despre iubire

Spune-mi pe cine iubeşti ca să-ţi spun cine eşti!
Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste. "- Blaise Pascal


Dragostea?! ce este dragostea? pentru unii poate nu inseamna nimic , pentru altii inseamna totul. Un lucru insa este sigur, dragostea nu are varsta si nici explicatie, ea vine pe nepregatite si te cuprinde in mrejele ei, iar atunci te simti cel mai fericit , caci dragostea iti da viata si putere sa traiesti. Dragostea poate fi insa sau este cu siguranta o arma cu doua taisuri, caci ea este cea care iti da viata si care te inalta pe cele mai inalte culmi dar si cea care iti ia viata si te arunca in cele mai adanci prapastii. Cam asta e dragostea, ea te urca si te coboara, e ceva de care nu prea multa lumea e in stare, dar oricine are dreptul sa incerce.
Dragostea poate fi usor asemanata cu un joc de carti caci pui in joc totul si si joci pana la ultima carte ca sa castigi caci sa pierzi ar fi cel mai dureros lucru din viata ta.

Ne întrebăm adesea: Mai există Iubire adevarată în zilele noastre? Iubirea aia necondiţionată pe care o întâlneam în basmele pe care ni le citeau părinţii sau bunicii înainte de culcare? A mai rămas ceva din basmul cu Ileana Cosânzeana şi Făt Frumos?
Privim doar o clipă lumea în care trăim putem striga în gura mare că avem dreptate, că nu mai există nimic din toate astea, că basmele sunt făcute doar pentru a adormi copii mici şi naivi şi că nu au nimic în comun cu realitatea zilelor noastre. Azi oamenii sunt preocupaţi de cariere, de partea materială a vieţii, dragostea a rămas undeva, într-un colţ, uitată.
Şi totuşi, de ce nu mai au oamenii din ziua de azi puterea să lupte pentru sentimentele lor, pentru iubire? În trecut, cavalerii se duelau pentru iubitele lor, mureau pentru dragostea lor. Astăzi oamenii renunţă foarte uşor la iubire. În goana lor după bani, preocupaţi de cariere, uita sa se mai opreasca măcar o clipă si sa priveasca în sufletul lor. Uită cât de frumos e să strângi în braţe fiinţa ce-o iubeşti, uită cât de frumos e când adormi cu capul pe inima persoanei iubite. Sunt sentimente care nu se compară cu nimic, sunt sentimente care nu vor putea fi niciodata cumpărate, oricat de mulţi bani am avea.
Mulţi dintre oamenii de azi decid să meargă pe drumuri separate pentru că "aşa e mai bine", fără să mai lupte pentru iubire. Lacrimile din ochii lor spun că nu e bine, dar ce mai contează? La cel mai mic impas iau hotărâre "înţeleaptă", de a-şi vedea fiecare de viaţa lui. Bineînţeles, că este mult mai simplu să spui "viaţa e împotriva noastră", între noi există o nepotrivire de caracter, decât să recunoşti că eşti laş şi că nu ai puterea să lupţi pentru dragoste?
Carieră versus iubire, şi multe decizii înţelepte(între ghilimele) ...adică - Renunţă la prostiile alea legate de iubire, pentru că stau în calea realizării tale profesionale. Eşti un tânăr care promite mult şi care poate să ajungă în vârful piramidei profesionale. Aşa că ... lasă sentimentalismele ieftine legate de iubire, nu e pentru tine, poţi face o partidă mai bună.
De ce renunţă oamenii de azi atât de uşor la iubire?
Spune-mi pe cine iubeşti ca să-ţi spun cine eşti. Eşti la fel de mare precum îţi este şi iubirea, deoarece modul în care iubeşti este cea mai sinceră exprimare a sufletului tău.
Infantilitatea afectivă este problema acestor timpuri. Fiinţele aşa zis mature se dovedesc a fi doar nişte copii mari şi obraznici care vor jucării mai scumpe, din ce în ce mai sofisticate. În loc să ne iubim, doar ne comparăm jucăriile şi ne lăudăm cu ele. După ce ne plictisim le abandonăm, facem schimb între noi sau vrem altele noi. Problema sufletului nu se pune... e deja prea mult, oamenii cred că li se cuvine totul, că totul trebuie să fie comod şi uşor şi mai ales nu au nici o responsabilitate – ei sunt liberi. Nu poate să existe niciodată o mare iubire fără o responsabilitate corespunzătoare.
