duminică, 28 noiembrie 2010
CALEA INTELEPTILOR
Motto Calea cea mai lunga incepe tot cu un simplu pas. (aforism oriental)
Cu multi ani in urma traia in sudul Indiei, intr-o pestera de pe multele Arunasala, un mare intelept, a carui faima depasise cu mult hotarele tarii. El se numea Ramana, iar poporul ii daduse si numele de Maharishi (mare intelept).
Ramana traia in mare simplitate si totusi, se considera cel mai fericit om din lume.
Lumea credea cu tarie ca Ramana cunoaste marele secret – secretul caii care duce la fericire, aici pe Pamant, in aceasta viata.
Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat chiar sa-l ameninte cu moartea, pentru a-i smulge secretul caii spre fericire. Cu cat insistau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, caci Ramana Maharishi tacea si fericirea lui era din zi in zi mai mare.
Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus cu simplitate :
-Domnule, la fel ca Dumneavoastra, as vrea si eu sa fiu fericit. Va rog spuneti-mi si mie care este calea spre fericire.
Ramana Maharishi, vazand puritatea copilului, i-a zis :
-Tie iti voi arata calea ce duce la fericire, Vino cu mine si fii foarte atent.
Calea aceasta nu este usoara. De cele mai multe ori, orice cale fara greutati nu duce nicaieri.
Calea fericirii e o cale ingusta si abrupta si de aceea trebuie, de la inceput, sa mergi pe ea pas cu pas, incet si cu mare atentie.
Ea este aratata de Dumnezeu numai celor alesi. Copile, marele secret al caii spre fericire nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci, cu mare concentrare si convingere, de-a lungul intregii tale vieti.
Primul pas
este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata ta si, pentru aceasta, trebuie sa-L iubesti si sa-I fii recunoscator pentru tot ce ai si pentru toate evenimentele care ti se intampla; sa fii multumit cu ceea ce ai si cu ceea ce nu ai ; acest pas se numeste DEVOTIUNE.
Al doilea pas
este sa te iubesti pe tine insuti, in fiecare zi. Cand te trezesti si inainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.” Acest pas se numeste RESPECT DE SINE.
Al treilea pas
este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti capabil de iubire si devotament, iubeste fara teama tot ceea ce a creat Dumnezeu in jurul tau ; daca tu gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti depasi, atunci propune-ti obiective in viata si lupta pentru realizarea lor, pana cand le vei obtine. Acest pas se numeste MOTIVARE.
Al patrulea pas
este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei obtine pe a ta. Sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui, caci acest sentiment nefast nu te va lasa sa fii fericit. Trebuie sa-L lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu iarta si uita. Acest pas se numeste ONESTITATE.
Al cincilea pas
este sa nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu iti apartine; aminteste-ti ca, potrivit legilor implacabile ale naturii, daca o faci, maine vei pierde ceva de mai mare valoare. Acest pas se numeste CINSTE.
Al saselea pas
este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere fizic, mental sau spiritual; toate fiintele Pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite. Acest pas se numeste NON – VIOLENTA.
Ultimul pas
este sa observi cu atentie ce este in jurul tau; sa descoperi mereu in fiecare lucru, eveniment, fiinta, partea lui buna si nu lipsurile. Ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb. Iubeste adevarul, chiar daca el te dezavantajeaza. Acest pas se numeste DISCERNAMANT.
Copile, secretul succesului pe calea care duce la fericire are si un pret:
Trebuie sa renunti pentru totdeauna la desertaciunile acestei lumi.
Este foarte greu, dar si rasplata e foarte mare.
Swami Venkatesananda
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
PARINTELE IUSTIN PARVU
Parinte, cu durere observam ca Romania nu mai are puterea si valoarea de altadata, pentru ca ea nu face decat sa execute ordinele marilor puteri ce conduc intreaga omenire, fara sa se mai opuna catusi de putin si se accepta niste masuri impotriva Romaniei, in defavoarea noastra, atat material cat si spiritual. Credeti ca mai exista o Romanie libera?
Romania azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Romania, de altfel. Realitatea popoarelor nu mai este controlata de ele insele, ci ele sunt conduse de centrul european. Nu se poate vorbi despre o Romanie libera pentru ca guvernul Romaniei este condus de marile puteri care stau ascunse in spatele Uniunii Europene sau al altor uniuni internationale. Democratia nu exista in realitate, ea este numai in aparenta si ne da noua impresia ca suntem liberi. A ramas doar o rezistenta formala a natiunilor, astfel incat sa le mai poti numi Romania, Bulgaria, Serbia. Realitatea este doar in mainile comitetului central care dirijeaza toata viata popoarelor. Este o evidenta inabusire a vointei popoarelor si o tendinta evidenta de amestecare a neamurilor, ca oamenii sa nu isi mai recunoasca mai intai identitatea ca neam, iar mai apoi identitatea ca om, creatie a lui Dumnezeu. Nu vedeti experimentele americanilor, ca iau un grup de copii dintr-o tara si ii pun sa invete in alta tara, ca sa amestece culturile si obiceiurile natale? Pe ei nu ii intereseaza pacea si bunastarea popoarelor, asta e numai o teorie goala pentru prostimea asta a lumii. Natiunile, la ora actuala, sunt descompuse.
Si cei care nu cred in aceasta falsitate a pacii lor cum sa se opuna?
Nu ai cum te opune. Daca te revolti si iesi in strada impotriva lor, tot jocul lor il faci. Majoritatea revoltelor de azi ori sunt manevrate tot de ei, ori au grija ei sa isi infiltreze oamenii lor ca sa le deturneze rostul. Si nici nu stim de fapt impotriva cui ne razvratim si protestam. Noi avem impresia ca Europa are un sistem democratic la baza, dar Europa este tot sovietizata, o Europa sovietica. Este acelasi mare lagar sovietic al Moscovei decat cu alta sapca, iar dincolo, in Occident, avem de-a face cu lagarul capitalismului. In aparenta, intre rusi si americani pare a fi o diferenta politica si economica, dar in spatele lor este un singur stapan, care atunci cand isi va desavarsi puterea asupra tuturor statelor, se va incorona drept conducatorul lumii si nu va fi altul decat marele antihrist. Aceasta putere dirijeaza si controleaza totul pana la pretul unei paini, totul e controlat. De aceea si vor sa puna aceste cipuri electronice, ca sa te controleze si pe tine, nu numai painea pe care o mananci.
Vedeti aproape un eventual razboi?
Este posibil, dupa cum se deruleaza evenimentele. Si, pe de alta parte, este aproape si sfarsitul acesta al lumii si trebuie sa se implineasca toate prorociile Apocalipsei. De aceea ei cumva se si grabesc si vor sa diminueze numarul acesta al consumatorilor, ca sa ii poata stapani mai usor. Vor veni vremuri grele – nu ai sa poti sa mai iei un medicament, o bucata de paine, si comunicarea si intrajutorarea dintre noi va fi cu anevoie de facut. Se va face, si asta deja s-a inceput, uciderea omului la nivel oficial, prin otravurile care ni le introduc in mancare, prin otravurile ce ni le introduc in aerul ce-l respiram, prin otravurile din vaccinuri – toate se fac la nivel oficial. Iar noi le luam pe toate de bune, pentru ca asa spune ziarul ori televiziunea. Omul a ajuns un sclav, un rob, dar cu mult sub conditia sclavului de altadata. Pentru ca sclavul inainte stia cui se supune, dar omul de azi a devenit un rob care nu isi cunoaste stapanii. El nici macar nu stie ca este rob.(atentie la ce spune Parintele.. e unul dintre pericolele cele mai mari! - n.m.)
