Un milion de evrei urmează să devină con-cetăţenii noştri aici în ROMÂNIA Au de gând să ne transforme… ÎN PALESTINA! Interviu luat profesorului Ion

Reporter: Domnule profesor Ion Coja, în 2001 la o conferinţă ţinută la sală Dalles şi în câteva publicaţii aţi pretins că în România au fost încetăţeniţi 500.000 (cinci sute de mii) de evrei, în mare taină, fără să se publice nimic despre această veritabilă invazie. Niciun oficial nu a intervenit să vă pună la punct, să dezmintă această informaţie şi să liniştească opinia publică!

Ion Coja: Dragul meu, noi nu mai avem opinie publică, aşa că nu era nimic de liniştit… În mod normal trebuia să reacţioneze ziarele! Să-mi ceară dovezi şi amănunte sau să mă ia la rost că alarmez lumea. Am aşteptat reacţia autorităţilor şi a ziarelor ca să aflu că m-am înşelat! Aş fi fost eu primul care m-aş fi bucurat şi aş fi suportat cu inima uşoară orice corecţie, chiar şi penală, pentru cele afirmate, numai să se dovedească a fi vorba de o alarmă falsă!

R: De la cine aţi primit această informaţie?

I.C.: De la o persoană din guvern, nu toţi guvernanţii de după 1990 sunt trădători de ţară. Precum şi de la un evreu de treabă, foarte bine informat, care mi-a precizat şi cifra finală a evreilor care urmează să se stabilească în România: un milion! După venirea la Cotroceni a lui Băsescu am luat legătura, indirect, prin colonelul Diomid Perciun, cu un consilier al preşedintelui informat asupra subiectului. Mi-a transmis prin Diomid Perciun că în final va fi să fie un milion de evrei care se vor stabili în România şi Republica Moldova… Ca o compensaţie, se va face unirea cu Basarabia… Acesta a fost răspunsul! Un răspuns aproape oficial.

R: Aţi publicat un Apel al Românilor pe această temă. Tradus în engleză, depus pe la ambasade, la agenţii de presă… Care a fost reacţia?


I.C.: Tăcere din partea tuturor oficialilor, a tuturor autorităţilor. A început Apelul să circule pe Internet însă asta a fost bine. Mi-au răspuns şi câţiva evrei, mirându-se cum de am putut imagina aşa ceva! Cică evreii din România abia mai sunt câteva mii, sunt o comunitate pe cale de dispariţie, trebuie să fii nebun să scorneşti o aşa poveste!… Ba, unul mai isteţ, Liviu Ornea, m-a luat şi peste picior: numai nişte evrei nebuni ar părăsi raiul din Israel pentru mizeria din România!… Nebun ar fi cine l-ar lua în serios pe Coja!


R: Sunteţi în continuare convins că se pregăteşte acest veritabil exod evreiesc?

I.C.: Nu se pregăteşte, el este în plină desfăşurare. Şi nu este exod, este invazie, făcută pe şest, ca să folosesc o expresie de argou din idiş! O invazie care se produce după o stratagemă inedită, încă neexperimentată în istorie!
… Mergi la Frumuşani sau lângă Urziceni, poate şi-n altă parte, unde s-au construit deja orăşele întregi, veritabile ghetouri de lux pentru evreii mai speciali, să trăiască izolaţi de populaţia autohtonă… Asta pe lângă miile de locuinţe, apartamente şi vile, cumpărate de evrei pe cont propriu, în Bucureşti şi oraşele mai mari. Este evident că au o strategie anume, nu vin deodată toţi cei o mie de mii de evrei!… Mizează pe iuţeala lor de picior şi pe neatenţia spectatorilor, a noastră! Ca la orice scamatorie sau înşelăciune, poţi să-i zici cum vrei să-i spui! Nu mai este nicio îndoială. Am publicat de-a lungul ultimilor zece ani nenumărate dovezi, inclusiv din sursă evreiască, că acesta este planul şi că deja a pornit derularea lui! Pierdem timpul dacă îmi ceri dovezi noi!

R: De fapt, eu v-am invitat la această discuţie sub impresia unui material găsit pe Internet, o declaraţie a unei înalte oficialităţi iraniene, Hassan Firouzabadi, foarte mulţumit să constate că, şi citez, zilele statului Israel sunt numărate, că evreii şi-au dat seama că nu mai pot să reziste presiunii arabe, musulmane, şi sunt preocupaţi de singura ieşire pe care o mai au: să se întoarcă fiecare evreu în ţara de unde a venit el sau părinţii săi! Să părăsească Israelul!

I.C.: Cred că acest demnitar iranian ştie mai bine decât mine sau dumneata ce se întâmplă în Israel. Nu avem voie să ignorăm semnalul de alarmă pe care ni-l trimite… În Israel evreii cei mai lucizi discută despre părăsirea, măcar parţială, a Israelului. A apărut şi o denumire, un cuvânt nou – „soluţia diasporistă”, pentru a denumi această mişcare, această strămutare a câteva milioane de evrei, această Alia în sens invers. Aşa am găsit-o numită în cărţile unui evreu important: Philip Roth. Sper să le fi citit şi domnii Dorel Dorian şi Liviu Ornea! Ei m-au contestat. Îi aştept să prezinte scuze publice pentru neruşinarea cu care m-au atacat… Sunt convins că ştiau mai bine decât mine câtă dreptate aveam! Nişte…

R: Subiectul discuţiei la care vă invit este acesta: de ce evreii n-ar avea dreptul să se stabilească în România? Drepturile Omului nu asigură şi dreptul la libera circulaţie?!

