Ceauşescu şi francmasoneria - andrei_comanescu.aim

Adresa acestui articol original AIM este http://aim.pro.tc/?a=articles&p=28

Unul din cele mai interesante şi mai puţin cunoscute comentarii, legate de suprimarea rapidă şi atât de controversată a lui Ceauşescu, în decembrie 1989, a fost facută de Marele Maestru al Lojei "PROPAGANDA DUE" (P.2). Pentru cititorii şi analiştii mai puţin avizaţi, semnalăm ca P.2 este o lojă francmasonică nespecifică, lansată în 1966.

Atunci generalul Giordano Gamberini (Marele Maestru al Marelui Orient din Italia) îi încredinţează lui Licio Gelli sarcina de a strânge într-o unică organizaţie elita politică şi economică din Italia. Trebuie spus că Licio Gelli, fost susţinător şi înalt demnitar al regimului Musollini, emigrase la sfârşitul războiului în Argentina după ce reuşise să delapideze, printr-un hold-up organizat de serviciile secrete ale Republicii de la Salo, Banca Naţională a Iugoslaviei de 60 tone lingouri de aur şi 20 de tone monede antice din aur, încarcate în 53 de camioane, cuprinzând 1300 cutii de tezaur expediate apoi prin Cattaro, un mic port muntenegrean la Adriatica.

Devenit prieten apropiat al preşedintelui argentinian Juan Peron, Gelli este semnalat ca recrutat de KGB în Argentina, prin şantaj, în schimbul ascunderii trecutului său fascist. Revenit prin 1955 în Italia, Gelli face avere în domeniul textilelor şi stabileşte relaţii înalte în Italia, unde politicieni, editori, bancheri, înalte feţe bisericeşti îi vor deveni colaboratori apropiaţi.

Momentul cheie al carierei lui Gelli este legat de capturarea "arhivei SIFAR", adică a celor 157.000 de dosare compromiţătoare privind lumea politică, financiară şi militară a Italiei - dosare alcătuite de poliţia secretă (SIFAR) - şi care potrivit unei decizii a Parlamentului italian ar fi trebuit să fie distruse. Prin generalul De Lorenzo, apoi prin generalul Alavena (şeful serviciilor secrete militare), copiile dosarelor compromiţătoare au intrat însă în posesia lui Gelli şi prin el, a KGB-ului, permiţându-i lui Gelli să influenţeze decisiv viaţa politică italiană timp de vreo 15 ani, până când Gelli va fi eliminat de pe scena politică.

Formulată de Gelli, sprijinit discret de KGB, PROPAGANDA DUE (P.2) va grupa numai în Italia 49 de bancheri, 83 mari industriaşi, câţiva generali (inclusiv şefii serviciilor secrete italiene), 60 de mari politicieni, mulţi dintre capii mass-mediei italiene. Conexiunile externe, puse în evidenţă după descoperirea registrelor lojii, de către poliţie, la locuinţa Graziellei Corrocher, secretara lui Calvi, bancherul lui Gelli, scot în relief legături din cele mai înalte a lui P.2 , atât în Occident cât şi în ţările comuniste.

Printre membrii externi ai lui P.2 s-au numărat Juan Peron şi Lopez Rega, mâna dreaptă a Isabelei Peron ("modelul" care a insprirat-o politic pe Elena Ceauşescu ) o întreagă cohortă de conducători din Brazilia, Uruguay, Bolivia, Paraguay. Politicieni francezi, ca Charles Pasqua, au fost prieteni intimi ai lui Gelli.

Nu pe ultimul loc s-au situat şi câţiva conducători comunişti. Astfel, potrivit lui Pierre Carpit, liderul român Nicolae Ceauşescu a fost iniţiat încă din 1966, devenind apoi unul dintre pionii cei mai importanţi ai operaţiunilor lui P.2 pe plan internaţional, fapt confirmat apoi şi de Yves Stavrides.

Potrivit unor studii recente, Gelli - susţinut de KGB - urmărise prin înfiinţarea lui P.2 câteva ţeluri globale : 1) dezbinarea Occidentului şi dezmembrarea NATO; 2) penetrarea de către KGB a structurilor francmasonice clasice, în scop de manipulare politică 3) orchestrarea acţiunilor teroriste internationale, P.2 fiind considerată astăzi, de analişti competenţi, drept cea mai spectaculoasă acţiune subversivă din întreg secolul XX, iniţiata de KGB.

Ceauşescu, în acest context, nu a fost decat un vector, un pion, dar unul pe care tocmai P.2 prin filierele sale, l-a acreditat ca mare personalitate politică şi ca mediator, în multe chestiuni internaţionale. Marele secret al lui Ceauşecu este de fapt aparteneţa sa secretă la P.2 şi implicarea în comploturile de anvergură ale acesteia.