Deci aceasta criza economica considerati ca trebuie rabdata asa sau sa cautam alte solutii economice si politice? Cum ne putem opune?
Grevele nu au nicio valoare, ele fac parte din planul lor. Romanul de altfel e foarte puturos, s-a invatat cu comoditatea si nu suporta sa munceasca ceva. Au gradini la tara cu pomi fructiferi si nici ca se duc sa ingrijeasca gradina sau sa adune prunele. Ei vor ceva confortabil; de pilda aici la noi, in zona, abia gasesti un instalator sa iti repare chiuveta sau pe cineva sa iti varuiasca sau sa iti tencuiasca in casa. Ne-am invatat boieri. Eu cred ca aceasta criza este si din iconomia lui Dumnezeu, pentru ca ne indeamna la o viata mai austera, la o seriozitate in viata noastra crestina de zi cu zi, la lacrima si pocainta. Sa multumim lui Dumnezeu ca nu ne-a pedepsit mai rau pentru cat am fi meritat. Poate ca va mai trezi pe unii criza asta. Prea multa necredinta si prea multa faradelege este pe pamant. De aceea, daca vom avea constiinta pacatoseniei noastre, ne vom asuma si criza in care traim. Mai bine sa ne rugam ca Sf. Siluan pentru intreaga omenire decat sa protestam. Pentru legea lui Dumnezeu nu stim sa protestam, dar pentru marirea salariilor da. Cand marsaluiesc homosexualii, cand ni se pun cipuri, cand ni se omoara copiii prin vaccinuri, nu protesteaza nimeni, sau foarte putini. Iata ca avem posibilitatea sa revenim la asceza crestinismului de altadata.
Pentru noi, crestinii, este o binefacere aceasta saracie, pentru ca ne invata sa fim mai cu stapanire de sine, mai grijulii si mai cu frica de Dumnezeu. Nu vedeti ca popoarele mai emancipate, care au toate la indemana, nu mai cred in Dumnezeu? Primul act pe care il fac, atunci cand se simt in bunastare, este sa uite de Dumnezeu.(Perfect adevarat, si istoric validat! - n.m.) Unde este o Franta, unde este o Spanie, o Italie de altadata? Dar sa crezi ca un sistem politic sau economic te mai poate izbavi, este o mare inselare, pentru ca societatea este alterata ca si conducatorii lumii pana in adancurile fiintei lor. E o mare pierdere de timp. Nu mai avem alta solutie decat rugaciunea.
Si cum sa ne rugam? In spital, la Cluj, imi spuneati ca va pare rau ca nu ati indemnat oamenii mai mult spre rugaciune, ca nu i-ati invatat sa se roage.
E foarte important sa stii sa te rogi. De multe ori si noi, calugarii, stam in manastiri si nu ne rugam, doar ni se pare ca ne rugam. Nu e de ajuns sa mergi la biserica, la slujbe si sa stai acolo ca si cum ti-ai facut datoria, din obligatie. Trebuie sa insistam pe lucrarea launtrica. Degeaba zicem multe rugaciuni cu gura sau cu mintea, daca nu aprofundam, daca nu traim ceea ce ne rugam. Acum si mirenii trebuie sa aprofundeze rugaciunea din inima, pentru ca va fi singura noastra izbavire – rugaciunea din inima. Pentru ca in inima este radacina tuturor patimilor si acolo trebuie sa lucram. Pana acum a mai mers cu lucruri superficiale, dar pentru vremurile ce ne stau inainte, nu va fi de ajuns. Daca nu vom avea rugaciune cu strapungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru ca au metode nevazute de reeducare a mintii. Astazi mi se pare ca nepasarea este cel mai greu pacat. Nu mai simtim nimic la rugaciune, nu avem lacrimi de pocainta. Vor veni vremuri in care numai cei ce vor simti harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rau. Cu mintea omeneasca va fi cu neputinta de ales intre bine si rau. Vor fi mari inselari si numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar, rugati-va, rugati-va sa nu cadeti in ispita inselarii! Pentru ca numai prin rugaciune putem primi harul lui Dumnezeu. Daca nu ne rugam si perseveram in lenevia si nepasarea noastra fara pocainta, atunci este posibil sa pierdem instinctul indreptarii. Sa ne fereasca Dumnezeu sa pierdem instinctul indreptarii!
Dar nu exista riscul ca in aceste stramtorari si pe fondul unei saracii de proportii, oamenii sa intre in panica si sa se ridice unul impotriva celuilalt si sa nu mai existe bunavointa crestina?
Pai tocmai de aceea vom avea nevoie sa invatam rugaciunea launtrica, sa ne putem stapani in aceste situatii si sa nu ne paraseasca harul lui Dumnezeu. Ei asta si urmaresc – instaurarea anarhiei, ca astfel sa ia amploare ura si dezbinarea intre oameni, pana si intre crestini.
In incheiere am vrea sa ne spuneti cum ati depasit greutatea bolii si totodata un cuvant de incurajare pentru crestinii care trec prin boli grele si suferinte trupesti.
As vrea sa le multumesc din nou tuturor celor care s-au rugat pentru nevrednicia si neputinta mea si Maica Domnului sa rasplateasca rugaciunea si osteneala fiecaruia. Dar sa stiti ca intotdeauna bolile si necazurile sunt consecinta pacatului, de sus pana jos. Fiecare este pedepsit de Dumnezeu dupa raspunderea pe care o are – mica sau mare. Stateam si ma gandeam pe patul spitalului de la Cluj: Care o fi cauza suferintei mele, de nu vrea Domnul sa ma ridice deloc? Si cauza nu eram decat eu, pacatele mele. Si cand am constientizat ca pentru pacatele mele sufar aceasta boala, atunci m-a si ridicat Dumnezeu. Mandria mea este pricina bolii. Acum mi-a mai dat Dumnezeu si schiopatatul asta la piciorul drept – si asta are o cauza: ca mergeam prea tantos asa. Prea credeam eu ca toata lumea e a mea si eu sunt buricul pamantului. Dar iata ca nu sunt nimic, decat iarba uscata. Asa ca sa dam slava lui Dumnezeu in boli, pentru ca prin boala invatam smerenia, bunatatea, rabdarea si asa primim mantuirea. Toate sunt spre smerenia si mantuirea noastra. Fara smerenie nu ne putem mantui.
(interviu realizat de Monahia Fotini, 5 iunie 2010, complet in revista Atitudini)
joi, 25 noiembrie 2010
Barbati ... despre femei
Barbati celebri:
Cand o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume. (Enriyeu Castaldo)
Feminismul exista doar pentru a integra femeile urite in societate. (Bukowski)
Prin a renunta, femeile inteleg o scurta pauza intre doua dorinte. (MarioAdorf)
Cind femeile nu mai stiu ce sa faca, se dezbraca. Si acest lucru e probabil singurul lucru bun pe care il pot face. (Samuel Beckett)
Femeile isi iubesc mai mult copiii, pentru ca pot fi sigure ca e al lor. (Aristotel)
Un barbat intelept nu isi contrazice nevasta. El asteapta pina o face ea singura. (Humphrey Bogart)
Bunul renume al unei femei se datoreaza tacerii mai multor barbati. (Maurice Chevalier)
Atentie la o femeie care gindeste logic ! Caci logica si femeia sint atit de heterogene, incit este impotriva naturii cand apar impreuna. (Johannes Cotta)
Exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea. (Rainer Werner Fassbinder)
Pentru mine femeile sint ca si elefantii. Imi place sa-i privesc, dar nu mi-ar placea sa am unul. (W.C. Fields)
Marea intrebare, la care nu stiu sa raspund in ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este urmatoarea: “Ce vrea de fapt o femeie?” (Sigmund Freud)
Cind o femeie isi contureaza buzele, este ca si cind un soldat isi curata mitraliera. (Bob Hope)
Femeile trateaza in special ranile provocate de ele. (Jacques Marchand)
Nimic nu e mai rau decit o femeie, chiar daca e buna. (Menander)
Femeia este o greseala acceptabila a naturii. (John Milton)
Necunoscuti:
Care este asemanarea intre o farfurie zburatoare si o femeie inteligenta? Nu exista dovezi palpabile privind existenta niciuneia dintre ele.
