Ai privit vreodată doar cu inima?

Ai privit doar cu inima încât să ai senzaţia că ochii sunt de prisos, iar ceea ce contează este doar acea căldură, acea frumuseţe ultimă şi fără de sfârşit pe care ajungi să o cunoşti şi să o respiri doar cu Sufletul? Ai privit doar cu inima încât să poţi să aduni în ea frumuseţea apusului şi explozia nesfârşită a răsăritului? Ai privit doar cu inima încât să trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima bucurându-te de binecuvântarea graţiei răsăritului şi de mângâierea tainică a apusurilor? Ai privit doar cu inima încât între ieri şi azi să vezi mereu frumuseţea clipei, să trăieşti fiecare moment ca pe o naştere sub botezul frumuseţii, să dai fiecărui moment posibilitatea de a-ţi aduce acel moment de frumuseţe sublimă şi de divinitate cu care a fost încărcat? Ai privit doar cu inima încât să poţi trăi plenar viaţa, în lumina spontaneităţii divine, în virtutea acelei forţe a binelui care este şi va fi mereu triumfătoare? Ai privit doar cu inima încât să treci prin viaţă făcându-ţi aripi din frumuseţe, din iubire şi din credinţa în sine, în pofida oricărui lucru, aspect, eveniment care pare a fi de netrecut, de nedepăşit prin dificultatea aparentă? Ai privit doar cu inima încât să fii deschis în faţa vieţii şi să aduci viaţa în sufletul şi în inima oamenilor? Ai privit doar cu inima încât să ai sufletul curat ca al unui copil şi să nu încetezi nici o clipă să crezi în miracole, pentru că miracolele se produc în fiecare clipă, doar ochiul sufletului este necesar să le perceapă? Ai privit doar cu inima încât să ai sufletul plin de acea lumină a iubirii, a frumuseţii şi a dorului de absolut? Ai privit doar cu inima încât să vii mereu în lume cu sufletul plin de magia frumuseţii absolutului şi să faci astfel încât această frumuseţe din sufletul tău să umple sufletele celor însetaţi de frumuseţe şi celor ce au au uitat de această frumuseţe? Ai privit doar cu inima încât trăind mai mereu în această frumuseţe şi în această plenară spontaneitate a clipei viaţa să devină un dans al conştiinţei, o atingere caldă a aripei spiritului divin care acoperă cu frumuseţea lui această manifestare? Nu uita că inima ta este mereu acolo, aşteaptând cuminte şi tăcută să o asculţi şi să priveşti lumea doar prin ochii ei.