Iubirea este o modalitate de autocunoaştere profundă. Cei mai mulţi dintre voi fug de înfruntarea sinceră cu propriile sentimente, cu propriile emoţii şi cu propriile slăbiciuni. Este greu să pătrundem în zona emoţiilor şi sentimentelor, fiindcă ştim că ne va fi greu să înfruntăm realitatea. E mai simplu să continuăm să trăim în imaginaţie, să continuăm să ne închipuim că iubim, ca în copilărie, adică să fim infantili şi răsfăţaţi. Deşi fizic, multe persoane sunt mature, afectiv au rămas la vârsta adolescenţei sau chiar a copilăriei. S-au schimbat doar jucăriile şi preţul lor, dar comportamentul a rămas cam acelaşi. De aceea, la cel mai mic impas iau această hotărâre „înţeleaptă”, de a renunţa la o relaţie de iubire, pentru că ar fi mai bine să-şi vadă fiecare de viaţa lui, deoarece, deja, numai propriile emoţii şi slăbiciuni sunt greu de înfruntat. Există o nepotrivire de caracter – iar celălalt, atunci când are probleme e prea greu de dus, aşa că mai bine ne despărţim, căutăm fiecare pe altcineva ... e mai comod aşa.
Când iubeşti intens şi transfigurezi fiinţa iubită, nu există nimic mai frumos decât să dai, să dai mereu, tot, tot, viaţa, gândurile, trupul, tot ce ai, să simţi că mereu dai şi să fii gata să rişti totul pentru a da şi mai mult.
Înţelepciunea inimii spune: Poţi da fără iubire, dar nu poţi iubi fără dăruire...
Iubirea trebuie învăţată, încercată şi experimentată... prima atingere a ei nu reprezintă
niciodată expresia ei desăvârşită....
O iubire pe care eşti nevoit s-o păzeşti nu reprezintă nimic. Iubirea este Libertate, intimitate, încredere. Iubirea nu se dovedeşte... iubirea se simte!!! Iubirea nu poate fi explicată ci doar demonstrată. Iubirea e ca vântul... Iubirea e ca Dumnezeu, nu îl vezi, dar ştii că este acolo....
Nu a murit nimeni dintr-o despărţire!- se spune astăzi, deşi tradiţia ne mai spune şi altceva. Lumea e plină de oameni care nu iubesc, sau se tem să iubească. Iubirea este – A SECOND HAND EMOTION ŞI ATÂT. De ce să sufere din iubire? Sunt oameni care trăiesc, fac sex, creează, se văd cu alţi oameni, dar fără să fie nevoie să se implice emoţional, să le obiectiveze şi să le umple existenţa. Au funcţii, au ceva bani, au impresia că ştiu tot, iar dacă din iubire li se arată că nu e bine aşa cum procedează – e mai uşor să renunţe la iubire, să sacrifice totul, decât să renunţe la orgoliul, funcţia, cunoştinţele lor. Nu ştiu dacă asta e, cu adevărat, viaţă... Înclin să cred, că e doar o amorţire dulce-amară, plină de amintirea a ceea ce a fost sau de visul a ceea ce ar putea să fie... Oamenii, aleg să trăiască comod şi mediocru – pentru că iubirea cere, uneori, multe sacrificii şi … cine este cel care îţi cere ţie să faci astfel de sacrificii? În fond, ai de unde alege… poţi să faci cât sex vrei, poţi să cumperi ce vrei – de ce să iubeşti? De ce să iubeşti pe cineva, care mai pare şi foarte nepotrivit?
Uneori, chiar îţi găseşti jumătatea, dar asta nu înseamnă că ai completat şi povestea. Şi cînd ceva nu e complet, unii merg mai departe. Uneori jumătatea nu este ceva ce, aparent ar fi pentru tine, nu apare exact aşa cum te-ai gândi tu, dar faţă de acea fiinţă simţi cea mai mare intimitate sufletească, firesc şi totul curge, dar … jumătatea este şi cel mai mare pericol pentru comoditate, deoarece … nu există IUBIRE care să nu transforme şi care să nu pună degetul pe cel mai negru punct din fiinţa ta, pentru ca să aducă acolo lumină.
Ne temem de şansă, ne spunem omeneşte, nu se mai poate, sau omeneşte, nu am destulă putere să merg mai departe, nu mai simt, e prea greu acum, vreau ceva uşor.
Asta se poate traduce prin- nu vreau să "îmi amintesc încă", nu vreau să "trăiesc încă". Nu vreau să clădesc ceva când nu înţeleg că sufletul meu nu vrea să accepte provocarea jumătăţii, ci vrea diversitate, dinamism exterior, fără prea multă bătaie de cap interioară, vrea aceeaşi mediocritate cotidiană… acelaşi conformism, aceeaşi sexualitate care să te facă să uiţi, nu acea sexualitate care să te facă să-ţi depăşeşti condiţia umană