I.C.: Nu! Drepturile Omului îţi asigură posibilitatea de a părăsi ţara în care te afli, oricare ar fi ea! Dar nimeni nu-ţi dă dreptul de a alege în ce tară să trăieşti! E absolut logic! Dacă ai plecat dintr-o ţară, te stabileşti în altă ţară doar dacă eşti acceptat. În plus – şi acesta este argumentul probabil cel mai important: nu se admite nicăieri încetăţenirea în masă, cu miile şi sutele de mii! Tocmai pentru că totul este (a) ilegal şi (b) în contradicţie cu voinţa poporului român, autorităţile recurg la secretul operaţiunii pentru a aduce în România milionul de evrei! E înspăimântător că s-au găsit printre guvernanţi atâţi români trădători, care să accepte să participe la asigurarea desfăşurării în secret a acestei vaste invazii! Suntem deja sub ocupaţie străină şi nici măcar nu ştim! Ingenioasă mutare! Repet: fără precedent în istorie! Cum toată operaţiunea s-a făcut în secret, cei care au participat la ea nu aveau cum să nu-şi dea seama că fac ceva ilegal şi teribil de imoral! Act de trădare conştientă din partea guvernanţilor!

R: Cine sunt aceşti români trădători?

I.C.: În primul rând cei trei preşedinţi post-decembristi! Dintre ei, în mod deosebit îl acuz pe Emil Constantinescu. Faptul că mama sa este evreică nu poate fi nici scuză, nici explicaţie, nici justificare! Va trebui să răspundă penal! Ca şi toţi prim-miniştrii de după 1996! Miniştrii de Interne mai ales. Şi mulţi alţii! Parlamentarii nu cred că au cunoştinţă de această invazie, că au discutat cumva acest subiect! Nici măcar în mod neoficial, la o cafea, între două şedinţe.

R: Mai sunt şi alte motive pentru care vă opuneţi strămutării în România a unui milion de evrei?

I.C.: Mai am încă un milion de motive!… Nici nu ştiu cu care să încep! Dar mai înainte de orice dă-mi voie să-ţi mărturisesc sila şi lehamitea mea, a celui care pricepe şi ştie bine câtă minciună, câtă suferinţă a produs schizofrenia evreilor sionişti care au planificat şi înfiinţat statul Israel cu un dispreţ total pentru viaţa oamenilor, inclusiv a evreilor. Mă întreb ce este acum în mintea evreilor nevoiţi din nou să rătăcească! Au în ei măcar atâta demnitate încât să le ceară socoteală celor care i-au plimbat aiurea până în Israel şi retur?!… S-au purtat două războaie mondiale pentru a se putea înfiinţa statul Israel! Cine răspunde pentru eşecul proiectului Israel în Palestina? Chiar nimeni?!

R: Dar este oare cazul să vă preocupe atât de mult suferinţele altora, fie ei şi evrei?!

I.C.: Sunt foarte derutat de lipsa de reacţie a evreilor de rând, a evreilor normali, aş zice. Menajamentele lor faţă de sionismul a cărui victimă sunt! Evident, victimele cele mai reale sunt evreii care au făcut Alia, adică au plecat din ţara de baştină în Palestina, să susţină naşterea şi consolidarea Israelului. Acei evrei sunt, majoritatea, decedaţi… De suferinţa lor, a dezrădăcinării, copiii lor nu ştiu mare lucru! Sunt bucuroşi acum că statul le asigură strămutarea în Europa, în Polonia, în Ungaria, în România! Numai că suferinţă evreilor, de pe urma înfiinţării statului Israel, suferinţă reală, este incontestabil mai mică, în toate felurile mai mică, decât suferinţa îndurată de alte popoare pentru înfiinţarea statului Israel. Iar printre popoarele care au suferit cel mai mult de pe urma nebuniei sioniste să ştii că noi, românii, ocupăm un loc în faţă de tot! Rândul întâi! Cu coroniţă!… Numai ruşii or fi suferit mai mult!

R: La ce vă referiţi?

I.C.: Ai auzit de actorul acela, Mel Gibson, care a declarat că evreii sunt vinovaţi de toate războaiele?

R: Da, a cam păţit-o după aia. L-a costat mult această declaraţie!

I.C.: Nu de asta-i vorba! Ci de dreptatea pe care a avut-o Mel Gibson! …Fireşte, este un mod uşuratic, colocvial, de a vorbi aşa, de toate războaiele. Nu chiar toate! În mod sigur numai două: primul şi al doilea război mondial!

R: Chiar numai două?!… Dar în ce fel susţineţi această acuzaţie?

I.C.: Sunt multe cărţi, mulţi autori care au promovat această idee ori au lăsat să se înţeleagă că aşa stau lucrurile!… Din fericire – dacă pot spune aşa, cei mai importanţi şi mai convingători sunt înşişi autorii evrei! Un Benjamin Friedman, de pildă. În plus, te rog să aplici regula din criminalistică: cui prodest? Cui i-a folosit? Cine a tras foloasele cele mai mari? Aşa se procedează într-o anchetă, când s-a produs o crimă. Încerci să afli cine este principalul beneficiar de pe urma dispariţiei victimei. În 99% din cazuri aşa se ajunge la autorul crimei! Iar războiul ce este altceva decât o crimă, repetată în câteva milioane de ipostaze… şi cam toţi istoricii consemnează marile câştiguri şi avantaje dobândite de evrei după fiecare război mondial! Aceste beneficii au fost încununate prin înfiinţarea statului Israel!

R: Haideţi să ne rezumăm la români. Se poate oare vorbi de suferinţele românilor de pe urma înfiinţării statului Israel? Cu ce ne-a afectat apariţia statului evreiesc?