În acest scop, defecţiunea Pacepa, din 1978, are o semnificaţie specială, marcînd declinul treptat al liderului român, în paralel cu Gelli, căruia lojile americane i-au retras sprijinul, dupa ce s-a descoperit că lucra dublu , alături de KGB. În acest context, iată ce declara Marele Maestru al Lojii P.2 (şi sucesor al lui Gelli, eliminat printr-un proces celebru de pe scena politică internaţională), referitor la dedesubturile "procesului Ceauşescu", imediat după execuţia de la Târgovişte: "Nu cred că poporul român şi-a răsturnat conducătorul. Cred că a fost o lovitură de stat, deoarece românii nu erau suficient de pregătiţi. Chiar judecătorii care l-au condamnat pe Ceauşescu la moarte nu erau pregătiţi. Ei n-au fost în stare să-i pună în faţă PROBLEMELE NECESARE.

Întrebare : Ce fel de probleme ?
Răspuns : Ştiu eu care! Sunt multe dar eu nu vi le dezvălui. Este secret."
Acestea fiind spuse, la cinci ani de la momentul Târgovişte, să încercăm - zicem noi cu ceva şanse de succes - să schiţăm măcar câteva dintre marile secrete pe care Ceauşescu le-a dus cu el în mormânt şi care explică procedura ultrarapidă în care a fost eliminat, evitându-se astfel un proces public, de tip clasic, cu declaraţii stânjenitoare.
Aşadar:
- Finanţarea revenirii lui Peron la putere în Argentina, pe banii lui Ceauşescu şi ai serviciilor secrete române, revenire cu anumite ţeluri geopolitice.
- Afacerea MORO (Brigăzile Roşii erau conduse de Giovanni Semzani, care anterior fazei de "terorism rosu", fusese un criminalist care lucrase ani de zile în acestă calitate, pentru Ministerul Justitiei Italiene).
- Pista bulgară (atentatul contra Papei Ioan Paul al II-lea, din 13 mai 1981, care-l implica pe turcul Mehmet Ali Acca şi doi ofiţeri din serviciul secret bulgar). Potrivit însă lui Alexandre de Morenche, fost şef al serviciilor secrete franceze, acesta fusese înştiinţat de Ceauşescu cu 6 luni înainte de pregătirea atentatului, care avertizase Vaticanul şi serviciul secret italian, dar informaţia fusese ignorată.
- Crahul Băncii Ambrosiano (1,3 miliarde dolari) din care 41 milioane de dolari vărsati de fapt în contul lui Bettino Craxi şi PSI, în vederea alegerilor.
- Traficul de arme sovietice sustrase de Oliver Morth în Polonia, şi expediate apoi prin Stettin în Nicaragua.
- sustragerea de către Pentagon a unor arme sofisticate sovietice, operaţiune în care au fost implicaţi atât fraţii Ceauşescu, cât şi generalul Jaruzelski, fapt pentru care ultimului i s-au redus datoriile externe şi nu i s-a mai facut proces pentru instaurarea legii marţiale în Polonia.
- Promovarea lui Gorbaciov la conducerea URSS căruia P.2 i-a construit şi o luxoasă vila în Italia, asigurându-i, în detrimentul lui Ceauşescu, din 1985, o presă fantastică de vest, exact aşa cum procedase cu liderul român cu 20 de ani mai devreme.
- Cazul Nixon. Preşedintele american a fost, la sfatul lui Gelli, unul dintre susţinătorii lui Ceauşescu, introducând cu H. Kissinger linia politică a aşa-zisei "diferenţieri" în raporturile cu ţările comuniste. De altfel, vizita lui Nixon la Bucureşti, din 1969, este "opera" lui Gelli, ajutat de Frank Gigliotti, important şef al CIA şi membru în P.2, artizanul celor câteva comploturi contra lui Kennedy, între 1960-1963, nume esenţial în dezlegarea afacerii Oswald şi a conexiunii CIA - Gelli - KGB, de aceea evitat cu regularitate în anchete şi rapoarte.
- Cazul dizidentului M. Botez, membru din 1966 al P.2, iniţierea fiindu-i făcută la Hotelul Excelsior din Roma, alături de câţiva români. (Botez a decedat subit dupa o cină la Restaurantul "La Premiera" din Bucureşti, la puţin timp după apariţia în presă a ştirii că ar putea candida la preşedenţia României).
Şi ar mai fi câteva, unele româneşti (ca de pildă, deponenţii italieni ai BRCE (BANCOREX - a cărei siglă conţine de trei ori cifra 6), contul Andreotti etc) dar să nu anticipăm. Sfârşitul secolului XX a fost în mod sigur, bogat în dezvăluiri istorice cutremurătoare. Ceauşescu a fost doar unul din martorii importanţi, alături de alţii.
Adresa acestui articol original AIM este http://aim.pro.tc/?a=articles&p=28

Unul din cele mai interesante şi mai puţin cunoscute comentarii, legate de suprimarea rapidă şi atât de controversată a lui Ceauşescu, în decembrie 1989, a fost facută de Marele Maestru al Lojei "PROPAGANDA DUE" (P.2). Pentru cititorii şi analiştii mai puţin avizaţi, semnalăm ca P.2 este o lojă francmasonică nespecifică, lansată în 1966.

