarcă pur şi simplu abundenţa care va începe să-ţi apară în viaţă, din punct de vedere financiar, dar nu numai.. Alege să fii liber pe dinăuntru acum şi priveşte acum relaţia cu persoana iubită îşi recapătă rolul pe care-l merită în viaţa ta. Abia atunci vei şti dacă e nevoie de o schimbare de atitudine sau dacă relaţia respectivă trebuie să ia o altă formă.
Când simţim că e ceva în neregulă în viaţa noastră, puţini dintre noi ne facem o analiză interioară sau privim viaţa exterioară ca pe o reflexie a fiinţei lăuntrice. Datorită obişnuinţei am fost învăţaţi ca, atunci când avem o problemă, să ne uităm în exteriorul nostru şi să vedem ce piese pot fi rearanjate, ce element ar putea fi înlocuit sau cui am putea să-I pasăm problema, doar ca să o reparăm. Acest tip de schimbare este doar unul superficial, pentru ca o acţiune să ducă la o transformare de durată, trebuie să fie precedată de o alegere conştientă.
De ce e atât de importantă alegerea libertăţii? Pentru că este o declaraţie de intenţie. Afirmarea intenţiei de a fi liber începe sş-ţi deschidă perspectiva şi să-ţi activeze vibraţiile pentru ca să-ţi cunoşti potenţialul nelimitat. Când ştii clar ce scopuri şi ce intenţii ai, universul pare să te sprijine în călătoria de descoperire a misiunii tale spirituale. Coincidenţe fericite apar peste tot în jurul tău. Energiile tale creatoare se iau la întrecere şi apar idei şi gânduri noi. Totul pare să se petreacă foarte repede şi totuşi să te descurci uşor. Fiinţa ta începe să fie activă la un nivel fără precedent. Când începi să accepţi puterea, puterea care este iubire ce curge liber printr-un suflet liber. Pe măsura trecerii timpului, lumea ta exterioarăse poate schimba în totalitate, dar asta oar pentru a ajunge să reflecte lumea ta interioară.
Dar dacă tu crezi că aceasta înseamnă că totul va fi mai uşor şi nu vei mai avea parte de dificultăţi sau conflicte, dimpotrivă viaţa te va pune în situaţii dificile, în mijlocul unor conflicte tocmai pentru că eşti cu mult mai conştient de numeroasele sale faţete. Ceea ce va fi diferit va fi modul în care vei reacţiona în faţa situaţiilor dificile în faţa cărora te pune viaţa, deoarece fiecare obstacol poate fi un dar, o modalitate de creştere şi transformare rapidă.
Henry David Thoreau a spus- Dacă un om nu merge în pas cu tovarăşii lui de drum, e poate că nu aude acelaşi toboşar. Lăsaţi-l să păşească după muzica pe care o aude, indiferent de ritmul acesteia şi oricât de îndepărtată ar părea. Ascultarea toboşarului lăuntric este o parte esenţială a procesului de revendicare a vieţii, de recunoaştere a propriei puteri interioare. Pe măsură ce conştientizăm prezenţa lui, începem să ne recunoaştem adevărul personal şi să ne rupem de conştiinţa colectivă, de mase. Această separare cere mult curaj. E mult mai simplu să ne conformăm modului de a gândi al maselor, decât să evadăm şi să creem ceea ce doreşte sufletul noetru cu adevărat. Pentru a realiza ceea ce ne-am propus vom avea nevoie de multă disciplină interioară, de asumare responsabilă şi de curaj.
A trăi plenar viaţa înseamnă un proces constant de naştere, dezvoltare, integrare şi trăire. Asumarea propriei vieţi este un proces continuu şi progresiv, la fel ca şi asumarea libertăţii, dar întotdeauna vor exista obstacole şi dificultăţi care vor ameninţa să preia controlulasupra vieţii noastre. Când înfruntăm dificultăţile fiind concentraţi pe propriul adevăr interior vom găsi curajul, forţa, disciplina şi devotamentul pentru a ne continua drumul, deoarece este necesar ca adevărul personal să-l trăim oricare ar fi preţul dificultăţilor exterioare.
Uneori alegerea libertăţii şi asumarea propriei vieţi ne pot antrena într-o călătorie singuratică, dacă în jurul tău se află o mulţime de oameni care par că dorm, înţepeniţi într-un anumit mod de viaţă şi care nu acceptă să vadă alte posibilităţi. Cei apropiaţi vor încerca să ne oprească sau să ne tragă înapoi din diferite motive- faptul că, ăn felul lor, consideră că ne iubesc foarte mult şi vor ceea ce este mai bine pentru noi, conform normelor sociale, sau le este teamă că dacă te vei transforma ei nu te vor mai recunoaşte sau nu-I vei mai iubi. Faptul că vei înţelege mai bine cine eşti nu va schimba nimic din dragostea fundamentală pe care le-o porţi.Unele persoane vor dori să te oprească şi să te facă să te conformezi unor reguli rigide deoarece se simt ameninţaţi de încăpăţânarea şi dăruirea cu care urmăreşti să-ţi valorifici potenţialul la maxim. Din unghiul lor observă că s-au blocat, dar nu vor să fie provocaţi pentru a mai face ceva, ei simt că e mai uşor să lase lucrurile aşa cum sunt, deoarece viaţa lor rămâne previzibilă, iar ei au iluzia că deţin controlul.
Însă cel care caută libertatea este necesar să fie înconjurat de oameni îndrăzneţi care să aibă aceleaşi idealuri ca şi el, deoarece recăderea în vechile tipare comportamentale şi de gândire e relativ facilă.
Să fii aşa cum eşti de la natură, înseamnă să fii conştient de scânteia divină care se află ascunsă în tine. Când trăieşti conform naturii tale iţi foloseşti potenţialul la maxim, astfel încât ceilalţi, întregul univers dealtfel, pot beneficia de tine la adevărata ta valoare, la potenţialul tău maxim. Când nu eşti fidel naturii tale, naturii interioare, îţi refuzi ţie, dar şi celorlalţi, adevărata ta valoare. Aşa că, a rămâne fidel naturii interioare este cea mai mare realizare din această viaţă, pentru că te ajută să revelezi în exterior ceea ce este ocultat în tine, ca în fiecare fiinţă umană de alfel.