I.C.: Trebuie început cu o sută de ani mai în urmă. Statul Israel s-a înfiinţat în 1948, dar ideea de a se înfiinţa un stat, o patrie pentru evrei, a fost mult mai veche, iar pentru amplasamentul unui viitor stat al evreilor au fost luate în calcul mai multe variante. Varianta cea mai agreată de sionişti a fost undeva pe un teritoriu unde locuiau ca majoritari românii… Moldova lui Ştefan cel Mare, incluzând deci şi Basarabia, şi Bucovina, şi Galiţia… Cam aici au simţit evreii că se află raiul pe pământ, cum numea Salom Alehem acest spaţiu!… Şi după 1830 a început invadarea acestui teritoriu de către evrei. Invadarea prin infiltrare a unor persoane sau grupuri mici, aparent inofensive la nivelul evenimentelor istorice. A urmat reacţia românească, discursurile lui Vasile Alecsandri, Vasile Conta şi alţii, în Parlament, articolele lui Eminescu şi ale altora, înfiinţarea Mişcării Legionare şi lupta acesteia cu trădătorii de neam din clasa politică românească. Ar trebui de urgenţă făcut un inventar riguros al pagubelor şi suferinţelor noastre de pe urma tentativei de a stabili Israelul în România. Ar fi o temă de cercetare bună pentru istoricii de la Institutul pentru Cercetarea Holocaustului, căci de un holocaust a fost vorba, un holocaust împotriva românilor!

R: Ce rol a avut Holocaustul pentru înfiinţarea Israelului?

I.C.: Un rol decisiv! Tocmai de aceea se spun atâtea minciuni despre Holocaust! Pentru a se ascunde faptul că a făcut parte din strategia sionistă! A fost planificat cu mai multe scopuri, în mod deosebit (1) pentru a reface solidaritatea dintre evrei, (2) pentru a anihila curentul de asimilare a evreilor printre goimii creştini, (3) pentru a crea în opinia publică acel curent de simpatie şi compasiune care să determine opinia publică să accepte înfiinţarea Israelului ca pe o soluţie binecuvântată! În plus, a mai fost şi (4) obţinerea de compensaţii de la cei vinovaţi de genocidul pus la cale de sionişti. În fine, se mai vorbeşte, cu argumente şi cu documente, de încă un mobil, cel mai cinic şi mai criminal: (5) au fost supuşi deportărilor şi exterminării evreii de calitate proastă, evreii degeneraţi, care reprezentau un lest pentru evreime!… Aceşti evrei de proastă calitate au fost selectaţi mai ales după starea lor economică precară. Pentru sionişti, evreii săraci nu merită să supravieţuiască… Sunt rebuturi umane.

R: Cunosc această ipoteză, este cutremurătoare! Mi-e greu s-o iau în serios!

I.C.: Şi mie! Tot ce ţi-am spus până acum sunt idei care circulă în literatura negaţionistă. Eu nu inventez nimic!

R: Mă gândesc la evreii supravieţuitori, nu cred că ar suporta această idee şi nu ar reacţiona! Lipsa de reacţie nu cumva dovedeşte că ipoteza este total fantezistă?

I.C.: Şi eu m-am gândit aşa. Dar mă mai gândesc şi altfel: cine să reacţioneze? Evreii şi urmaşii evreilor care au scăpat, care deci au fost aleşi, selectaţi să supravieţuiască? Închipuie-ţi că ai fi pe un Titanic care se scufundă, iar căpitanul le-ar spune pasagerilor că nu sunt locuri de salvare pentru toţi şi că este nevoit să facă o selecţie! Dacă te nimereşti printre cei care primesc un loc în bărcile de salvare, nu te mai gândeşti să întrebi, domnule căpitan, dar după ce criteriu aţi decis cine da şi cine ba?!…
Aşa şi cu evreii care au supravieţuit holocaustului!… Care au fost aleşi să supravieţuiască! Mai ales că vinovăţia pentru actul exterminării în masă a sute de mii de evrei, real, a fost pasată integral asupra altora! Integral, am spus!

R: Adică?

I.C.: Adică există o vină a mai multora, nu numai a evreilor sionişti! Evrei mulţi au fost ucişi şi în Polonia, în Rusia, în Ucraina! Unii care se dau mai cunoscători susţin că holocaustul a fost o răfuială între evrei, care nici pe departe nu sunt un popor omogen, ci este frământat de dispute ancestrale între mai multe soiuri de evrei! Dar să nu ne depărtăm de subiectul nostru.

R: În România care evrei au murit?

I.C.: Nu-i treaba noastră acum, în această discuţie!… Important pentru noi este să stabilim că evreii care au murit în România anilor 1940-44 nu pot fi consideraţi victime ale Holocaustului! Citeşte definiţia dată holocaustului de experţii de la Yad Vashem. Ţine-o minte: În centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu – bărbaţi, femei, copii. Se potriveşte această definiţie cu faptele? A funcţionat vreodată în România decizia de a ucide fiecare evreu?! Nici măcar în Germania!

R: Mda, nu se potriveşte deloc cu ce s-a întâmplat în România! Nici vorbă să fi funcţionat în România decizia de a ucide evrei! Din păcate, comisia Elie Wiesel a pornit de la o altă definiţie a holocaustului! La fel şi Institutul de Cercetare a Holocaustului! O definiţie inacceptabilă între oameni serioşi!

I.C.: Au dat altă definiţie, înlocuind uciderea cu persecuţia! Dacă porneau de la definiţia corectă, a doua zi trebuiau să declare desfiinţată şi comisia, şi institutul acela, în care s-au oploşit nişte trădători, nişte găinari! Nişte mincinoşi! Nişte trântori mai răi şi mai jalnici decât cei ce au lucrat cândva la instiutul de istorie a PCR… Dar nici măcar definiţia pe care au propus-o nu le-ar fi dat dreptul să vorbească de un Holocaust, de un genocid!
… Partea proastă este că toată această tevatură cu Holocaustul din România este direct legată de proiectul venirii acestui milion nenorocit de evrei! Cam tot ce s-a întâmplat în România de după 22 decembrie 1989 are legătură cu această invazie insidioasă, nevăzută, neauzită… Dacă nu cumva chiar şi aşa-zisa noastră revoluţie…

R: Care ar fi legătura?