Care este ultimul lucru care s-a auzit prin radio inainte de explozia navetei Challenger? Nu te atinge de butonul acela!
Care este asemanarea intre o femeie la volan si o piersica? Ambele se aduna din copaci.
Care este femeia ideala? O blonda frumoasa, nimfomana, muta, surda si orfana de mama.
Care este pentru un barbat mijlocul cel mai rapid sa scape de 60 kg inutile de grasime? Sa divorteze.
Cum se poate da unei femei mai multa libertate de miscare? Se mareste suprafata bucatariei
Ce este o femeie care si-a pierdut 99% din inteligenta? Vaduva
miercuri, 24 noiembrie 2010
Uneori
Am citit astazi o poveste foarte frumoasa despre un imparat care a primit doi soimi; unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare. Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo. - Cum ai facut? si-a intrebat supusul - A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare. Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.
duminică, 21 noiembrie 2010
Despre dragoste - Octavian Paler
Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire… • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul… • Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata… prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita… • O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic. • Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi. • Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea… • Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte… • Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii… • Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai. • Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane… • Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!…
Dragoste nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea. • Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit! • Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza…si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste… • Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut. • Daca exita un sens al vietii… atunci EA este sensul, daca nu… EA ar trebui sa fie… • Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid! • In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste…
Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa. • Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile "insuportabile" • Parfumul reprezinta sentimentele florilor. Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste. Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa… si un suflet smuls din piept… • O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp. • Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie… • Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului… • Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi… • Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii? • Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei folosire. Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita. • Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra ceea ce este bine sa evitam; insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem… • Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a fi fericiti…
Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim. • Am o banala intrebare pentru voi…: "Dragostea s-a nascut prin femeie sau Femeia s-a nascut din Dragoste…?" • Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers! • Fiecare are propria sa filozofie a iubirii…, unii si-au faurit-o din lemn, altii din piatra… • Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului • Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta… • Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte… • Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este relativ pe lumea asta, pana si iubirea… • O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara. • pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna, frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele mele… • Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda. • Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit…
Sa visezi un inger?…dar am deja un vis…si am si un inger…iar ingerul e visul meu… • Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire… • Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei fiinte umane. Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens… Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile… • In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec. • Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe. • Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze … noaptea! • Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile cocanului in dalta unui sculptor priceput… • Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde. • Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera • Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…
Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor,nu vom mai fi niciodata aceiasi. • Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista… • Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti. • Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat… • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire. Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi… "jertfa". • Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire. • Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd… • Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze… • Femeia…este cea careia ii datoram fericirea, tristetea, bucuria, viata…Sa fiti iubite, stimate doamne si domnisoare! • Sa astepti mereu dragostea ca pe un fel de jertfa pe care nu ai cum s-o oferi, pentru ca de fapt asteptai o jertfa pe care sa o poti oferi ca pe o dragoste…
vineri, 19 noiembrie 2010
Ce nu poate un barbat sa inteleaga la o femeie
Cum de isi doreste propriul cuib de rai si atunci cand in sfarsit il construiesti pentru ea, o sa sustina ca arata altfel decat raiul.
Cum dintre toti copiii pe care ii are, cel mai drag ii este cel pe care il poarta in pantece. Cum de mentinandu-si aceleasi principii de-o viata, ajunge sa zamisleasca principii noi in alte vieti.
Cum de sustine cu atata ardoare pacea si diplomatia cand din cauza ei se naste razboiul.
Cum de nu poate sa se lase cuprinsa de bucurie fara sa gandeasca la suferinta care-i va urma.
Cum de atunci cand face nazuri, nimic nu-i mai poate scoate din cap ca tu, “cel iubit” esti cel care trebuie sa i le suporte.
Cum de-i simti urma buzelor pe obraz la mult timp dupa ce te-a sarutat.
Cum de vorbeste mult, zgomotos si tare tocmai atunci cand ii spui sa taca malc.
Cum de intelege perfect autori precum Dostoievski sau David Lodge si ii admira din tot sufletul, insa sufletul sau il prefera pe Coelho.
Cum de este singura care ii poate intelege pe toti ceilalti, dar este ultima care se intelege pe sine.
Cum de reuseste sa se strecoare inauntrul unei camere cand tu te-ai asigurat ca ai inchis toate usile, aruncand cheile indaratul usilor.
Cum de probeaza zeci de perechi de pantofi care ii plac toate, insa alege numai una, pe cea care nu ii place.
Cum de este prima care spune “te iubesc” si ultima care iti demonstreaza acest lucru.
Cum de-ti poate spune chiar si cu ochii inchisi unde sunt lucrurile tale, insa rujul preferat nu-l gaseste niciodata in geanta.
Cum de sustine intotdeauna ca de fapt interiorul este cel care conteaza cand este dispusa sa faca orice ca sa arate bine in exterior.
Cum de crede cu tarie in nemurirea frumusetii ei si totusi se grabeste sa si-o prelungeasca din plina frumusete si tinerete.
Cum de pune atata pret pe sinceritatea complimentelor, insa atunci cand le rostesti sincer iti reproseaza lipsa adevarului din ele.
Cum de isi doreste propriul cuib de rai si atunci cand in sfarsit il construiesti pentru ea, o sa sustina ca arata altfel decat raiul.
Cum dintre toti copiii pe care ii are, cel mai drag ii este cel pe care il poarta in pantece.
Cum de mentinandu-si aceleasi principii de-o viata, ajunge sa zamisleasca principii noi in alte vieti.
Cum de incurajeaza atat de mult schimbarea, insa primul lucrul la care ar vrea sa schimbe ceva esti chiar tu, iar ultimul… este chiar ea.
Cum de sufletul ei ajunge acolo unde gesturile tale se impotmolesc.
Cum de tese atat de multe ite fara sa se incurce in ele, insa aproape de terminarea panzei, incurca tocmai ita de la care a pornit.
Cum de lumea iti pare si tie rea cand ea o vede asa.
Cum de te vede in culori cand te afli in plin intuneric.
Cum de florile sunt mai mult decat o adunatura la gramada de petale stropite cu culoare. Cum de citind aceste banale insiruiri, o sa zambeasca in coltul gurii sustinand ca nu a inteles nimic.
Cum de in realitate rade din tot interiorul ei stiind ca a inteles totul.
Iubire si zbor - by Anonim
Vulturul-mama si-a indreptat cu delicatete copiii catre marginea cuibului. Inima ei tremura de emotie, pentru ca simtea rezistenta pe care cei mici o opuneau incercarilor ei repetate de a-i inghionti sa-si ia zborul.
“De ce oare bucuria zborului trebuie sa inceapa cu teama de cadere?” s-a gandit ea. Aceasta intrebare fara varsta inca nu isi gasise raspunsul pentru ea.
Asa cum era traditia speciei, cuibul se afla pe un varf de stanca. Dedesubt nu se afla nimic altceva decat aer care sa sprijine aripile copiilor ei.
