vise

Visez mâinile tale pe pielea mea, mângâindu-mă tandru şi afectuos, la fel cum vântul mângâie marea. Să fie ca şi cum ele ar da viaţă, ar readuce la viaţă natura după o lungă iarnă. Ca şi cum se trezeşte natura adormită primăvara, iar toate energiile se trezesc şi prin viaţă. Ca şi cum un sculptor ar mângâia o statuie care ar prinde viaţă atunci sub căldura acelor mâini.
Simt cum întreaga mea fiinţă se trezeşte în braţele tale ca într-o aducere aminte de demult, ca şi cum s-ar întoarce acasă pe un tărâm binecunoscut, dar uitat. Doar această atingere a mâinilor, a trupurilor şi trezeşte în fiinţa mea fiori bine ascunşi, ca şi cum m-aş afla în faţa unei taine care începe să se dezlege, a unui mister care începe să-şi descopere vălul. Pielea care se înfioară, într-o aducere aminte a unor mângâieri de undeva din timp.