I.C.: Este de aşteptat ca lumea românească, atunci când românii vor conştientiza ce se întâmplă cu noi, să aibă o reacţie de respingere şi de adversitate fată de evreii invadatori, nu pentru că sunt evrei, ci pentru că sunt invadatori! Această reacţie va fi mai mică, mai estompată, timidă chiar, dacă ni se bagă în cap că părinţii noştri au omorât sute de mii de evrei! Unii dintre noi se vor bucura chiar, spunând că în felul acesta, prin venirea evreilor, ni se oferă ocazia de a ne plăti de datoria cu care ne-au încărcat faţă de evrei aşa-zisele crime ale lui Antonescu şi ale legionarilor! Românul acceptă cu greu un asemenea păcat fără să încerce să obţină iertarea din cer precum şi cea de pe pământ!… Haimanalele astea sioniste şi holocaustizante vor să ne creeze un complex de vinovăţie faţă de evrei. Calcul profund greşit! Tot mai mulţi români, îndeosebi tinerii, conştientizează că de fapt evreii se fac teribil de vinovaţi, dovedindu-se că nu sunt capabili să nutrească sentimentul de mare nobleţe şi demnitate umană care este recunoştinţa! În loc să ne fie recunoscători, ei îşi fac socoteală că suntem fraieri de buni şi-şi pot bate joc de noi! Or să constate curând că iarăşi s-au înşelat!

R: Asta sună a ameninţare!

I.C.: Bineînţeles! Faptul de a fi în legitimă apărare şi de a-ţi ajunge cuţitul la os te face extrem de periculos! Tucidide atrăgea atenţia că un adversar adus în pragul desfiinţării, al nimicirii totale, găseşte în el resurse nebănuite de nimeni de a riposta devastator. Căci te împaci cu înfrângerea, la gândul că data viitoare vei fi tu victorios! Dar când adversarul nu vrea să te învingă, ci să te distrugă, să te desfiinţeze, atunci reacţia ta va fi de genul „mor cu el de gât”! Să nu-şi facă iluzii cei care s-au trezit aşa de uşor, peste noapte, cu cetăţenie română! Tot ce mişcă-n ţara asta le va fi duşman de moarte! Să se aştepte la tot ce poate fi mai rău! La orice! Căci vom fi în legitimă apărare!

R: În numele cui vorbiţi aşa?

I.C.: Sper că în numele multor români. Sau măcar în numele românilor din Vatra Românească şi din Liga pentru Combaterea Anti-Românismului, LICAR.

R: Ce ar mai fi de spus?

I.C.: Lucrul cel mai important: suferinţele pe care le-a adus instaurarea comunismului în România au legătură directă cu înfiinţarea Israelului! Ca şi căderea comunismului!… ştiu că se vor mira mulţi! Dar mintea sioniştilor este maladiv de întortocheată şi de combinatorie! Nu le stă mintea la frumuseţea lumii şi a vieţii, a condiţiei de om, să se bucure de ea! Ci sunt clipă de clipă chitiţi pe planurile lor pe cât de ingenioase, pe atât de falimentare pe termen lung!… Planuri atât de întunecate, departe de esenţa luminoasă a fiinţei umane. Planuri efectiv diabolice, drăceşti!

R: E drept, evreii au dat cei mai mari campioni la şah! Se pricep la combinaţii, la anticiparea jocului cu zece mutări sau mai multe!

I.C.: Dă-mi voie să-ţi demonstrez cu altă ocazie că te înşeli. Priceperea la şah nu este sinonimă cu inteligenţa! Inteligenţa aia care face din om minunea Universului!… E multă paranoia în jocul de combinaţii cu zece mutări înainte!… şi mergem mai departe! Ce ziceam?

R: Ziceaţi că instaurarea comunismului are legătură cu înfiinţarea statului Israel!

I.C.: Da, are! şi putină lume îşi dă seama! Pentru că în perioada interbelică, atunci când evreii au fost invitaţi să vină cât mai mulţi în Palestina, ca să susţină înfiinţarea statului patrie, sioniştii au constatat că majoritatea evreilor sunt oameni normali şi nu-şi părăsesc casa şi rostul lor pentru a împlini un vis poate romantic, dar mai ales nerealist, nesăbuit! Concluzia sionistă: dacă evreii noştri nu vin de bună voie în Palestina, să-i constrângem să vină! Acesta a fost, printre altele, şi rolul Holocaustului. Dar şi aşa, de la Auschwitz sau Dachau majoritatea evreilor când au fost eliberaţi au ales să plece în altă parte, mai ales în SUA, nu în Palestina! Aşa că mai era nevoie de ceva ca să-i constrângă pe evrei să-şi părăsească ograda, afacerile, relaţiile umane etc. Şi să facă Alia în Palestina sau, după 1948, în Israel. Acel ceva a fost instaurarea comunismului în Estul Europei, acolo unde trăiau cei mai mulţi evrei, iar comunismul a însemnat desfiinţarea proprietăţii personale, a iniţiativei individuale, teroare politică etc. Un adevărat infern, au spus-o toţi. Prin ridicarea vestitei cortine de fier, din acest infern nu aveai voie să pleci. Pentru prima oară în istorie s-a instituit o barieră de netrecut la graniţa fiecărei ţări comuniste. Zeci de mii de oameni şi-au pierdut viaţa încercând să treacă de această barieră fără paşaport, să ajungă în Occidentul tot mai atrăgător!

