Spune-mi pe cine iubesti ca sa-ti spun cine esti!

Intre mine si tine s-a lasat tăcerea. Între mine si mine esti tu. Mi-am dat seama ca trupul meu este doar o carcasa a infinitului : intoarce-ma pe dos si vei vedea ca nu ma mai poti cuprinde. Stii, memoria mea e intr-o „pauza de respiratie”. E într-o schimbare de sens. Intelepciunea consta in a fi nebun atunci cand imprejurarile merita osteneala. „Dacă ai putea fi oricine ... atunci cine ai alege să fii?” Acum, răspunsul este dincolo de gândire. Doresc să fiu eu! In fiecare zi ma autoconving ca totul se va schimba si nu va mai trebui sa fac niciun compromis. Atunci voi putea sa reinventez ceea ce se numeste normalitate. Iti dai seama? Desi inlauntrul meu e zi tot timpul, nu pot renunta la prostul obicei de a tine lampile aprinse noaptea. Noroc ca asta imi dauneaza doar mie. Absentelor tale mult prea lungi nu le gasesc o ratiune anume. Ma simt desacralizata. Templul meu a fost ars. Am gasit in cenusa mici statuete in chipuri ciudate, straine mie. În urma a ramas o tacere, o sincopa a sentimentelor... Ritmul vietii noastre se desfasoara in perioade, toate la fel, numai ca felul in care se prezinta le face de nerecunoscut. Evenimentul-capcana sau persoana-capcana sunt cu atat mai periculoase cu cat sunt subordonate aceleiasi legi si poarta in mod sincer o masca. Cu timpul, suferinta ne trezeste la realitate si ne semnaleaza o gramada de capcane. Daca refuzam sa traim insipid, trebuie sa acceptam unele capcane cu toate ca avem certitudinea ca ne expunem in felul acesta la consecinte funeste. Sunt ca un sambure de caisa. Imi lipsesc serile de vara carora le sorbeam apusurile si ploile fragede. Iarba verde, mana ta intr-a mea. Cerul albastru-albastru...totul... Ce-ti trebuie pentru a te simti viu? Iubire, Pasiune, hotarare, ambitie, personalitate. Entuziasm, energie, rezultate. Durere, cosmaruri … Iubire. Iubirea nu-l tine pe cel iubit departe, nu-l tine in afara, ci-l aduce in cuprinsul propriei fiinte. Iubirea aceasta intr-adevar este o iubire fericitoare de suflet, o iubire care ridica pe om, o iubire care ii ridica pe toti aceea pe care ii cuprinde. Iubirea gaseste modalitatea de a implini ceea ce lipseste. Gaseste modalitatea de a se revarsa acolo unde este nevoie. Un om mare cand vrea sa vorbeasca cu un copil sau se coboara la el facandu-se mic, langa el, sau il ridica in brate. Asa face iubirea! Ridica mareste, inalta, se coboara acolo unde trebuie sa se coboare. Iubirea este o putere, iubirea este o realitate. Trebuie sa fie o realitate. Traim intr-o societate in care legaturile cele mai multe dintre oameni sunt legaturi oficiale, in care e prea putina preocupare de a se inmulti iubirea; in care majoritatea oamenilor asteapta iubirea altora dar nu se simt datori ei insisi cu iubire. Cei mai multi dintre oameni au legaturi intre ei, legaturi oficiale, legaturi de familie, legaturi de rudenie - care nu implica totdeauna si iubirea. Iubirea este mai presus de toate acestea. Este si o iubire fireasca fara indoiala.. Iubirea care o au copii fata de parinti si parintii fata de copii. Este si o iubire impotriva firii, iubirea pe care o au cei patimasi fata de cei asemenea cu ei; iubirea care o au cei care isi implinesc patimele fata de cei care ii ajuta sa-si împlineasca patimile. Aceasta este o iubire impotriva firii. Cand fericirea ta e orice altceva decat dragoste/iubire/sufletul pereche banii ti-o pot cumpara. totul e sa ai destui bani. daca fericirea ta se masoara in a avea masini tunate, atunci baga banu si ia-ti cate masini vrei si fa-le cum vrei. daca fericirea ta se masoara in a te plimba prin lumbe, baga banu si fa asta. Dacă pentru tine, inseamna ca iti place mult acea persoana si ce iti ofera, nimic mai mult. Esti happy daca el/ea te saruta, te imbratiseaza, te alinta, te satisface sexual. daca stai cu acea persoana in acelasi apartament, inseamna ca iti convine ce face prin casa. Deci prin urmare dragostea, în viziunea ta, e de fapt un sentiment de egoism dus la extreme, banii pot cumpara fericirea, indiferent de ce este acea fericire... Dar … Dar este si o iubire mai presus de fire: iubirea dupa porunca, iubirea pe care ne-o porunceste Dumnezeu si care ne aseamana cu Dumnezeu. Aceasta iubire nu mai tine seama de legaturile firesti sau de legaturile patimase cate pot fi intre oameni, ci este o iubire mai cuprinzatoare si-i cuprinde pe toti pentru ca asa vrea Dumnezeu. Daca avem o porunca a iubirii, avem si o datorie de a iubi. De cele mai multe ori legaturile de iubire sunt legaturi spontane, legaturi care se intampla de la sine. Fara Dumnezeu, fara sa se tina seama de Dumnezeu. De aceea de multe ori aceste legaturi se si dizolva, se nimicesc. Sunt oameni care pana la ovreme se iubesc si dupa aceea se urasc. Sunt oameni care nu se iubesc indeajuns. Iubirea este cuprinzatoare si este implinatoare. Implineste ceea ce lipseste persoanei iubite. Aceasta se intampla mai ales in prietenie, unde cel care iubeste ofera, nu asteapta sa primeasca. Si primeste, pentru ca prietenia este cu reciprocitate. Dar in prietenie nu se ofera ca sa primesti, ci se ofera ca sa te simti bine oferind. Asa trebuie sa fie si in viata de familie, fiecare sa cautae fericirea celuilalt. Si aceasta se poate realiza in masura in care sufletul este plin de iubire. Iubirea nu calculeaza cand da. Calculeaza cand primeste in sensul ca se simte si mai datoare cu iubire atunci cand primeste ceva. Iubirea prieteneasca este o iubire spontana - e adevarat - dar daca este sub indrumarea lui Dumnezeu si cuprinde in ea si porunca lui Dumnzeu, nici o prietenie adevarata nu se poate dizolva, ci ramane in vesnicie. Când o sămânţă nu este neglijată, aceasta va oferi un nectar dulce pentru noi şi pentru ceilalţi. Doar seminţele pe care le îngrijim produc fructe. Cheia către întregirea şi bucuria profundă, constă din a face din vieţile noastre o călătorie spirituală, o căutare interioară, o căutare a acelei iubiri care nu dispare şi nu se micşorează odată cu trecerea timpului, ci creşte şi ne susţine. „Suntem aici nu doar să creştem recolte, ci să creştem zei.” Ceea ce pot spune acum este că...la ultima intalnire cu mine insemi … am lipsit.

