Fluturele

O data, un fluture zbura in jurul inimii mele.
M-am uitat la el. iar el s-a lasat prins de plasa privirii mele.
Cat timp a zburat in jurul inimii a zambit mereu.
Am asezat, apoi, fluturele zambitor
pe o petala a sufletului meu proaspat inflorit.
Fluturele mi-a zambit erotic si s-a ascuns
in spatele oglinzii mintii mele.

Era atat de frumos colorat
incat dorintele mele s-au acoperit de curcubeu,
iar eu am lesinat de fericire.
Cand mi-am revenit
Fluturele isi stransese aripile
Si arata ca o sageata ascutita, gata sa raneasca.
A sorbit cu lacomie din nectarul iubirii,
Apoi isi agita aripile,
privindu-ma senin in ochi
si gata să mă părăsească.
S-a întors o perioada
cat cupa cu nectar era plina,
dar mi-a răvăşit lumina îndurării.

Atunci aripile mele s-au deschis.
Mi-am amintit ca eram o pasăre Phoenix, în lumea mea.
Sfinxul mi-a surâs îngăduitor,
m-a privit fix si ... mi-a spus
JOCUL MEU ESTE DRAGOSTE SI INTELEPCIUNE ,
DRAGOSTEA MEA ...ESTE JOC SI ...INTELEPCIUNE,
INTELEPCIUNEA MEA ...ESTE JOC...SI DRAGOSTE .
Dar... fluturele deja zburase.

Raspunsul Fluturelui

De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?