“E posibil ca de data asta sa nu mearga?” s-a intrebat ea. In ciuda fricii, vulturul stia ca sosise timpul. Misiunea de parinte era aproape incheiata. Mai ramanea o singura sarcina. Imboldul.
Si-a luat tot curajul pe care il avea la dispozitie din intelepciunea sa innascuta. Pana cand copiii sai nu-si vor descoperi aripile, le va lipsi scopul in viata. Pana cand nu vor invata sa pluteasca, nu vor intelege ce inseamna privilegiul de a te fi nascut vultur.
Imboldul este cel mai important dar pe care il are de oferit. Este actul de suprema iubire. Si, astfel, a inceput sa-i impinga, pe rand, spre zbor… si ei au zburat.
Uneori avem nevoie sa primim acest imbold, alteori sa il oferim. Poate fi cel mai mare dar pe care l-ai daruit vreodata. Va schimba pentru totdeauna o viata.
marți, 16 noiembrie 2010
Nicolae Steinhardt
"Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cand altul se balaceste, inca, in viciul sau. Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim , ne poate spurca mai ceva decat pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incat ne umple sufletul de venin...
Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret , ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele noastre nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.
Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca in ziua urmatoare, inebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbanzii trufase asupra poftelor, dar dincolo de orice trufia ramane trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma.
Daca ai resusit in viata , nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine, viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramane nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Inganfarea si trufia reusitei te coboara cu incetul de pe soclul tau caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.
Acum stiu, stiu, ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart...este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu ..."Nicolae Steinhardt
duminică, 14 noiembrie 2010
LEGI UNIVERSALE
1. Legea dragostei - Iubeste pe toata lumea ca pe tine insuti. Toate celelalte legi i se subordoneaza acesteia si nu intra in contradictie cu ea. Este cea mai importanta dintre toate. Se aplica la tot ceea ce facem ca indivizi, familii, organizatii, tari - are o valoare universala.
2. Legea cauza-efect - Exista o ordine universala. Nimic nu este accidental. Totul se intampla cu un motiv. Pentru fiecare efect exista o cauza sau un set de cauze.
3. Legea materializarii - Gandurile se materializeaza. Noi devenim ceea ce gandim.
4. Legea viziunii - Pentru a avea succes in orice domeniu, trebuie sa avem o imagine cat mai clara a acelui succes in mintea noatra, o imagine mintala a ideii noastre de succes, o viziune.
5. Legea corespondentei - Viata noastra exterioara este o oglinda a celei interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile noatre pe de o parte si atitudinea noastra, pe de alta parte.
6. Legea credintei - Orice lucru in care credem cu adevarat devine realitate (inclusiv credinta noastra ca meritam succesul).
7. Legea valorii - Credintele si valorile noastre, ceea ce este cu adevart important pentru fiecare dintre noi se reflecta in tot ceea ce facem.
8. Legea motivatiei - Tot ceea ce facem este declansat de dorintele noastre interioare, nevoi si instincte, multe dintre ele venind din subconstient.
9. Legea activitatii subconstiente - Subconstientul nostru ne avertizeaza despre lucrurile din jur. Atentie: face acest lucru in concordanta cu dorintele si grijile noastre cele mai puternice.
10. Legea asteptarii - Ceea ce ne asteptam cu incredere sa se intample, chiar se va intampla. Asadar, atentie la felul in care ne construim asteptarile (pozitiv sau negativ).
11. Legea concentrarii - Indiferent asupra a ce ne concentram si ne gandim in mod repetat, devine din ce in ce mai mult o parte a vietii noastre interioare.
12. Legea obisnuintei - Aproape tot ce facem este automat, rodul unui obicei. Obisnuintele care ne indeparteaza de telurile noastre trebuie schimbate.
13. Legea atractiei - Suntem cu totii niste magneti vii. Atragem oameni, intamplari si imprejurari care se armonizeaza cu gandurile noastre dominante.
14. Legea alegerii - Suntem liberi sa alegem ceea ce gandim si in consecinta suntem liberi sa alegem toate celelelte parti ale vietii noastre.
15. Legea optimismului - O atitudine mentala pozitiva merge mana in mana cu succesul si fericirea. Optimismul ne face placuti si plini de energie, ne ofera mai multe sanse de a reusi.
16. Legea schimbarii - Totul se schimba, nimic nu este fix. Daca nu profitam de schimbare vom deveni victimele ei.
17. Legea controlului - Avem o parere cu atat mai buna despre noi insine cu cat simtim ca ne controlam propria viata.
18. Legea responsabilitatii - Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim, si tot ceea ce reusim.
19. Legea compensatiei - Cat dam, atata primim. Intotdeauna vom fi recompensati pe deplin pentru ceea ce facem.
20. Legea serviciilor - Recompensa noastra va fi direct proportionala cu valoarea serviciilor aduse celorlalti.
21. Legea efortului aplicat - Toate lucrurile sunt sensibile la efort. De fapt, cu cat muncim mai mult, cu atat devenim mai “norocosi”.
22. Legea supra-compensatiei - Trebuie ca mai intai sa oferim pentru a primi, si in cantitate mai mare decat ne asteptam sa primim.
23. Legea pregatirii - Performanta vine in urma unei pregatiri intense. Adevaratii profesionisti investesc mai mult timp decat altii in pregatire.
24. Legea eficientei fortate - Pe masura ce actionam devenim mai eficienti. Niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar trebuie sa ne facem suficient timp pentru lucrurile cu adevarat importante.
25. Legea deciziei - Orice salt inainte isi are radacina intr-o decizie hotarata de a actiona. Si daca o facem cu indrazneala, vom avea de partea noastra un sprijin nebanuit, neasteptat.
26. Legea creativitatii - Orice progres incepe cu o idee in mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastra poate concepe si crede cu adevarat, poate sa si obtina.
27. Legea flexibilitatii - Ai sanse mai mari de reusita daca stii clar ce vrei sa obtii dar ramai flexibil in privinta felului in care vei actiona (este total gresita credinta ca un om inflexibil este un om puternic). Inflexibilitatea te poate face sa ratezi oportunitati.
28. Legea perseverentei - Abilitatea noastra de a persevera, in ciuda obstacolelor si a dezamagirilor, denota incredere in noi insine si va fi intotdeauna rasplatita. (Peter Arnold)
marți, 9 noiembrie 2010
COPIII NE TOT INVATA
"E bine ca atunci cand esti elev sa inveti poezii, pentru ca asa cum depun oamenii bani in banca, pentru mai tarziu, trebuie sa aduni poezii in scoala, ca sa ai poezie cand te faci mare." - Ana Matei, 12 ani
"Nu-si traiesc viata, spun unii despre calugari, deoarece li se
pare gresit cum calugarii prea si-au lipit viata de suflet si nu si-au lipit-o de trup, cum fac alti oameni" - Paul Paun, 12 ani
"Numai cel ce aude cu sufletul se poate incanta de concertul dat de greier si de izvor. " - Nicoleta Stefan, 14 ani
"Muzica te curata de urat, dar numai daca o folosesti ca sapunul, adica toata viata, nu asa, din cand in cand." - Irina Raducanu
"Diferenta dintre mama, tata si Dumnezeu e ca mama si tata pot crea oameni, dar nu plante si animale si e imposibil ca ei sa faca o mare." - Roxana Chis, 10 ani
"Sfintii invata la o scoala din cer, ca ei locuiesc pe pamant dar ingerii le aduc din cer lectii in fiecare zi, sa le faca acasa" - Leon Alexandru Gutu, 8 ani
"Dumnezeu ii iubeste pe cei necredinciosi, dar ii iubeste cu
suferinta" - Ion Martin, 10 ani
"Albinele de aia ne dau noua toata ceara lor, ca au vazut ce facem noi cu ea, ca facem lumanari pentru Dumnezeu, si atunci albinele nu o mai pastreaza pentru ele." - Pavel Martin, 8 ani
"Daca ar aparea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos l-as
intreba daca ma poate duce la Mama Lui, ca eu vreau sa o intreb pe Maica Domnului cum este sa ai un copil-Dumnezeu. " - Alina Andreea Zane, 8 ani
"Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu" - Ana Maria Badea, 12 ani
luni, 8 noiembrie 2010
RUGACIUNE SI SEMIOTICA
Motto - "Simbolurile reglementează lumea, nu cuvintele sau legile" Confucius
Societatea contemporană este în criză. Omul contemporan este în criză şi peste tot auzim aceleaşi plângeri în legătură cu pierderea sacralităţii, pierderea simbolului. Întrebarea care se ridică – Există vreo legătură între sacralitate şi simbol?