R: Singurii care au primit dreptul să părăsească legal raiul comunist au fost evreii! Am înţeles…

I.C.: Dar nu au avut dreptul să-şi aleagă ţara unde să emigreze, ci majoritatea evreilor au fost obligaţi să se stabilească în Israel! Unde, e drept, li se ofereau condiţii de viaţa ceva mai bune ca în ţara părăsită! De unde au venit resursele materiale? Asta e altă poveste, secundară!…
Aşadar, una dintre „raţiunile superioare” care au patronat instalarea comunismului în ţările în care locuiau cei mai mulţi evrei a fost să-i oblige pe evrei să plece din lagărul de concentrare comunist. Şi nu uita că pretutindeni comunismul s-a instaurat prin evrei! Armata Roşie şi evreii!

R: Mă mir însă…

I.C.: Dragul meu, să nu ne pierdem în detalii, acele detalii care vin în contradicţie cu ce spun! Lasă-mă să închei, adică să fac legătura între proiectul Israel şi căderea comunismului!… Aşa cum o văd eu. Poate greşesc. Pe urmă discutăm şi detaliile! Deci: situaţia din Israel nu a evoluat cum şi-ar fi dorit multă lume, inclusiv noi, românii naţionalişti, să zicem! Nu mai zic de sionişti! E drept că Israelul s-a lăţit, s-a lărgit, în urma unor războaie care au făcut însă imposibilă pacea cu arabii. În felul acesta presiunea arabă la noile graniţe a devenit tot mai mare, explozivă în orice moment! Aşa că evreii responsabili de mersul lucrurilor în Israel au început să ia în calcul şi varianta eşecului! Din câte am aflat abia cu un an, doi în urmă, încă din anii ‘70-‘80 se discută serios pe această temă în mediile politice şi în mass-media din Israel, SUA. Am înţeles asta de la Philip Roth, amintit mai sus. După Philip Roth şi alţi evrei care gândesc ca el, soluţia ar fi ca evreii veniţi din Europa să se întoarcă de unde au venit, iar în Israel să rămână evreii proveniţi din ţările arabe. Fiind mai puţini la număr, aceştia se vor mulţumi cu un Israel mai mic, restrâns la graniţele din momentul înfiinţării, cele din 1948.
Să luăm cazul României, al României conduse de Ceauşescu şi oamenii crescuţi de acesta: În niciun caz Ceauşescu nu ar fi acceptat revenirea în masă a evreilor plecaţi din România! În plus, nici nu prea era atrăgătoare pentru evrei acea Românie în care ei s-ar fi întors cu coada între picioare… Pentru ca revenirea evreilor în România să fie posibilă, adică să fie acceptată şi tolerată de autorităţi, de populaţie, era nevoie ca în România să se schimbe regimul naţionalist(comunist) al lui Ceauşescu şi să fie înlocuit cu un regim preocupat de valorile false ale globalizării, ale mondializării, ale multiculturalismului, ale amestecului rasial etc. Era nevoie de o Românie cu o populaţie sărăcită, descurajată, speriată de spectrul sărăciei, o Românie din care au plecat câteva milioane de indivizi de calitate, oameni întreprinzători care şi-au luat lumea în cap să scape de sărăcia din România! Au plecat vreo 2-3 milioane de români, români dintre cei mai energici, mai activi, aşa că nu se va simţi prea tare milionul de evrei care le iau locul!…

R: Bine, dar din România nu au plecat în Israel un milion de evrei!…

I.C.: Eh, abia de aici, de la această constatare începe tragedia care ni se pregăteşte! Căci scopul urmărit nu este numai dezamorsarea situaţiei din Israel sau chiar abandonarea Israelului şi plasarea israelienilor în ţările de origine. Ci scopul este mutarea Israelului în România! Nu la anul şi nici peste 10 ani. Deocamdată la anul şi în următorii 10-15 ani se vor îngriji ca numărul evreilor şi ponderea lor în viaţa economică din România să fie tot mai mare! Iar numărul românilor şi ponderea lor în viaţa social-economică să fie tot mai mică. Nici nu le trebuie o schimbare de nume a ţării! Nu forma contează, nu ambalajul, ci conţinutul! Iar conţinutul va fi tot mai evreiesc până ce se va atinge masa critică, dacă pot spune aşa. Masa critică necesară pentru a declara şi consfinţi caracterul evreiesc al statului numit în acte România! În realitate, caracterul românesc al acestui stat va deveni o amintire…
Desigur, aşa văd eu lucrurile, la nivelul meu de informaţii şi de înţelegere a lumii în care trăiesc… Acesta este scenariul pe care îl consider că se află în derulare… Acestea sunt intenţiile unui adversar care are toate atuurile materiale în mână. Mai puţin atuurile spirituale… şi în niciun caz susţinerea la care speră orice om cu mintea întreagă!
Ştiu bine că acest scenariu, pus de mine pe seama intenţiilor evreieşti, va suscita proteste, ale unui Dorel Dorian sau Liviu Ornea, ale unui Andrei Cornea sau Gabriel Andreescu ori Andrei Oişteanu. Ştiu şi că voi fi înjurat de tot felul de nerozi sau ticăloşi! Dar îi rog pe oamenii cu capul pe umeri să se gândească la două aspecte: au plecat din România în Israel 350.000 de evrei, iar de întors nu se întorc mai puţini, cum ar fi de aşteptat, ci mai mulţi! Al doilea aspect: sunt oferte în Occident, în America, prin care evreii de acolo, nu cei din Israel, sunt încurajaţi să se stabilească în România, iar Comunitatea le oferă tot sprijinul pentru instalare: circa 300.000 de dolari de căciulă. Informaţia mi-a parvenit din mediul evreiesc canadian… Aşadar, venirea în masă a evreilor în România nu se limitează la a fi o soluţie salvatoare pentru evreii din Israel, tot mai ameninţaţi de presiunea arabă, musulmană! Ci, conform dictonului românesc, potrivit căruia pe cine nu-l laşi să moară, nu te va lăsa să trăieşti, marii statregi sionişti ai evreimii se apucă iar de vechiul lor vis: Israelul pe pământ românesc!..
Cine nu pricepe şi nu simte că tot ce ni s-a întâmplat după 1990 converge spre un sens numai din perspectiva acestui scenariu, este sau imbecil, sau este plătit să servească realizarea acestui proiect netrebnic!