Atunci generalul Giordano Gamberini (Marele Maestru al Marelui Orient din Italia) îi încredinţează lui Licio Gelli sarcina de a strânge într-o unică organizaţie elita politică şi economică din Italia. Trebuie spus că Licio Gelli, fost susţinător şi înalt demnitar al regimului Musollini, emigrase la sfârşitul războiului în Argentina după ce reuşise să delapideze, printr-un hold-up organizat de serviciile secrete ale Republicii de la Salo, Banca Naţională a Iugoslaviei de 60 tone lingouri de aur şi 20 de tone monede antice din aur, încarcate în 53 de camioane, cuprinzând 1300 cutii de tezaur expediate apoi prin Cattaro, un mic port muntenegrean la Adriatica.

Devenit prieten apropiat al preşedintelui argentinian Juan Peron, Gelli este semnalat ca recrutat de KGB în Argentina, prin şantaj, în schimbul ascunderii trecutului său fascist. Revenit prin 1955 în Italia, Gelli face avere în domeniul textilelor şi stabileşte relaţii înalte în Italia, unde politicieni, editori, bancheri, înalte feţe bisericeşti îi vor deveni colaboratori apropiaţi.

Momentul cheie al carierei lui Gelli este legat de capturarea "arhivei SIFAR", adică a celor 157.000 de dosare compromiţătoare privind lumea politică, financiară şi militară a Italiei - dosare alcătuite de poliţia secretă (SIFAR) - şi care potrivit unei decizii a Parlamentului italian ar fi trebuit să fie distruse. Prin generalul De Lorenzo, apoi prin generalul Alavena (şeful serviciilor secrete militare), copiile dosarelor compromiţătoare au intrat însă în posesia lui Gelli şi prin el, a KGB-ului, permiţându-i lui Gelli să influenţeze decisiv viaţa politică italiană timp de vreo 15 ani, până când Gelli va fi eliminat de pe scena politică.

Formulată de Gelli, sprijinit discret de KGB, PROPAGANDA DUE (P.2) va grupa numai în Italia 49 de bancheri, 83 mari industriaşi, câţiva generali (inclusiv şefii serviciilor secrete italiene), 60 de mari politicieni, mulţi dintre capii mass-mediei italiene. Conexiunile externe, puse în evidenţă după descoperirea registrelor lojii, de către poliţie, la locuinţa Graziellei Corrocher, secretara lui Calvi, bancherul lui Gelli, scot în relief legături din cele mai înalte a lui P.2 , atât în Occident cât şi în ţările comuniste.

Printre membrii externi ai lui P.2 s-au numărat Juan Peron şi Lopez Rega, mâna dreaptă a Isabelei Peron ("modelul" care a insprirat-o politic pe Elena Ceauşescu ) o întreagă cohortă de conducători din Brazilia, Uruguay, Bolivia, Paraguay. Politicieni francezi, ca Charles Pasqua, au fost prieteni intimi ai lui Gelli.

Nu pe ultimul loc s-au situat şi câţiva conducători comunişti. Astfel, potrivit lui Pierre Carpit, liderul român Nicolae Ceauşescu a fost iniţiat încă din 1966, devenind apoi unul dintre pionii cei mai importanţi ai operaţiunilor lui P.2 pe plan internaţional, fapt confirmat apoi şi de Yves Stavrides.

Potrivit unor studii recente, Gelli - susţinut de KGB - urmărise prin înfiinţarea lui P.2 câteva ţeluri globale : 1) dezbinarea Occidentului şi dezmembrarea NATO; 2) penetrarea de către KGB a structurilor francmasonice clasice, în scop de manipulare politică 3) orchestrarea acţiunilor teroriste internationale, P.2 fiind considerată astăzi, de analişti competenţi, drept cea mai spectaculoasă acţiune subversivă din întreg secolul XX, iniţiata de KGB.

Ceauşescu, în acest context, nu a fost decat un vector, un pion, dar unul pe care tocmai P.2 prin filierele sale, l-a acreditat ca mare personalitate politică şi ca mediator, în multe chestiuni internaţionale. Marele secret al lui Ceauşecu este de fapt aparteneţa sa secretă la P.2 şi implicarea în comploturile de anvergură ale acesteia.

