IARTA

Iartă-mă că ochii mei te privesc cu frumuseţea întregului univers,
că te strig cu vocea inimii, cu vocea copilului etern,
al cărei ecou este ca eternitea ce moare şi renaşte,
în fiecare clipă.

Iartă-mă pentru că în fiecare noapte
te închid în miezul inimii mele
până ce visele tale adorm în ochii mei,
iar eu rămân să veghez cu inima la frumuseţea lumii.

Iartă-mă că sunt atât de săracă,
Deşi inima mea e cât universul.
Tu vezi doar că locuiesc într-o căsuţă
Mobilată doar cu vise,
Dar ele sunt realităţi ce aşteaptă.

Iartă-mă că inima mea ştie
Dincolo de cuvinte
Şi ar vrea să fii fericit şi înţelept precum universul.
Dar …

Săruta-mă şi iartă-mă.