R: E teribil ce spuneţi şi extrem de grav. Am totuşi sentimentul că oferiţi scenariul unui proiect de o anvergură prea mare în raport cu argumentele prezentate. În mod deosebit mi-e greu să admit că instaurarea comunismului a avut drept scop susţinerea pe plan demografic a înfiinţării statului Israel!

I.C.: Dacă dumneata simplifici şi deformezi în asemenea hal vorbele mele, ce să mai zic de alţii?!…

R: Cu ce am greşit?

I.C.: Instaurarea comunismului a avut cauze şi scopuri multiple. Chiar dacă scopul principal nu a fost înfiinţarea sau susţinerea statului Israel, comunismul a fost util acestui nobil ţel! Altminteri, în mod sigur comunismul a avut drept scop deposedarea celor ce aveau. În primul rând deposedarea celor ce aveau proprietăţi funciare, rurale, imobiliare. Başca fabrici şi uzine, ateliere etc. Cu asta cred că eşti de acord!

R: Vă dau toată dreptatea, doar am trăit din plin naţionalizarea şi instaurarea proprietăţii de stat sau a întregului popor!

I.C.: Şi ce a urmat, ce s-a întâmplat după căderea comunismului?

R: S-a făcut retrocedarea proprietăţilor!

I.C.: S-o crezi dumneata! Nu s-a făcut retrocedarea proprietăţilor, ci doar s-a proclamat retrocedarea, pe hârtie, în textul unor legi încâlcite, care au făcut ca retrocedarea să se realizeze în proporţie de cel mult 10-15% către foştii proprietari! Prin aplicarea acestor legi, peste trei sferturi din averea poporului român care, chipurile, s-a retrocedat foştilor proprietari, a ajuns de fapt în proprietatea altora, a unor indivizi care nu aveau niciun drept de foşti proprietari sau de moştenitori. Iar foarte mulţi dintre beneficiarii retrocedărilor au fost nevoiţi să vândă pe mai nimic ce au primit, astfel că, prin aşa-zisa cădere a comunismului, s-a definitivat un proces început la 11 iunie 1948 prin naţionalizare: În România s-a schimbat radical regimul proprietăţii! Proprietatea funciară şi imobiliară din România, aflată la 11 iunie 1948 în proporţie majoritară în mâna etnicilor români, iar în 1990 aflată integral în proprietatea poporului român, după 1990 a trecut în proprietatea unor alogeni, printre aceşti alogeni cei mai mulţi fiind evreii!!

R: Asta cam aşa e!

I.C.: Să nu ne lăsăm păcăliţi: căderea comunismului a fost provocată şi controlată pas cu pas de cei care au instaurat comunismul!… Instaurarea comunismului a dus la desfiinţarea proprietăţii, iar căderea, aşa zisa cădere a comunismului a însemnat revenirea la proprietatea privată, revenirea la proprietatea privată, dar cu alţi proprietari, nu cei din 1948! Iar ca să se ducă până la capăt această schimbare de proprietari, în România s-a legiferat dreptul străinilor de a cumpăra proprietăţi imobiliare, funciare în primul rând! Odată cu legiferarea acestui drept a început palestinizarea României!
Încearcă să afli cum se distribuie proprietatea funciară din România şi vei constata că este un mare secret sau că nimeni nu ştie în a cui proprietate se află pământul românesc: cât la sută este în proprietatea unor români, cât în propietatea altora: maghiari, ţigani, evrei, arabi, italieni…

R: Italieni?

I.C.: Am auzit de nişte italieni că au cumpărat sute de hectare, undeva prin Ardeal sau Banat, şi în loc să facă agricultură, au ras cu buldozerele stratul fertil al solului, gros de 50-60 cm, l-au încărcat în trenuri şi l-au dus în Italia! Vameşii, pentru că nu aveau nicăieri trecut pe listele lor pământul ca marfă de export, s-au mulţumit cu şpaga şi nu au taxat nimic… Literalmente au furat pământul tării! Nu s-a luat nicio măsură, nicio reacţie din partea guvernanţilor pentru a interzice în viitor asemenea grozăvii!
Nu-i de mirare că se întâmplă aşa! Asta este mentalitatea străinului: să dea un tun şi s-o întindă! Cum e şi vorba aceea: „Băi, tigane, îţi arde satul!” ... „Mă mut în altul!”…

R: Cu alte cuvinte, credeţi că naţionalizarea din 1948 s-a făcut cu gândul la legile retrocedării de după 1990? Cam..

I.C.: E adevărat că pare greu de crezut. Asta ar însemna că unii au ştiut de acest mers al istoriei! Eu, după evenimentele la care am asistat în viaţa mea, mi-am întărit impresia, să nu-i zic convingere, că cei care au inventat comunismul şi l-au instaurat, au avut tot timpul controlul acestuia, inclusiv posibilitatea de a zice „La loc comanda!”, adică de a desfiinţa comunismul! De a demonta şandramaua, butaforia comunistă! Ai văzut ce simplu au mers toate în toamna lui 1989! Singur bietul Ceauşescu a luat în serios toată povestea şi a crezut în viitorul comunismului, măcar în varianta sa românească!
Desigur, puţini, foarte puţini evrei au ştiut care va fi soarta comunismului inventat de Ei, şi când spun Ei nu am în vedere numai evrei! Unul dintre cei care au ştiut, cred că a fost „cel mai important evreu din Europa”! Îţi aduci aminte expresia asta? Despre cine este vorba?…

R: Wilhelm Filderman, preşedinte al comunităţii evreieşti pe vremea lui Antonescu!… Dar de unde ştiţi că ştia?