OM, IUBIRE, MIRACOL

Sunt om şi privirea mea se îndreptă mereu către pământ. Mereu între ieri şi mâine uit să trăiesc chiar azi, aici şi acum. Îmi ridic, din când în când privirea către cer şi strig, dar cum nu cred că mă aude cineva, cobor privirea şi-mi continui treaba, căci am multă, atât de multă încăt nu am timp să mă gândesc la mine şi la problemele mele. Din când în când neputinţa îmi zguduie fiinţa. Aş vrea să mă ridic, dar parcă nu am putere. Teama îmi seacă voinţa, mă face neputincios, plin de ură şi resentimente faţă de toţi dcei din jur care parcă păşesc ca nişte învigători. Ei zâmbesc plini de succes şi prosperitate, iar eu mi-am pierdut curajul de a visa. O furie plină de neputinţă îmi întunecă orizontul. Izbesc, mă lupt ...dar văd că mă lovesc pe mine că sunt plin de răni. Păşesc în gol, mă poticnesc, mă doare, mă prăbuşesc, mă ridic şi ridic privirea spre cer plin de obidă şi furie. E ca şi cum lanţuri nevăzute îmi înconjură fiinţa. Sunt teama, sunt neputinţa care se adoră pe sine, simt lanţurile neputinţei cum îmi înfăşoară gleznele, dar vreau să mă ridic, vreau să zbor, să privesc la stele şi să înţeleg că ele îmi răspund. Lipsit de speranţă ridic ochii spre cer şi văd o stea care pare a străluci mai mult decât toate celalte, mă uit plin de uimire şi simt că strălucirea ei mă orbeşte. Închid ochii şi când îi deschid nu mai văd steaua, ea a devenit o stea printre celelalte. Dar ... plin de uimire simt că lanţurile de la picioarele mele au dispărut. Miracol! Simt cum din pieptul meu s-a aprins o lumină şi mă uit cu uimire la mâini. MI-AU CRESCUT ARIPI!!!!! Simt că privirea mea priveşte către cer şi că trăiesc aici şi acum. Simt că toată teama şi neputinţa mea au dispărut şi că .... IUBESC. Iubesc şi simt că toată neputinţa me a dispărut. Mi-a zâmbit steaua mea norocoasă şi mi-a trimis cea mai de preţ comoară a sufletului IUBIREA, care salvează din bucuria de a salva, dă aripi celor care cer şi NU CERE NICIODATĂ NIMIC, doar aşteaptă tăcută să o descoperim pe cerul inimii noastre.