despre menirea spirituala




Cel mai mare pericol pentru noi toţi este faptul că nu ţintim prea sus şi nu ne putem atinge scopul, ci că ţintim prea jos şi obţinem ceea ce ne dorim.- Michelangelo

Trebuie să fim schimbarea pe care dorim să o vedem în lume. - Ghandi

Începutul oricărei călătorii implică o pregătire prealabilă şi o necesitate sufletească. Începutul conştient al călătoriei noastre în această lume începe atunci când ne descoperim şi ne acceptăm, deschis şi plenar, talentele, înzestrările native, visurile şi speranţele cele mai mari, precum şi darurile ce trebuie să le faci celorlaţi prin tot ceea ce este fiinţa ta în această manifestare.
În cuvinte simple, înseamnă a-ţi privi viaţa cu multă sinceritate, să vezi ce e bine şi ce nu, ce te motivează şi ce te împiedică să înnaintezi, adică este un demers în vederea unei transformări interioare din ce în ce mai profunde.
Transformarea interioară nu înseamnă atingerea unui alt statut social, a unui anumit prag de venituri sau îmbunătăţirea imaginii exterioare. Pe parcursul acestei călătorii către lumea enigmatică şi profundă a fiinţei tale vei descoperi că acestea sunt aspecte exterioare ale unei transformări profunde interioare, fiind eminamente un proces interior, care te ajută să te raportezi mereu la un nivel fundamental şi să devii ceea ce eşti tu de fapt, să-ţi foloseşti potenţialităţile ocultate, nu să devii o altă persoană.
Este cel mai mare dar pe care ţi-l poţi oferi ţie, dar şi întregii lumi deoarece te oferi pe tine lumii, universului, în forma ta cea mai elevată, adică să te cunoşti perfect şi prin această cunoaştere eşti capabil să-ţi foloseşti toată puterea şi iubirea pentru a-ţi da seama de ceea ce poţi face ca fiinţă ce a venit în această lume cu un anumit rost. Astfel la finalul acestei călătorii interioare ajungi să trăieşti ca o fiinţă dinamică şi creativă a ce nu mai aparţine doar lumii, ci aparţine universului.
Transformarea începe prin modificarea unor structuri mentale fixe, a unor convingeri, care ne modulează fiecare aspect al vieţii, acea sumă a convingerilor, valorilor, identităţii, aşteptărilor, atitudinilor, obiceiurilor, deciziilor, părerilor şi tiparelor de gândire pe care le avem faţă de noi şi faţă de viaţă, în general.
Transformarea este un proces conştient, un proces ce necesită atenţie şi intenţie clară. Transformarea înseamnă o schimbare profundă, iar dacă cineva vrea să-şi modifice viaţa trebuie să-şi modifice credinţele. Ce înseamnă a fi liber? Înseamnă a-ţi vedea viaţa într-un mod dinamic, care se foloseşte de muncă pentru a se exprima, ca fiind vie şi plină de graţia iubirii.
Căror lucruri le permiţi să-ţi definească viaţa?
Dacă munca ta este cea care îţi defineşte viaţa, înseamnă că i-ai permis să-ţi limiteze şi să-ţi îngrădească viaţa. Fii conştient că munca te serveşte pe tine nu tu pe ea.
Dacă permiţi religiei să-ţi definească stilul de viaţă şi convingerile, fără să fi decis acest lucru în mod conştient, înseamnă că religia a devenit o structură rigidă şi o lentilă prin care percepi viaţa şi uneori o înţelegi dogmatic. Dar dacă religia, sau spiritualitatea, este o structură vie şi flexibilă, care te face să te simţi liber şi să te simţi bine oriunde, atunci înseamnă că ai înţeles, diferenţa dintre dogmă şi inspiraţie divină.
Este necesar să fim conştienţi că orice sistem de convingeri, orice stil de viaţă sau orice practică spirituală se află în cadrul unui spectru care are la un capăt libertatea absolută şi la celălalt o capcană mortală. O viaţă liberă este aceea care nu încetează să se extindă, să se înnoiască, să descopere, să reveleze şi să devină. Depinde de fiecare fiinţă cât doreşte să fie de liberă sau de limitată. De obicei ne agăţăm de obişnuinţe sau de prejudecăţi, nu de ceea ce ştim în adâncul inimii noastre că ne dorim cu adevărat. Ne-am obişnuit cu anumite tipare de viaţă şi nu suntem dispuşi să renunţăm la ele. Însă, în mod curent, ne aşteptăm ca viaţa noastră să se îmbunătăţească fără ca noi să facem nici un efort de a ne transforma. Rigiditatea, prea multe reguli şi structurile prea strâmte lasă spaţiu mic pentru exprimarea şi manifestarea liberă a fiinţei umane.