I.C.: Mi-am dat seama când am aflat că a scris nişte memorii pe care le-a lăsat în păstrare secretarului său cu indicaţia ca aceste memorii să fie predate Academiei Române atunci când va cădea regimul comunist din România… ştia că secretarul său, ceva mai tânăr, are toate şansele să apuce căderea mascaradei iudeo-comuniste!
Mai vrei argumente? Fă bine şi mai citeşte o dată, pe www.ioncoja.ro, măcar textul intitulat România, colonie a Israelului? Completează de minune discuţia noastră.
Dar nu încheiem discuţia noastră fără să-ţi ofer o informaţie extrem de elocventă în sensul celor de mai sus: de câţiva ani, ofiţerii SRI au primit ordinul ca, în prezentarea cazurilor pe care le cercetează, cazuri care privesc siguranţă naţională, să nu mai facă menţiunea numelui pe care l-au purtat la naştere infractorii sau suspecţii urmăriţi, să nu mai precizeze că aceştia şi-au schimbat la un moment dat numele. Ei sau părinţii lor!… Ştii care a fost unul din motivele pentru care Ceauşescu şi-a atras ura lor, a celor care l-au ucis în ziua de Crăciun? Dăduse în 1988 Ceauşescu un pricaz prin care fiecare cetăţean cu funcţii mai importante în Partid sau în Stat trebuia să facă în scris o autobiografie cu menţiunea expresă a oricărei schimbări de nume intervenită la rudele foarte apropiate: părinţi, bunici, fraţi, copii, socri, cumnaţi etc. Şi să menţioneze la fiecare numele purtat la naştere şi locul naşterii. Unii au refuzat sau au tergiversat depunerea acestei auto-denuntări (căci aşa ceva era în fond!). S-a cam luat de gânduri când a văzut Ceauşescu cât de mulţi erau cei ce aveau de ascuns o schimbare de nume, tipică celor care au avut o misiune de executat împotriva celor al căror nume l-au împrumutat. Oameni care îşi ascund trecutul şi viitorul!

R: Îşi ascund viitorul lor? Asta cum vine?!

I.C.: Adică au de ascuns nişte intenţii sau angajamente ostile ţării, românilor!… Cumva nu ţi-e clar cine a avut de ascuns aşa ceva? Nu evreii ca Alexandru Graur sau Ştefan Cazimir, ai căror părinţi şi-au schimbat numele ca semn al adeziunii lor la valorile autohtonilor, ca evrei pământeni cum s-au considerat! Ci evreii sionişti, cominternişti… Vrei nume?

R: Numai nume de morţi! Să nu avem probleme cu tribunalul…

I.C.: Ai văzut dumneata evreu mort?!… Aşa-i că n-ai văzut?! Nu mor, se prefac, domnule!… Dar cine-i mai crede?!

R: O ultimă întrebare: de ce îl acuzaţi pe Emil Constantinescu mai mult decât pe ceilalţi preşedinţi?

I.C.: Nu-i mai breaz niciunul, la urma urmelor! Băsescu a ajuns preşedinte pe voturi furate! Nici Emil Constantinescu nu a avut voturile necesare pentru a deveni preşedinte! Oricât am fi noi de proşti sau zevzeci, românii nu aveau cum să-şi aleagă un asemenea preşedinte, un ins atât de şters, fără pic de sare şi piper, gol şi artificial în tot ce spune!… El a fost impus, cu pretextul că în felul acesta ne obişnuim cu ideea de alternanţă democratică la putere etc., etc. Bla-bla-uri… În realitate, în 1996, Iliescu, sfătuit sau convins de americani, a acceptat să se declare învins, deşi avea cele mai multe voturi, cu condiţia ca după patru ani să se întoarcă la Cotroceni… Emil Constantinescu şi Convenţia Democratică a acceptat să facă ceea ce Iliescu şi PDSR, în legislatura 1992-1996, s-au eschivat să facă, anume să legifereze vânzarea de terenuri către aşa-zişii investitori străini, către străini, deci! Pe scurt, evreilor! O dată legiferat acest act de trădare naţională, s-a putut începe şi încetăţenirea frauduloasă a evreilor. Primii 500.000 (cinci sute de mii) de evrei au fost încetăţeniţi pe vremea lui Emil Constantinescu! Acesta este marele său „rol” istoric! A acceptat invazia evreiască în România!
În legislaţia 1992-1996 s-a discutat în comisia de politică externă a Senatului, din care făceam parte, posibilitatea ca România să ofere găzduire, temporară, pentru 300.000 în caz de forţă majoră! Am fost toţi de acord!… Acum îmi dau seama că a fost un prim test pentru a sonda terenul. Ni s-au dat şi explicaţii: 300.000 reprezintă capacitatea de cazare a hotelurilor din staţiunile turistice…
Când vor fi luaţi la întrebări acei evrei încetăţeniţi în mod fraudulos, infractori în fond, ei vor spune că au plecat din România fără voia lor, că i-au silit autorităţile comuniste din România, că ei nu au renunţat niciodată la cetăţenia română… Acest alibi – dacă-l putem numi aşa, le este întărit de raportul lui Tismăneanu, care spune numai minciuni despre evreii din România acelor ani, minciuni orientate însă de o idee: să facă din revenirea evreilor în România un act de reparaţie a unei injustiţii! În raportul lui Tismăneanu evreii sunt declaraţi victime ale regimului comunist!… Nici că se putea o minciună mai cinică!… Acest raport este însă opera lui Traian Băsescu! Asta uită lumea sau nu pricepe!… Băsescu, sfidând întreaga societate românească, l-a desemnat pe netrebnicul de Tismăneanu să-şi bată joc de noi şi de morţii noştri!…
Minciună organizată: cu câţiva ani în urmă, Dorel Dorian, comentând Apelul nostru, adică informaţia că sute de mii de evrei se pregătesc să ne cadă pe cap, afirmă dl. Dorian că nici vorbă de aşa ceva. Deşi, în principiu, zicea tot el aşa, într-o doară, vreo trei sute de mii de evrei, dintre cei plecaţi, nu au renunţat niciodată la cetăţenia română! Aşa că aceştia sunt mai departe la fel de cetăţeni români ca şi mine sau dumneata!… Absolut neruşinaţi! Fiii minciunii, le-a spus bine Cine le-a spus aşa!
Precizez însă, în încheiere: nici termenul revenire nu este corect. Termenul corect este invazie, invazie perfidă, dezonorantă, făcută pe ascuns, hoţeşte, fără acoperire legală, lipsită şi de legitimitate! Dar mai ales lipsită de demnitate!…