Simultan cu pierderea sacralităţii şi a sistemului de valori tradiţionale, devine din ce în ce mai auzit cuvântul Apocalipsă şi uitându-ne în jur vedem că tot ceea ce a fost descris în Apocalipsa după Ioan, în limbaj simbolic, se manifestă în realitatea pe care o trăim. În vremurile moderne, cuvântul apocalipsă trezeşte, la nivelul psihicului colectiv, sentimente adânci de tristeţe, lipsă de speranţă şi judecată de apoi. Provenind din cuvântul grecesc apokalypsis, acest cuvânt are o definiţie scurtă şi aparent inocentă. Înseamnă, pur şi simplu, a dezvălui, sau a revela. Şi aceasta este exact ceea ce profeţii din vechime ne-au oferit prin incursiunile lor vizionare în viitorul nostru. Ei ne-au revelat alternative posibile ale viitorului, pe baza condiţiilor din vremea lor şi au dezvăluit descoperirile lor, generaţiilor viitoare.
Fizica cuantică sugerează existenţa mai multor variante posibile de viitor, pentru fiecare moment al vieţilor noastre. Fiecare situaţie din viitor se află într-o stare de repaus, până când este trezită de alegerile făcute de noi în prezent. Din seria Evangheliilor apocrife, Evanghelia după Isaia, oferă o perspectivă mai amplă asupra perioadei următoare, perspectivă care este sprijinită şi de tradiţia orientală care ne vorbeşte despre aşa numitele yuga. Manuscrisul, vechi de peste 2.000 de ani, scris de profetul Isaia, descrie cu precizie această eventualitate, într-un limbaj simbolic, pe care abia acum începem să-1 înţelegem. Adică, alături de varinta Apocalipsei, există şi varianta trecerii la o epocă plină de lumină şi graţie divină, epocă menţionată şi în tradiţia hindusă sub numele de Satya Yuga. Autorii Manuscriselor de la Marea Moartă au oferit o viziune asupra lumii, conform căreia legătura dintre pământ şi trupurile noastre este una holistică şi unitară.
Poate cele mai importante pasaje din textele noastre precreştine sunt cele pierdute, cele care se referă la o veche ştiinţă, cunoscută azi cu numele de rugăciune. Considerată de mulţi drept rădăcina oricărei tehnici, rugăciunea, care este uniunea dintre gând, sentiment şi emoţie, reprezintă şansa pe care o avem de a vorbi în limba schimbării - atât în lumea noastră, cât şi în corpurile noastre. Prin cuvintele unor alte vremuri, ni se reaminteşte de potenţialul pe care rugăciunea îl poate aduce în vieţile noastre. Acum, cercetarea modernă oferă aceeaşi perspectivă, în limbajul propriei noastre ştiinţe.
In Ioan 1:1-3,10 este scris: “ La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu.
Aici ne putem întorce la ceea ce tradiţia vedică spunea, ”BRAHMAN este fără început şi fără sfârşit, cel a cărui esenţă este CUVÂNTUL, cel care este cauza formelor manifestate, cel care apare ca obiecte şi de la care purcede creaţia lumii” (Bhatrihari, gramatician indian - sec. V e.n.). Iar concluzia simplă este că limbajul este o manifestare “informaţional-vibratorie” care stă la baza întregului cosmos.
Fizica cuantică sugerează că, prin re-direcţionarea concentrării noastre - locul spre care ni se îndreaptă atenţia - aducem în manifestare un nou curs al evenimentelor, în vreme ce, simultan, eliminăm un curs existent al evenimentelor, care nu ne mai este de folos.
În lumina ultimelor cercetări, ne putem întreba simpu: Care este capacitatea noastră de a aplica înţelepciunea unor texte vechi de două mii de ani la scară globală, pentru a obţine un răspuns care să aibă ca rezultat vindecarea, pacea şi o tranziţie armonioasă?
Ştiinţa contemporană descoperă, din ce în ce mai mult, ceea ce oamenii, păreau că ştiu din totdeauna, adică, pe măsură ce cunoaşterea se aprofundează, se revelează misterul şi tainele universale se descoperă a fi mai adânci, mai profunde.
Poate că laureatul Premiului Nobel, Richard Feynman, a descris cel mai bine potenţialul de a prezice viitorul, prin cuvintele devenite acum binecunoscute:
„Noi nu ştim cum să prezicem ceea ce se va întâmpla într-o anume situaţie. Singurul lucru care poate fi prezis este probabilitatea producerii diferitelor evenimente. Noi nu putem prezice decât probabilitatea”.
În lumina acestui mod de gândire, este clar că ştiinţa investighează cu seriozitate relaţia dintre forţele non-fizice ale cosmosului şi efectele lor asupra lumii noastre fizice.
Felul în care ne acordăm la posibilele rezultate este reprezentat de viziunea noastră asupra vieţii. Din această perspectivă, fiecare boală care ameninţă viaţa corpului nostru este deja vindecată, pacea este deja prezentă şi fiecare copil, femeie şi bărbat din lumea noastră, este deja hrănit.
Suntem acum invitaţi să alegem calitatea gândurilor, sentimentelor şi emoţiilor care ne permit să „curbăm” undele timpului si să aducem aceste condiţii în manifestare, chiar acum.
”Şi, într-o zi, ochii
Spiritului vostru se vor deschide
Şi veţi cunoaşte toate lucrurile.” Evanghelia eseniană a păcii
Privind dintr-o perspectivă integrală, lumea misticilor şi lumea savanţilor cuantici este aceeaşi, unică şi totuşi dinamică. Deşi nu au avut această intenţie, fizicienii cuantici au demonstrat Trinitatea creştină, existenţa în simultaneitate a lui Dumnezeu ca Întreită Fiinţă: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
Poate că misterul profeţiilor lui Isaia a fost anticipat în momentul scrierii lor. Ca şi când ar invita oamenii din viitor să privească dincolo de ceea ce pare evident, el scrie: „Pentru voi, revelarea tuturor acestora a devenit precum cuvintele unui papirus sigilat. Atunci când i se oferă unuia care poate să citească cu rugămintea: „Citeşte acest manuscris”, el răspunde: „Nu pot, - este sigilat”.
În acest pasaj rar întâlnit - unul dintre puţinele de acest fel - Isaia face o observaţie subtilă cu privire la atitudinea generaţiilor următoare faţă de viziunile sale. El ştie că oamenii din viitorul său, cei care „pot să citească” profeţia sa, au capacitatea de a înţelege mesajul lui. Dar ei nu-l recunosc, totuşi, deoarece contextul nu le-a fost niciodată dezvăluit.