În acest scop, defecţiunea Pacepa, din 1978, are o semnificaţie specială, marcînd declinul treptat al liderului român, în paralel cu Gelli, căruia lojile americane i-au retras sprijinul, dupa ce s-a descoperit că lucra dublu , alături de KGB. În acest context, iată ce declara Marele Maestru al Lojii P.2 (şi sucesor al lui Gelli, eliminat printr-un proces celebru de pe scena politică internaţională), referitor la dedesubturile "procesului Ceauşescu", imediat după execuţia de la Târgovişte: "Nu cred că poporul român şi-a răsturnat conducătorul. Cred că a fost o lovitură de stat, deoarece românii nu erau suficient de pregătiţi. Chiar judecătorii care l-au condamnat pe Ceauşescu la moarte nu erau pregătiţi. Ei n-au fost în stare să-i pună în faţă PROBLEMELE NECESARE.

Întrebare : Ce fel de probleme ?
Răspuns : Ştiu eu care! Sunt multe dar eu nu vi le dezvălui. Este secret."
Acestea fiind spuse, la cinci ani de la momentul Târgovişte, să încercăm - zicem noi cu ceva şanse de succes - să schiţăm măcar câteva dintre marile secrete pe care Ceauşescu le-a dus cu el în mormânt şi care explică procedura ultrarapidă în care a fost eliminat, evitându-se astfel un proces public, de tip clasic, cu declaraţii stânjenitoare.
Aşadar:
- Finanţarea revenirii lui Peron la putere în Argentina, pe banii lui Ceauşescu şi ai serviciilor secrete române, revenire cu anumite ţeluri geopolitice.
- Afacerea MORO (Brigăzile Roşii erau conduse de Giovanni Semzani, care anterior fazei de "terorism rosu", fusese un criminalist care lucrase ani de zile în acestă calitate, pentru Ministerul Justitiei Italiene).
- Pista bulgară (atentatul contra Papei Ioan Paul al II-lea, din 13 mai 1981, care-l implica pe turcul Mehmet Ali Acca şi doi ofiţeri din serviciul secret bulgar). Potrivit însă lui Alexandre de Morenche, fost şef al serviciilor secrete franceze, acesta fusese înştiinţat de Ceauşescu cu 6 luni înainte de pregătirea atentatului, care avertizase Vaticanul şi serviciul secret italian, dar informaţia fusese ignorată.
- Crahul Băncii Ambrosiano (1,3 miliarde dolari) din care 41 milioane de dolari vărsati de fapt în contul lui Bettino Craxi şi PSI, în vederea alegerilor.
- Traficul de arme sovietice sustrase de Oliver Morth în Polonia, şi expediate apoi prin Stettin în Nicaragua.
- sustragerea de către Pentagon a unor arme sofisticate sovietice, operaţiune în care au fost implicaţi atât fraţii Ceauşescu, cât şi generalul Jaruzelski, fapt pentru care ultimului i s-au redus datoriile externe şi nu i s-a mai facut proces pentru instaurarea legii marţiale în Polonia.
- Promovarea lui Gorbaciov la conducerea URSS căruia P.2 i-a construit şi o luxoasă vila în Italia, asigurându-i, în detrimentul lui Ceauşescu, din 1985, o presă fantastică de vest, exact aşa cum procedase cu liderul român cu 20 de ani mai devreme.
- Cazul Nixon. Preşedintele american a fost, la sfatul lui Gelli, unul dintre susţinătorii lui Ceauşescu, introducând cu H. Kissinger linia politică a aşa-zisei "diferenţieri" în raporturile cu ţările comuniste. De altfel, vizita lui Nixon la Bucureşti, din 1969, este "opera" lui Gelli, ajutat de Frank Gigliotti, important şef al CIA şi membru în P.2, artizanul celor câteva comploturi contra lui Kennedy, între 1960-1963, nume esenţial în dezlegarea afacerii Oswald şi a conexiunii CIA - Gelli - KGB, de aceea evitat cu regularitate în anchete şi rapoarte.
- Cazul dizidentului M. Botez, membru din 1966 al P.2, iniţierea fiindu-i făcută la Hotelul Excelsior din Roma, alături de câţiva români. (Botez a decedat subit dupa o cină la Restaurantul "La Premiera" din Bucureşti, la puţin timp după apariţia în presă a ştirii că ar putea candida la preşedenţia României).
Şi ar mai fi câteva, unele româneşti (ca de pildă, deponenţii italieni ai BRCE (BANCOREX - a cărei siglă conţine de trei ori cifra 6), contul Andreotti etc) dar să nu anticipăm. Sfârşitul secolului XX a fost în mod sigur, bogat în dezvăluiri istorice cutremurătoare. Ceauşescu a fost doar unul din martorii importanţi, alături de alţii.

http://www.220.ro/faze-tari/Condamnarea-La-Moarte-A-Lui-Nicolae-Ceausescu/htwyE6vMNr/