R: Vă mulţumesc pentru discuţia pe care aţi avut amabilitatea să…

I.C.: Să nu uit! Situaţia care ni se pregăteşte este agravată de faptul că acest milion de evrei înseamnă circa opt sute de mii de alegători, care vor vota foarte disciplinat, grupat. Ei vor putea să basculeze rezultatul alegerilor din România şi să impună guvernul pe care îl vor dori! Adică vom intra sub un jug străin, alogen, israelit, cum nu am mai fost nici sub ocupaţia sovietică sau fanariotă!

R: Credeţi că intenţia guvernului de a introduce votul de la distantă, prin corespondenţă, are legătură cu încetăţenirea acestui milion de evrei din România?

I.C.: Ai perfectă dreptate! Nu m-am gândit, dar sigur despre asta este vorba, pentru ei s-a făcut legea şi nu pentru românii din diasporă!… Nu uita că aceşti români s-au trezit reprezentaţi în Parlament prin evreul Raymond Luca, un individ de o mediocritate deplină, cu resentimente anti-românesti pe care nici nu se gândeşte să le ascundă! Iese cu ele în târg şi nimeni nu-i dă una după ceafă!
Avem români de mare calitate în diasporă! Ce a fost în mintea PNL-ului când au desemnat un asemenea candidat?! Un neisprăvit!…

R: Neisprăvit - neisprăvit, dar evreu!

I.C.: Şi nu se găsea un evreu de ispravă?!… Le recomandăm eu o sută! Un …milion chiar!

R: Există soluţie la această problemă?

I.C.: La orice problemă există soluţie. Cu condiţia să existe voinţa de a găsi soluţia, de a rezolva problema.

R: Dacă aţi avea puterea de a decide, ce aţi propune?

I.C.: Nimic altceva decât transparenţă totală! Doar tot Occidentul asta ne cerea, celor din lagărul comunist înainte de 1990: transparenţă şi iar transparenţă, glasnost! Cine vrea să facă carieră politică şi cine este deţinătorul unor bunuri materiale care depăşesc o anumită valoare, să fie obligat să-şi facă cunoscută naţionalitatea. Chiar dacă el se declară român! Adică să ştim ce au fost toţi ascendenţii din familia sa! Cu toate schimbările „strategice” de nume produse vreodată! Într-o ţară ca România, care dă atât de multe facilităţi minorităţilor naţionale, a cere să cunoşti etnia cetăţenilor care aspiră la funcţii şi poziţii privilegiate nu este o discriminare. Ci ţine de dreptul poporului român de a-şi prezerva identitatea şi continuitatea ca factor decisiv al istoriei ce se desfăşoară între hotarele României! Dreptul de a asigura „conţinutul” românesc al României. Acest drept este în acelaşi timp obligaţia fundamentală a clasei politice.
Nu am nimic împotrivă ca un cetăţean român, de etnie patagoneză, să ajungă preşedintele României, dacă merită şi este atât de potrivit pentru această funcţie. Dar când trei preşedinţi la rând, toţi vinovaţi de mari crime împotriva poporului român, au tangenţă cu aceeaşi etnie, patagoneză sau marţiană, coincidenţă aceasta miroase a lucru necurat. E ca şi cum cineva ar câştiga de trei ori la rând premiul cel mare la Loto!… Cât ne mai lăsăm prostiţi?!
Una din lecţiile istoriei noastre este aceea că mult rău ne-au făcut o serie de alogeni care şi-au ascuns etnicitatea. Au fost şi mulţi alogeni care au făcut numai bine ţării, dar aceia nu şi-au ascuns ascendenţii, apartenenţa la altă etnie! Binenteles că mult rău ni l-au făcut românaşi de-ai noştri, dintre cei mai neaoşi! Nu generalizăm în niciun fel! Tocmai de aceea, pentru a nu generaliza în mod abuziv şi prostănac, trebuie să ştim adevărul despre fiecare individ, măcar despre politicieni şi despre marii proprietari! Nu văd de ce un om serios, mânat de intenţii cinstite, ar face un secret din apartenenţa etnică a părinţilor săi!
Recunosc dreptul oricărui cetăţean român de a se declara etnic român! Chiar dacă ambii săi părinţi au avut altă conştiinţa etnică! Pe un astfel de concetăţean îl preţuiesc cu un plus de simpatie şi solidaritate civică. Cu condiţia de a nu face un secret din apartenenţa părinţilor săi la altă etnie! O asemenea împrejurare trebuie să fie cunoscută măcar pentru a fi preţuită şi mai mult, aşa cum se cuvine, disponibilitatea persoanei respective pentru o angajare civică în folosul comunităţii româneşti.

Articol preluat de pe fatanevazutaalumii.blogspot.com