Se poate oare ca „sigiliul” lui Isaia să însemne descoperirea legilor fundamentale ale creaţiei, însăşi natura timpului în sine? Dacă el oferea, de fapt, asemenea percepţii unei generaţii din viitorul său îndepărtat, cum ar putea fi înţeleasă viziunea lui Isaia, fără elementele furnizate de fizica secolului al XX-lea?
În acelaşi timp, oare ce cuvinte ar fi putut folosi în zilele sale, pentru a transmite un mesaj atât de întăritor şi totodată atât de abstract, unor generaţii viitoare? Profetul ne oferă un indiciu pentru acest aparent mister, descriind cum locuitorii Pământului dintr-un viitor îndepărtat pot alege care din viziunile sale vor să le experimenteze. Făcând aceasta, Isaia deschide uşa către o cale ce poate schimba pentru totdeauna concepţiile omenirii care, la rândul lor, conduc la rescrierea cursului istoriei omeneşti.
Cu grijă, Isaia conturează o formă de comportament ce ne permite să scăpăm de întunericul văzut de el. El începe prin a se referi la o cheie mistică, cu ajutorul căreia orice generaţie de oameni poate redirecţiona evenimentele aflate în faţa ei, în viitorul lor probabil. Cheia este identificată în viziunea sa cu un „munte!' în acest munte, Isaia descrie un „refugiu pentru cei săraci, un refugiu pentru cei aflaţi în primejdie,- adăpost pentru ploaie, pavăză în faţa căldurii.”
Într-un pasaj deosebit de interesant, profetul ne spune despre un timp când, în prezenţa muntelui, „vălul care învăluie toate popoarele, pânza care este ţesută peste toate naţiunile? va fi distrusă. Aici găsim unul dintre primele indicii ale acestei profeţii cu totul speciale. În mod clar, el se referă la munte ca la cheia pentru a găsi refugiu şi putere.
Dar oare exact la ce munte se referă profeţia lui Isaia? Unii cercetători cred că este vorba despre un loc fizic, un loc al puterii şi un sanctuar pentru cei suficient de norocoşi pentru al descoperi. Alţii sugerează că muntele lui Isaia reprezintă un fel de cod, un cifru pentru a proteja acest mesaj şi pentru a face în aşa fel, încât el să nu fie revelat decât atunci când principiile utilizării unei asemenea înţelepciuni au fost înţelese.
Refugiu şi putere – simbolul este cheia puterii, poarta către putere, deoarece cel ce deţine cheia simbolului deţine şi puterea. Simbolul este poarta cea strâmtă prin care se poate ajunge din material în universal, cheia prin care universul poate fi făcut să vorbească, deoarece toate tradiţiile au ascuns înţelepciunea lor sub semnul simbolurilor, deoarece puterea şi sacrul se află în spatele descifrării sensului ocult, ascuns al simbolului (Fig. 10).
Folosirea metaforelor şi a simbolurilor, a limbajului simbolic a ocultat înţelesul de bază al profeţiei lui Isaia. Cărturarii spun că, în timpul scrierii lucrării, cuvântul munte era, de fapt, simbolic, fiind folosit pentru a desemna „Ierusalimul Ceresc.”
Când comparăm această frază cu echivalentul său din limba originară, ebraică, descoperim un înţeles neaşteptat, deşi poate nu întru totul surprinzător, în ebraică, cuvântul pentru Ierusalim este Yerushalayim. Aici, definiţia devine foarte clară: el înseamnă „viziunea păcii.”
În sfârşit, înţelesul misterios al mesajului lui Isaia devine clar. Muntele lui Isaia nu este un loc fizic, ci o referire la puterea păcii, dar şi a simbolului! Beneficiind de această clarificare, putem acum citi profeţia lui Isaia: „Viziunea păcii asigură un refugiu pentru cei săraci, un refugiu pentru cei aflaţi în primejdie,- adăpost pentru ploaie, pavăză în faţa căldurii. În prezenţa viziunii păcii, vălul care învăluie toate popoarele, pânza ţesută peste toate naţiunile, va fi distrusă.”
Această nouă înţelegere pe care o capătă profeţia lui Isaia oferă o perspectivă nouă asupra importanţei acestui mesaj străvechi.
Privind momente cheie din viitorul nostru, el a văzut două posibilităţi diferite şi distincte: una a vindecării şi una a distrugerii. La fel cum am face şi noi astăzi, marele profet şi-a descris viziunea în mod simbolic, avertizându-ne cu privire la o posibilitate din viitorul nostru, care s-ar putea materializa, dacă se urmează un anumit curs al evenimentelor. În acelaşi timp, el i-a sfătuit pe cei care eventual vor citi profeţia sa, să reconsidere alegerile pe care le fac în vieţile lor şi, acţionând înţelept, să evite suferinţa pe care el a văzut-o într-una din variantele de viitor.
Întrebarea care se pune acum este: Cum putem să implementăm acest principiu cuantic al opţiunii şi al înţelegerii limbajului simbolic în vieţile noastre zilnice, ca familie a planetei ?
”Când se va apela la rugăciune şi meditaţie în loc să se pună bază pe invenţii noi care să creeze şi mai mult dezechilibru, atunci şi ei [omenirea] vor afla calea cea adevărată” - Robert Boissiere, Meditaţii ale indienilor hopi
Prin „rugăciune”, textele pierdute ale esenienilor, ne reamintesc că, prin comuniunea cu elementele acestei lumi, nouă ni se oferă accesul la marile mistere ale vieţii.
„Numai prin comuniunea cu îngerii Tatălui Ceresc vom învăţa să vedem nevăzutul, să auzim ceea ce nu poate fi auzit şi să rostim cuvântul ce nu poate fi rostit!”
„Dacă ar fi să adreseze un singur mesaj locuitorilor Pământului” am început „ce ar dori abatele ca noi să transmitem omenirii, în numele său?”
„De fiecare dată când ne rugăm în mod individual” spuse abatele, „trebuie să simţim rugăciunea noastră. Când ne rugăm, simţim în numele tuturor fiinţelor, de peste tot.” „Suntem toţi interconectaţi”. „Suntem toţi expresiile aceleiaşi vieţi. Nu contează unde ne aflăm, rugăciunile noastre sunt auzite de toţi. Cu toţii Una suntem.”
„Pacea este lucrul cel mai important în lumea noastră de astăzi, în absenţa păcii, pierdem tot ce am mcâştigat, în prezenţa păcii, toate lucrurile sunt posibile: iubirea, compasiunea şi iertarea. Pacea este sursa tuturor lucrurilor. Aş vrea să le cer oamenilor lumii să găsească pacea în ei înşişi, astfel încât pacea dinăuntrul lor să se reflecte în lume.”
În Evangheliile Eseniene ale Păcii, de exemplu, esenienii încep un discurs foarte lung despre pace, fraza de deschidere fiind cât se poate de sugestivă. Învăţătura începe cu o simplă afirmaţie: „Pacea este cheia întregii cunoaşteri, a oricărui mister, a întregii vieţi.”
Tradiţiile străvechi sugerează că efectul rugăciunii provine din altceva decât din cuvintele rugăciunilor în sine. Poate că acest lucru ne oferă un indiciu în ceea ce priveşte motivul pentru care atât de mulţi oameni par să-şi fi pierdut încrederea în rugăciune. După edictele referitoare la Biblie, din secolul al patrulea, elementele fundamentale ale limbajului rugăciunii au început să dispară treptat din tradiţiile vestice, lăsând în urmă numai cuvinte.