Trebuie să nu uităm niciodată că nu putem schimba pe nimeni şi nimic în jurul nostru atât timp cât noi nu ne vom transforma, disciplinându-ne gândurile prin optimism şi gândire pozitivă, asumându-ne libertatea de a fi liberi să construim lumea în care dorim să trăim cu adevărat. Însă, schimbarea profundă, transformarea începe din interior. Dacă nu identificăm sursa interioară a nefericirii noastre şi nu realizăm acolo, atunci degeaba vom căuta schimbări exterioare. Dacă avem o slujbă care nu ne place, nu trebuie să ne imaginam că fericirea va veni instantaneu după ce ne vom angaja în altă parte. Dacă ajungem la un conflict într-o relaţie cu cineva, o soluţie rapidă este să ieşim din acea relaţie, dar acel conflict fundamental va continua să apară şi în relaţiile următoare, dacă nu vom soluţiona dezacordul lăuntric. O nouă relaţie este adesea, o nouă oglindă în care dorim să ne vedem pentru că nu ne place imaginea care se vede în cea veche. Ceea ce este necesar să nu uităm este că schimbarea oglinzii nu produce o altă imagine decât cea reflectată.
În viaţă, o dificultate exterioară este, adesea, o dificultate interioară cu care ne confruntăm. Greutăţile cu care ne confruntăm în lumea exterioară ne ajută să vedem mai bine neajunsurile pe care trebuie să le recunoaştem şi să le rezolvăm în lumea noastră interioară.
Timpul pare că se grăbeşte, iar viaţa devine din ce în ce mai complexă. Astfel viaţa înainte însemna siguranţa însemna să ai mai mult decât o sursă de venit stabilă - presupunea să cunoşti regulile de viaţă şi să ai certitudinea că nimeni nu le va schimba. Astăzi viaţa înseamnă provocare continuă, mai ales aceea de a trăi dincolo de siguranţa sistemului generat de convingeri sau circumstanţe, care ne confereau o relativă siguranţă materială sau afectivă. Astăzi regulile ce guvernează viaţa se schimbă foarte repede, astfel încât parcă nu mai există reguli. O mare provocare, un sentiment eliberator, dar şi un regret după o structură care să fixeze nişte graniţe şi care să ne ofere reguli. Renunţarea la reguli înseamnă asumarea propriei libertăţi, dar deşi cerem atât de mult libertatea, adesea, când o avem nu ştim ce să facem cu ea şi căutăm un sistem cu reguli în care să ne încadrăm.
A-ţi asuma libertatea înseamnă a fi dispus să o iei mereu de la început, de a-ţi urma calea pe care o dictează sufletul tău pentru a-ţi împlini menirea pe acest pământ şi a avea propriul set de reguli, în deplin acord cu regulile divine universal valabile, adică a-ţi acorda fiinţa la univers, la universal.
Ce poate să însemne aceasta mai departe?
Poate însemna să-ţi clădeşti o structură de viaţă care să-ţi ofere o mare stabilitate interioară şi o mare libertate. Dar această structură trebuie să vină din interior, nu din exterior, fiind în deplină armonie cu cerinţele cele mai profunde ale sufletului nostru. Trebuie să ne inspirăm din modele, dar trebuie să fim propriile noastre modele şi să ne găsim singuri calea. Este imperios necesar să învăţăm să ascultăm de înţelepciunea sufletului nostru şi să avem încredere în îndrumarea sa. Trebuie să conştientizăm aspecte ale vieţii unde avem nevoie de creştere şi dezvoltare şi să fim receptivi la posibilităţile pe care ni le oferă potenţialul nostru nelimitat. Învăţarea, transformarea este un proces proactiv, care presupune evoluţie, însemnând dezvoltarea conştiinţei personale prin experienţă directă de viaţă şi nu doar prin cunoştinţe acumulate din cărţi sau din tratate.

joi, 1 iulie 2010



Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat. Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos sa urce pana in varful pomului.
Barbatii sunt precum un vin bun. Incep prin a fi struguri si depinde de femei daca reusesc sa stoarca toata pleava din ei pana cand acestia sa se transforme in ceva acceptabil pentru cina.