În timpul acestei epoci, mulţi au început să creadă că puterea rugăciunii era conţinută în întregime de cuvântul spus. Dar, aşa cum ne dezvăluie unele texte anterioare
secolului al patrulea, nu există coduri magice create de vocale şi consoane, care să ne deschidă uşi spre tărâmuri uitate. Secretul rugăciunii se află dincolo de cuvintele de laudă, de incantaţiile şi de cântecele ritmice închinate „puterilor care sunt”. Texte precum cele ale Manuscriselor de la Marea Moartă ne invită să trăim intenţia din rugăciune în vieţile noastre, deoarece, dacă cuvintele sunt „rostite doar cu gura, ele sunt precum un roi de albine moarte ... care nu mai dau miere.”
Aflăm puterea rugăciunii într-o forţă care nu poate fi exprimată sau transmisă sub forma cuvântului scris – în sentimentele pe care cuvintele rugăciunii le evocă înăuntrul nostru. Sentimentul din rugăciunile noastre este cel ce ne deschide uşile şi ne luminează drumul către forţele văzute şi nevăzute. Deşi alte texte străvechi trec deseori cu vederea acest aspect al comuniunii noastre cu creaţia, în timpul audienţei noastre particulare, abatele din Tibet a confirmat, de fapt, importanţa elementului sentiment conţinut în rugăciune.
Cu privire la pacea din lumea noastră, înaintaşii noştri au întrebat: „Atunci, cum putem aduce pace fraţilor noştri ... ,pentru că am vrea ca toţi Fiii Omului să se împărtăşească din binecuvântările îngerului păcii!” Maeştrii esenieni au dat un răspuns care ilustra rolul gândului, al emoţiei şi al rugăciunii care aduce putere.
Sfidând logica de astăzi, cuvintele lor ne reamintesc că pacea înseamnă mai mult decât simpla absenţă a agresiunii şi a războiului. Pentru a schimba condiţiile din lumea noastră exterioară, suntem invitaţi să devenim noi înşine condiţiile dorinţei din interiorul nostru. Când facem aceasta, noile condiţii de sănătate şi pace sunt reflectate în lumea din jurul nostru. Această idee este esenţială în pasajul din textele eseniene, prezentat anterior.
Pentru a aduce pace celor pe care îi iubim în lumea aceasta, trebuie mai întâi ca noi înşine să devenim această pace.
Secretul pierdut al tehnicii rugăciunii constă în a schimba perspectiva asupra vieţii, simţind că „miracolul” s-a petrecut deja şi că rugăciunile noastre au fost împlinite. Popoarele indigene ale lumii împărtăşesc această amintire legată de rugăciune, în cele mai sacre texte şi în cele mai vechi tradiţii ale lor. Acum avem ocazia de a aduce această înţelepciune în vieţile noastre, sub forma unor rugăciuni de mulţumire pentru ceea ce există deja, în loc să cerem ca rugăciunile noastre să fie ascultate.
Acest cuvânt este credinţă. Deşi el este definit în The American Heritage College Dictionary drept „părere care nu se bazează pe nici o dovadă logică sau probă materială” vechile populaţii indigene ale lumii noastre acceptă o definiţie mult mai largă a credinţei. Cunoştinţele lor rămân la fel de valabile astăzi, ca şi în trecut, când credinţa era cheia de comunicare cu forţele nevăzute ale lumii noastre. Prin viziunea lor, minunat integrată, a rolului jucat de noi în creaţie, credinţa devine recunoaşterea faptului că puterea noastră este o forţă directoare în creaţie.
Această perspectivă unificată ne permite să mergem mai departe în viaţă, cu încrederea că, prin rugăciunile noastre, am sădit seminţele unor noi posibilităţi. Credinţa noastră ne permite să fim siguri că rugăciunile ne sunt îndeplinite. În baza acestei cunoaşteri, rugăciunile pe care le înălţăm devin expresii de mulţumire, care dau viaţă alegerilor noastre, pe măsură ce ele înfloresc în lume.
„Rugăciunea este pentru noi ca apa pentru sămânţa unei plante”. Suntem toţi ca nişte seminţe. Venim în această lume întregi şi compleţi prin noi înşine, purtând însă în noi, sămânţa unei posibilităţi şi mai mari. Timpul petrecut unul cu celălalt, în prezenţa provocărilor vieţii, trezeşte în noi cele mai mari posibilităţi de iubire şi de compasiune. Numai în prezenţa rugăciunii înflorim, spre a ne împlini potenţialul. Noi ne determinăm calitatea vieţii, prin puterea corpului nostru fizic, prin înţelepciunea experienţei inimii şi prin puritatea intenţiilor noastre.
Rugăciunea colectivă reprezintă şansa noastră de a crea, împreună, viitorul acestei lumi. Tradiţii străvechi şi oameni de ştiinţă moderni sugerează că rugăciunea este acea tehnică sofisticată care ne permite să recunoaştem posibilităţile rezultatelor viitoare şi să alegem care rezultat dorim să-l trăim. Devenind chiar situaţia pe care alegem s-o experimentăm în lume, atragem rezultatul care reflectă alegerea noastră. Procedând astfel, războaiele, bolile şi suferinţele nu se mai „întâmplă” pur şi simplu,- mai degrabă, ni se arată mecanismul prin care se produc. În acelaşi timp, ni se oferă puterea de a alege din nou.
Studii recente asupra efectului rugăciunii colective - sentimentele multor oameni concentrate asupra unei teme comune - arată existenţa unei relaţii similare în ceea ce priveşte conştiinţa umană. S-a demonstrat că rugăciunea concentrată a doar câţiva oameni, poate afecta calitatea vieţii unei întregi regiuni.
În mod aproape universal, vechile tradiţii consideră că relaţia dintre lumea de fiecare zi şi lumea interioară a conştiinţei noastre se manifestă chiar la un nivel mai profund. Dacă privim corpul nostru şi Pământul ca pe nişte oglinzi în care se reflectă unul pe celălalt, putem constata că stările extreme observate la unul, pot fi considerate ca nişte metafore ale schimbărilor din celălalt.
Dincolo de străvechile profeţii care anunţă un al treilea război mondial, de previziunile care descriu haosul şi sfârşitul lumii care ar urma să se petreacă la sfârşit de secol, secretul rugăciunii vechi de 2500 ani poate reprezenta pentru noi şansa rară de a ne modela viitorul, într-un mod pe care l-am văzut doar în vise. În loc să ne protejăm de evenimente ce par să aibă putere asupra noastră, am putea efectiv să alegem acele circumstanţe şi situaţii care afirmă viaţa şi care transcend boala, suferinţa şi războiul, în viitorul nostru.
Fenomenele mistice” cum erau denumite pana de curand, au suport stiintific dat de ultimele cercetari in domeniu. Tot mai multi cercetatori din intreaga lume, s-au axat in ultimul timp pe experiente si cercetari specifice.
Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele.
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul "material" al acestui fenomen divin.
"O rugăciune este un remediu puternic. Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg.
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.
Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.
Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.
Depăşind frontierele culturale, religioase şi geografice, limbajul tăcut al rugăciunii este, poate, cel mai comun obicei pe care-l împărtăşim, la nivel de specie. Este ca şi cum, undeva în negura memoriei noastre colective, am avea o amintire a acestui limbaj sacru, care se adresează forţelor nevăzute din lumea noastră şi creează o comunicare între noi.
Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.
Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.
Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ, iată forţa unui simbol: omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.
Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă. Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale. Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca. Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.
"Apa distinge nivelul de credinţă al oamenilor", spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.
Cei care se roagă au văzut rezultatele rugăciunilor lor vreme de generaţii, fără să fi avut vreo confirmare, fără ca cineva să fi făcut măsurători şi fără să le fi fost furnizate ceea ce astăzi numim dovezi ştiinţifice. Pentru oamenii credincioşi, miracolele din vieţile lor sunt singurele dovezi de care au nevoie.
Trebuie să ne întrebăm dacă situaţiile existente în lumea noastră astăzi corespund viziunilor văzute într-o altă vreme. Dacă da, poate că timpul nostru actual reprezintă zilele în care „toate secretele vor fi dezvăluite13 şi când, în sfârşit, vom folosi tehnica noastră uitată de rugăciune, pentru a face ca viitorul să nu se conformeze vechilor viziuni ce prevesteau tragedia şi suferinţa. Studii recente asupra efectelor rugăciunii oferă o nouă
Oamenii de ştiinţă presupun că relaţia dintre rugăciunea colectivă şi activitatea indivizilor din comunităţile respective se datorează unui fenomen cunoscut sub numele de efect de camp al conştiinţei. Frumuseţea efectului de camp este că, atunci când stresul este eliminat dintr-un grup, efectele sunt înregistrate şi în afara respectivului grup” - poate chiar la o scară mai mare. Aceasta este ideea care a dus la studierea efectelor meditaţiilor şi rugăciunilor în masă, în timpul războiului israeliano-libanez de la începutul anilor ’80.
Vreme de secole, profeţii şi înţelepţii au sugerat că doar o zecime din procentul de unu la sută din populaţia globului, care ar lucra împreună într-un efort unificat, poate modifica conştiinţa întregii lumi. Dacă aceste cifre sunt corecte, atunci iată că este nevoie de surprinzător de puţini oameni pentru a fi sădite seminţele unor mari posibilităţi.
Regăsirea simbolurilor şi a limbajului simbolic, a ştiinţei rugăciunii şi profeţiei înseamnă că acea cunoaştere era înainte secretă, destinată doar celor puţini şi aleşi poate deveni accesibilă pentru marile mase, iar întrega planetă se poate transforma astfel într-un mare templu iniţiatic închinat lui Dumnezeu.
Reprezentând doar o fracţiune din estimările făcute de antici, rugăciunea a mai puţin de opt mii de oamenii poate transforma soarta planetei Pământ. Cu ajutorul Internet-ului şi a mijloacelor informatizate de comunicaţie, se poate organiza în mod cert o rugăciune/meditaţie colectivă, la care să participle minimum opt mii de persoane.
Evident, acest număr de oameni reprezintă doar cifra minimă necesara pentru a declanşa efectul - pragul de început. Cu cât este mai mare numărul celor care participă, cu atât va fi mai accelerat efectul. Aceste cifre ne reamintesc de vechi îndemnuri, care sugerau că un număr foarte mic de oameni poate influenţa o lume întreagă.
Pentru aceasta va fi necesară mobilizarea unor mii de oameni la unison, apoi restructurarea întregului sistem de învăţământ, introducere şi studiul simbolului, simbolurile, limbajul simbolic, tehnica rugăciunii şi apoi acele ştiinţe sacre care au la baza lor tocmai această cheie foarte simplă care este simbolul.
În acest mod se poate ajunge la acea Epocă de Aur planetară, care este menţionată de majoritatea profeţiilor. Simbolul şi limbajul simbolic sunt acele chei foarte simple care vor deschide porţile misterelor, acea modalitate de a accede la cunoaşterea mistică care a fost închisă celor mulţi, până acum. Simbolul a fost, până acum arma secretă a celor puţini şi iniţiaţi, care deţineau şi deţin puterea, dar iată că a venit momentul unei transformări spirituale planetare.
Simbolul şi rugăciunea ne vor ajuta să descifrăm puternicile instrumente ale anticilor, ale alchimiştilor şi să dobândim o înţelegere adevărată asupra însemnătăţii lor în viaţa cotidiană.
duminică, 7 noiembrie 2010
COPIII NE INVATA
Sufletul are o forma de inima.
De ce circula singele in corp?
Sangele umbla prin corp, ca sa ii prinda pe microbi si sa ii inece.(6 ani).
La ce folosesc sprancenele?
Sprancenele folosesc ca sa tina fruntea sus, sa nu-i vina fruntea pe ochi. (6 ani)
De ce ne spalam cu sapun?
Noi ne spalam, ca sa dam sapun in ochi la microbi. (5 ani)
Ce sunt amprentele?
Amprentele e cand punem mana pe o clanta si raman degetele acolo si le gaseste politia. (8 ani)
Ce este sufletul?
Suflet e cand iti pune mama prajituri pe farfurie si ii lasi prajituri si lu ala mic. (8 ani)
Sufletul are o forma de inima. (8 ani)
Ce este tristetea?
Tristete inseamna cand un om vine la altul si bea mult. (7 ani)
De ce sa pun potcoave la cai?
La cal se pune potcoave, sa nu cada calul pe spate, atunci cand pune frana calul se intepeneste in potcoave. (9 ani)
Ce inseamna cuvantul "modern"?
Modern e cand vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani. (7 ani)
Cum se face parfumul?
Parfumul se face din apa, dop si din parfum. (5 ani)
Cum se inteleg pasarile sau animalele intre ele, daca noi, oamenii, vorbim si de multe ori nu ne intelegem?
Pasarile sau animalele vin unele langa altele si vorbesc in soapta si noua ne spun numai "miau". (10 ani)
Ce este timpul?
Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)
Ce sunt buruienile?
Buruienile sunt niste plante folositoare doar lor. (12 ani)
Ce este acela un secret?
Secretul este atunci cand nu trebuie sa stie militia. (6 ani)
Ce este zambetul?
A zambi inseamna sa razi parca in gandul tau. (8 ani)
A zambi este cand niste oameni rad cu gura inchisa, ca sa nu deranjeze oamenii de la bloc. (7 ani)
La ce foloseste steagul?
Steagul foloseste, ca atunci cand veneau turcii peste noi, ei nu stiau pe ce tara veneau si atunci noi le aratam steagul si dupa aia ei stiau.
Ce este acela un minister?
Minister inseamna, ca sa te duci acolo sa te razbuni. (9 ani)
Minister este o incapere mare unde se aduna toti ministrii ca sa faca sedinte pentru a imbunatati cartierul lor. (9 ani)
Ce este igiena?
Igiena este cand vin neamurile si vad ce curat e in casa. (7 ani)
Din ce se face sapunul?
Sapunul se face din mai multi clabuci, la un loc. (6 ani)
De ce isi fac oamenii cadouri?
Oamenii isi fac cadouri, ca sa nu fie nesimtiti. (7 ani)
De ce da dirijorul din maini, cu un bat, cand dirijeaza?
Dirijorul da din maini, ca sa arate ducerea sunetului. (11 ani)
Dirijorul are un bat in mana, ca e urat sa arate cu degetul, la ala care canta cu contrabasul ca sa vada cum merge simfonia. (10 ani)
De ce gaina nu zboara pe sus, ca celelalte pasari?
Gaina nu zboara pe sus ca celelalte pasari, pentru ca-i e frica sa nu scape oul, cand ii vine sa-l faca. (10 ani)
miercuri, 3 noiembrie 2010
DEMISIE OFICIALA- by Anonim
Subsemnatul, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Doru si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa o visez pe Andreia Raicu, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, alergia, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor , nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele Lui Isus. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!
Tu vrei sa cresti Mic?